Interviu cu Cristian Doroftei, jurnalist, membru al mişcării protestatare „Occupy Guguţă”// Video

27 august 2018, Chişinău. Mişcarea “Occupy Guguţă” protestează în faţa Preşedinţiei. Foto: Nadejda Roşcovanu

„Suntem o mişcare politică, dar nepartinică”

O mişcare protestatară tânără le dă bătăi de cap guvernaţilor de la Chişinău. Altfel, de ce ar monitoriza-o cu atâta vigilenţă? Membrii „Occupy Guguţă” sunt tineri inteligenţi, numărul cărora e în permanentă creştere, care s-au săturat de această guvernare coruptă ce încalcă orice morală şi drept, consideră ei. Luptă pentru democraţie. Mişcarea devine tot mai vizibilă în spaţiul public şi online, prin diversele proteste pe care le inventează altfel.

  • Cine sunteţi voi, cei de la „Occupy Guguţă” şi cum a luat naştere această mişcare?

Suntem un grup de tineri, angajaţi în câmpul muncii în diverse domenii, care vor să-şi revendice dreptul la democraţie şi să cheme oamenii la activism civic. Unul din scopurile noastre este să instaurăm un control civic asupra activităţilor politice ce au loc în ţară. Din câte observaţi, politicienii monopolizează discursul şi ne impun propria perspectivă ca ceva valabil universal, iar noi trebuie să ascultăm şi să nu chestionăm.

Mişcarea a început înainte de protestul împotriva suspendării primarului ales de chişinăueni, Andrei Năstase. Ne-am adunat în urma unei postări a tânărului Sandu Bălan, care a ieşit cu o pancardă pe care scria un mesaj mai puţin licenţios, „M-am zaibit!”, dar care a fost atacat de unii protestatari pentru modul său de a se exprima. Noi, tinerii, am reacţionat atunci cam dur şi am decis că ar trebui să avem un protest al tinerilor. Iniţial, a fost totul spontan, după care ne-am adunat să protestăm şi pe 1 iulie. Atunci am hotărât că trebuie să avem o mişcare a noastră şi trebuie să creăm un „laborator” de proteste, prin care să arătăm oamenilor că poţi protesta nu neapărat prin a fi reprezentat de un partid, prin a ieşi doar în piaţă şi a scanda nişte lozinci demult incapabile să activizeze masele. Acel mesaj care ne-a provocat, reprezenta starea noastră colectivă. Majoritatea mesajelor noastre nu sunt cenzurate, fiecare îşi permite să scrie ce vrea, dar evident, suntem un grup de tineri inteligenţi care mai rar îşi permit chestii de acest gen.

  • Sunteţi o mişcare politică?

Haideţi să clarificăm lucrurile! Nu credem că există mişcări apolitice atâta timp cât te adresezi unui agent politic. Suntem o mişcare politică, pentru că avem un discurs politic, ne adresăm politicienilor, dar suntem o mişcare nepartinică. Nu suntem reprezentaţi de niciun partid. Şi credem că fiecare cetăţean ar trebui să-şi dea interesul pentru subiectele politice şi să se implice în viaţa politică din acest stat.

1 octombrie 2018. “Dodon suspendat!”, “Cu adevărat suspendat!”, protestează membrii “Occupy Guguţă” în faţa Preşedinţiei R. Moldova. Foto: Nadejda Roşcovanu

  • Aţi ieşit astăzi să protestaţi în faţa Preşedinţiei cu lozinci: „Vrem preşedinte full time”, „Moaşte pentru preşedinte”, „Preşe-DINTELE doare”, „Prezident, govoreat, ne nastoiaşcii!” (Preşedintele, se zice, nu-i adevărat!), „Dodon e suspendat! Cu adevărat suspendat!”. Sunt aceste mesaje o formă de a-i deschide ochii lui Dodon că este luat în zeflemea de către cei cu care face coaliţii?

Nu suntem de acord cu această atitudine, inclusiv cu modul în care preşedintele Parlamentului, Adrian Candu, s-a exprimat despre instituţia Preşedinţiei. Da, nimănui nu-i place de Igor Dodon. Nici pe departe, el nu este cel mai bun preşedinte. Dar instituţia Preşedinţiei trebuie să existe, pentru că ea este un garant al Constituţiei şi trebuie să-şi respecte menirea.  Preşedinţia trebuie să fie un simbol al suveranităţii şi un garant al independenţei acestei ţări! Atâta timp cât ne batem joc de această instituţie, chiar prin numirea unor astfel de personalităţi ca Igor Dodon în fruntea ei, nu putem cataloga toate procesele politice care se întâmplă la noi ca ceva normal. Ne tot transmit că ar exista un fel de conflict politic între PD şi PSRM. Din câte observăm însă, aceştia colaborează foarte bine. Când trebuie, Dodon semnează ce are de semnat. Toate acestea sunt o simplă prefăcătorie.

  • Am urmărit, de la distanţă, cum sunteţi monitorizaţi de persoane în civil, probabil din SIS sau din poliţie. Sunteţi fotografiaţi, filmaţi, la toate evenimentele pe care le anunţaţi pe pagina voastră de socializare. Voi simţiţi prezenţa acestora?

Probabil, sunt de la securitate. Ne amuzăm pe seama lor. E amuzant, dar şi tragic în acelaşi timp, pentru că aceşti oameni, plătiţi din contribuţiile noastre, nu fac nimic toată ziua, doar pierd timpul fotografiindu-ne. Monitorizează un grup de protestatari paşnici, când glumim, scriem pancarde, plănuim anumite chestii.

Chiar premierul Filip se plângea că se cheltuie milioane de lei pentru asigurarea securităţii în stat. Dar ei mereu uită de ce oamenii reacţionează astfel. Dacă totul ar fi fost minunat şi statul de drept ar fi funcţionat, astfel de reacţii nu ar fi existat.

19.09.2018. Aceşti doi bărbaţi i-au urmărit din apropiere pe membrii miscării “Occupy Guguţă” tot timpul cât protestatarii au avut o întrunire în faţa cafenelei “Guguţă”

  • Aţi fost intimidaţi prin diferite moduri de către oamenii legii. De ziua Independenţei, aţi fost ridicaţi de către mascaţi din faţa cafenelei „Guguţă”, deşi aveaţi autorizaţie de protest. V-aţi instalat acolo într-un „Protest Permanent”, pentru a protesta împotriva construcţiei în locul cafenelei a unui centru de afaceri, şi a altor abuzuri. Cui i-aţi tăiat drumul?  

Nu suntem siguri, bănuim doar. Atunci a venit Silviu Muşuc, şeful poliţiei municipale, iar noi l-am întrebat care este baza lor juridică pentru a face acest lucru. Ne-a răspuns ca la nişte golani, ca la nişte terorişti, că în baza unei autorizaţii emise de Ruslan Codreanu („primarul” Chişinăului), care nici nu ştiu dacă până astăzi a fost publicată pe site, dar în ziua respectivă n-a fost. Noi presupunem că scrisoarea n-a fost publicată intenţionat ori a fost semnată înainte. Astfel de solicitări ar fi trebuit să ajungă şi la noi, ca noi să ştim că în zilele de sărbătoare trebuie să evacuăm locul acela, pentru că este vorba de securitate. Aşa ceva nu a axistat. Se vede că se iau tot felul de decizii de sus care influenţează activitatea poliţiştilor.

Au mai existat tot felul de intimidări, pe care nu prea le luăm deja în seamă, pentru că au devenit o chestie banală, care se întâmplă zilnic. Un poliţist care se adresează unui cetăţean că trebuie să dea jos un banner, de exemplu, trebuie să vină cu o bază juridică, să-şi argumenteze poziţia, nu să aştepte de la noi argumente de ce stăm acolo.

Noi venim cu autorizaţia de la primărie, care spune clar că avem voie să facem tot felul de proteste şi că aceasta e valabilă până pe 1 decembrie. Ei o privesc şi oricum ne acuză că am încălcat „un pic” legea. Legea fie că este încălcată, fie că nu. Această atitudine denotă diletantism din partea poliţiei. Până la urmă, ei sunt plătiţi din bugetul de stat, noi contribuim la salariile lor, iar ei se comportă astfel cu noi. Ceea ce nu este bine.

  • Pe 27 august, când toate drumurile din preajma centrului capitalei au fost blocate de mii de poliţişti care le îngrădeau accesul protestatarilor spre clădirile publice, voi, membrii „Occupay Guguţă”, aţi reuşit să mergeţi pe strada N. Iorga, în faţa Preşedinţiei. A fost un moment în care forţele de ordine ne-au demonstrat slăbiciunea. Dar, totodată, voi le-aţi demonstrat că sunteţi o mişcare paşnică, fiindcă, odată ajunşi în faţa uşii lui Dodon, aţi protestat paşnic, făcând doar gălăgie cu polonicele în cratiţe şi căni. Dacă cei în uniforme lipseau acolo, voi eraţi în schimb urmăriţi de zeci de securişti şi poliţişti în civil, pe care i-am filmat . De ce credeţi că le e frică autorităţilor, de şi-au pus „haita” cu ochii permanent pe voi?

Le este frică pentru că nu respectă o conduită adecvată, că îşi permit voluntar acţiuni ilicite, anumite acte de corupţie. Am fost şi eu la protestul din 26 şi 27 august şi pot afirma că cei mai agresivi erau cei în civil. Un membru de-al nostru a rămas cu urme de la bruscările lor. Nu este corect ca într-un stat de drept să se aloce atâtea resurse pentru uniformele şi instrumentele acestor agenţi ai forţei, pentru ca ei să tortureze şi să lovească oameni. Cât priveşte rolul celor îmbrăcaţi în civil, chiar nu-i înţeleg, de ce se ascund de concetăţenii lor?

Interviu realizat de Nadejda Roşcovanu

 

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu