Interviu cu pictorul Anatol Danilişin

„Am avut un vis colorat pe care l-am realizat”

– Spuneţi-mi vă rog, domnule Anatol Danilişin, cât de ataşat sunteţi de lucrările Dvs.?

Pun suflet în fiecare lucrare. De aceea picturile sunt ca nişte copii ai mei. Când te desparţi de o pictură e ca şi cum ţi s-ar duce un copil de acasă. Cred că fiecare pictor are aceste sentimente.

–  Cum a început biografia Dvs. artistică, cine sunt modelele Dvs.?

M-am născut în nordul Moldovei, la Frasin, Donduşeni. Acolo am văzut pentru prima oară culoarea. Acolo am învăţat să iubesc natura, să iubesc oamenii, să-L iubesc pe Dumnezeu. Am venit la Chişinău încă pe când aveam 12 ani. Am învăţat şapte ani la Şcoala Republicană de Arte Plastice „Igor Vieru”, unde mi-au fost profesori pictori consacraţi, precum Anatol Grigoraş, Alexei Colâbneac, Elena Bontea. Apoi am studiat la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, Facultatea de Arte Plastice, în clasa profesorului Ion Vatamaniţa.
Prin 1992, am fost la o tabără de creaţie, la Vatra Dornei, unde am avut o viziune. Era ca un vis colorat: stăteam pe o stâncă, iar două raze de lumină coborau peste mine din cer. A fost un vis pe care m-am gândit să-l transpun în pictură. Atunci făcusem prima mea lucrare abstractă.

–  Cum descifraţi noţiunea de pictură abstractă?


Mulţi cred că o pictură abstractă este una întâmplătoare, dar nimic nu e întâmplător. Pornind de la o pată de culoare, păstrezi gama, echilibrul, inventezi compoziţia lucrării ca, până la urmă, să obţii o nouă realitate artistică.

– Aţi lucrat o vreme cu distinsul şi regretatul pictor Andrei Sârbu. Ce vă amintiţi despre el?

 

În 1987, l-am cunoscut pe maestrul Andrei Sârbu în demisolurile de la Buiucani. Alături de el am reuşit să-mi identific propria manieră de a lucra cu pensula. Îmi plăcea foarte mult cum aşeza culoarea pe pânză, cum concepea o nouă lucrare. A fost o experienţă de neuitat.

 

–  Care sunt sursele Dvs. de inspiraţie? Aveţi şi momente de criză? Cum le depăşiţi?

Mă inspiră natura vie, peisajele inedite care mă poartă spre diferite soluţii plastice. Chiar dacă pornesc de la un peisaj concret, lucrările mele prind în final o formă imaginară. Sigur, am şi momente de criză, ele sunt fireşti pentru orice artist. Fericit e cel pe care inspiraţia nu-l lasă nici pe o clipă să se odihnească. Eu îmi regăsesc prospeţimea senzaţiilor şi inspiraţia doar în sânul naturii.

 

– Cât de des participaţi la expoziţii? Care dintre ele sunt cele mai semnificative?


De-a lungul anilor, am inaugurat peste 30 de expoziţii personale şi am participat la 100 expoziţii de grup. Sunt prezent în permanenţă la expoziţii naţionale organizate de artişti din România şi R. Moldova, inclusiv la cea mai prestigioasă dintre ele – ,,Saloanele Moldovei”. De asemenea, particip la vernisaje internaţionale în SUA, Franţa, Italia, Belgia, Finlanda, Germania. Lucrări ale mele au intrat în patrimoniul unor muzee şi galerii, precum şi în colecţii private din Canada, Austria, Elveţia, Cehia, Spania, Portugalia, Ungaria, Coreea de Sud.

– Aţi luat numeroase premii pe parcursul carierei Dvs. Care dintre ele vă par mai originale?

Mi-au fost acordate diverse premii, mă mândresc cu ele. Amintesc doar câteva dintre ele: Premiul pentru caricatură la Festivalul de Umor „Constantin Tănase” de la Vaslui, Premiul pentru pictură oferit de Galeria „Avant Post” de la Bucureşti, Premiul revistei „Basarabia” din Chişinău etc.

–  Care este crezul Dvs. artistic?

Sunt un artist care lucrează pentru libertatea sufletului. Lumea mea este tot ce vedeţi în lucrările mele. E o lume abstractă pe care o văd şi o trăiesc doar eu. Mâinile mele pictează ceea ce-mi dictează sufletul.

– Vă mulţumesc şi mult success!

Interviu realizat de Elvira Blându, stagiară

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău