Interviu cu Petru Bogatu, publicist, scriitor

Primul roman politic cu intrigă poliţistă în Basarabia

 – Mulţi autori încep o lucrare literară de la titlu. Aţi căutat mult timp un titlu pentru primul Dvs. roman, scris în iarna-primăvara anului 2012, stimate dle Petru Bogatu? Ce semnificaţie are „Funia împletită în trei”?

 

Pentru mine un articol, un eseu, un manual sau un roman începe de la o ipoteză. Poate tocmai de aceea titlul cărţii s-a născut mai anevoios decât textul propriu-zis.  Am avut câteva versiuni de titlu. La unele am renunţat singur şi nesilit de nimeni, de altele m-au îndemnat să mă dezic prietenii. Nu căutam un generic incitant, ci unul care ar rezuma semnificaţiile esenţiale cuprinse în carte. Titlul pentru care am optat până la urmă este relectura unui verset din Ecleziast: „Funia împletită în trei  nu se rupe uşor”. Această maximă biblică nu-i altceva decât un îndemn la coeziune şi credinţă. Înţelepciunea populară a remarcat demult că viaţa îi atârnă omului într-un fir de aţă. Doar solidaritatea umană coroborată cu încrederea noastră în Dumnezeu ne face mai puternici.

 

– Debutaţi în literatură cu o pânză epică despre o conspiraţie, despre confruntările serviciilor secrete americane şi ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova şi în alte colţuri ale lumii. V-au fascinat dintotdeauna abrevieri precum CIA şi FSB? Nu vă temeţi de SIS-ul nostru?

 

Mai întâi de toate, ţin să precizez că nu debutez în adevăratul sens al cuvântului. Unele dintre scriiturile mele, publicate de-a lungul anilor, sunt mai curând ficţiuni decât texte jurnalistice. Într-un fel însă, aveţi dreptate. Pentru prima dată încerc să trec de la proza scurtă la una de proporţii mai mari. Deşi are o intrigă poliţistă din care nu lipsesc şi confruntările serviciilor secrete, „Funia împletită în trei”, din punctul meu de vedere, în multe privinţe încearcă se depăşească mizele strict poliţiste. Criticul literar Nina Corcinschi, după ce a citit un fragment din carte, a definit-o drept „primul roman politic cu intrigă poliţistă”. În ceea ce priveşte abrevierile, acestea niciodată nu sună bine.

 

– Romanul Dvs., aflat în curs de apariţie, conţine o cantitate impresionantă de informaţie despre istoria recentă a Republicii Moldova, despre intersectarea intereselor marilor puteri în zona sud-est europeană, despre ghemul de probleme geopolitice care alimentează frica noastră de un nou război mondial. Densitatea informaţiei din roman e un procedeu folosit deliberat de Dvs.?

 

Cartea e o combinaţie de fapte reale şi imaginare. Evoluţiile politice din ultimii ani au constituit adesea materia primă de la care am pornit. Au fost destule întâmplări, evenimente şi personaje care m-au inspirat să creionez anumite episoade. Dar nu încercaţi să le recunoaşteţi. Nu are niciun rost să le căutaţi prin preajmă. Acestea toate au fost supuse transfigurării artistice. Nu mi-am propus, bineînţeles, să reconstitui realitatea, s-o reproduc fidel. Am construit-o simbolic pentru a-i redescoperi semnificaţiile nebănuite în viaţa cotidiană.

 

– Ce scriitori şi romane v-au influenţat şi v-au inspirat să porniţi în această aventură literară?

 

Bănuiesc că am pornit la drum dintrun reflex. Poate că din nevoia de a relata şi partea nevăzută a unei lumi văzute. Este greu de spus acum cu certitudine. Menirea unui autor de ficţiuni artistice, în opinia mea, este să reinventeze lucrurile care ne scapă în realitatea materială pentru a le transpune apoi în real magic. Dar am fost şi sunt influenţat, bineînţeles, de literatura artistică. Nu încape discuţie. Există, neîndoios,  scriitori pe care mă bazez în aventura numită viaţă: Jorge Luis Borges, G.K.Chesterton, F. Dostoievski, Mircea Eliade, Mario Vargas Llosa… La ei revin mereu. În ceea ce priveşte literatura poliţistă, pentru mine modele de referinţă sunt  John Le Carré şi Umberto Eco.

 

– O naraţiune de sute de pagini cere de la autor rezistenţă fizică şi psihică. Câte ore pe zi aţi scris în perioada creării „Funiei împletite în trei”? Aţi şters multe pagini? Le-aţi rescris? Aţi consumat energizante, aţi luat pastile, aţi fumat mult?

 

Nu fumez şi, desigur, nu beau în timpul lucrului. Dacă scrisul ar fi o corvoadă, aş face altceva, probabil, în această parte a vieţii. Cartea am scris-o dintr-o suflare. Dintr-un impuls care nu a scăzut în intensitate până nu am terminat ceea ce mi-am propus să fac. Suferinţele încep doar când pui punct şi ai impresia că trebuie s-o i1ei de la capăt, deoarece întotdeauna este loc de mai bine. O problemă survine şi în momentul când îţi dai seama că personajele tale sunt vii, chit că într-o realitate virtuală. Că de acum încolo ele vor face parte din viaţa ta.

 

– Aţi compus povestea în minte, înainte de a vă aşeza la masa de scris?

 

Eşafodajul oricărei scriituri apare pentru mine încă înainte de a mă aşeza la masa de scris. De aici încolo însă începe o călătorie pe nişte poteci uneori total necunoscute. Unele dintre acestea nu duc nicăieri. Altele însă îţi descoperă  tărâmuri noi şi neaşteptate.

 

– Puteţi comprima subiectul stufos al romanului în câteva fraze?

 

Acelaşi Jorge Luis Borges considera că orice roman poate fi oricum rezumat pe câteva pagini. Şi avea dreptate, fireşte. Atâta doar că autorul are nevoie adesea de  o mie şi una de nopţi că să-şi spună povestea până la capăt. Mie mi-au trebuit  peste 200 de pagini ca s-o relatez. Nu văd cum pot s-o comprim în câteva cuvinte.  Pe scurt vorbind, cred că e o parabolă despre viaţă şi moarte, văzută dintr-o perspectivă etică şi filozofică. E o metaforă extinsă despre nişte oameni prinşi la mijloc într-un nou război rece de a cărui izbucnire multă lume încă nu şi-a dat seama.

 

– Aţi văzut spioni vii, în carne şi oase? Dar defectori?

 

Ca tot omul, i-am văzut cel puţin la televizor. Pe Putin, de exemplu. Pe Pacepa, Gordievscki, Kalugin, ca să amintesc doar câteva nume de defectori celebri.

 

– Filmele de acţiune cu vedete internaţionale fac parte din setul Dvs. de preferinţe cinematografice? Sunteţi fanul unora dintre actorii celebri? Se poate turna un film după „Funia împletită în trei”?

 

Nu sunt capabil, probabil, să fiu fanul cuiva, nici în politică, nici în fotbal şi nici în alt domeniu. Cinematografia nu face excepţie de la această regulă. Pe de altă parte, există actori talentaţi şi filme care îmi produc o adevărată delectare estetică. Mă bucură nespus ascensiunea cinematografiei româneşti din ultimii ani. Nu ştiu dacă se poate turna un film după „Funia împletită în trei”. Cum avem de a face  cu o proză de factură poliţistă, mi-ar plăcea să sper că s-ar putea realiza, totuşi, un film de acţiune.

 

– Un personaj-cheie al romanului Dvs. cade de la mare altitudine şi rămâne viu. E pură ficţiune? De ce aveţi nevoie de ficţiune când realitatea despre care scrieţi de ani de zile ca jurnalist, ca analist politic, e atât de colorată şi bogată în detalii?

 

Bismarck spunea că pe lumea asta nu sunt lucruri imposibile. Pe mapamond se produc atâtea evenimente neverosimile, încât doar literatura, oricât ar părea de paradoxal, este  în măsură să ne convingă că ele se petrec în timp real şi de multe ori în nemijlocita noastră apropiere. De aceea, în această viaţă există o nevoie absolută de ficţiune. Oamenii frământaţi de rosturile existenţei, după cum ar fi spus Mircea Eliade, sunt mereu în căutarea unor tehnici de evadare din istorie, din timpul profan în cel sacru, chit că de cele mai multe ori nu-şi dau seama ce anume vor să găsească. Din această căutare se naşte creativitatea şi nevoia de ficţiune.

 

– Faptul că în spaţiul pruto-nistrean activează agenţi trimişi de pe alte meleaguri, e un prilej de a considera că şi Republica Moldova are un rol important în concertul popoarelor lumii?

 

Astăzi, când era informaţională a comprimat lumea până la dimensiunile unui sat electronic, nu mai există niciun petec de pământ care nu ar conta. Bătălii înverşunate se dau pentru deşerturile din Africa şi gheţarii de Arctica, darămite pentru un teritoriu european. Printr-un concurs de împrejurări istorice, cel de-al doilea stat românesc stă astăzi în calea unor interese geopolitice divergente. Acest lucru a devenit evident în momentul în care Moscova şi-a propus să redevină un pol distinct de putere în cea mai mare parte a spaţiului geografic ocupat altădată de URSS.

 

– Când şi unde va fi editată cartea „Funia împletită în trei”? Vedeţi la orizont un subiect pentru un nou roman? 

 

La editura JURNALULUI de Chişinău. Subiecte sunt câtă frunză şi iarbă. Rămâne de văzut dacă vor fi convertite într-o nouă ficţiune.

 

A dialogat Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit