Interviu cu constructorul Nicolae Popescu // MARCGRAF


Într-o lună, treizeci de etaje!


– Giuseppe Ungaretti, poet italian, spunea: „De la floarea culeasă până la cea dăruită – inefabilul neant.” Domnule Nicolae Popescu, ce drum e de la idee şi până la punerea ei în aplicare? O idee, îndrăznesc să susţin, capabilă să arunce în aer toate procedeele vechi de edificare a blocurilor locative multietajate, idee urmând să modifice radical concepţiile noastre despre tehnologiile de construcţie. Şi de ce Marcgraf?

– Marcgraf, pentru că e un notoriu titlu medieval de nobleţe, titlu care punea în lumină nu doar virtuţile castei, ci şi pe acele ale prinţului în persoană. Marcgraf, în transpunerea noastră, înseamnă: curaj, complexitate, eficienţă.

În ce priveşte distanţa, e-adevărat, uneori, persoanele capabile să emită ceva inedit se întâmplă să patineze la capitolul perseverenţă şi atunci ideile, invenţiile, intenţiile se asimilează unui vag romantism conceptual, de unde mira-te-ai să mai coboare în corporalitatea funcţională.

– Aşadar, ne putem aştepta la răsturnări spectaculoase în domeniul tehnologiilor de construcţie. Ce mâncare de peşte e această invenţie a Dvs., care este potenţialul ei practic?

– Mă feresc de termeni ce sugerează atitudini radicale, însă această Uzină Mobilă Basarabeană pentru edificarea caselor de locuit multietajate, proiectul în totalitate fiind supranumit Marcgraf, e în stare să reformateze în esenţă viziunile asupra tehnicilor de construcţie.

– Într-o lună – treizeci de etaje!

– Într-o lună – treizeci de etaje, aşa e. O incredibilă reducere a cheltuielilor de şantier, o sporire nesperată a salariilor, cam de cinci-zece ori faţă de cele curente, împletirea automată a armăturii, montabilitatea şi demontabilitatea dispozitivului în unităţi modulare care pot fi uşor transportate…

– Am auzit vorbindu-se şi despre o posibilă redresare a economiei ţării, în caz că dispozitivul va căpăta o largă, judicios şi responsabil gestionată, aplicare?

– Sută la sută. Vă mărturisesc: în câteva rânduri, am fost contactat de reprezentanţii companiilor de resort din Rusia şi Turcia, ţin însă să implementăm aici, la noi acasă, acest dispozitiv, pentru că, unu: în scurt timp poate fi rezolvată problema spaţiilor locative; doi: tinerii, făcând studii specializate şi învăţând să manipuleze acest mecanism unic, vor căpăta locuri de muncă plătite extrem de generos; trei: dispozitivul, ulterior, poate fi – şi trebuie – exportat în alte ţări, unde va fi iarăşi deservit de concetăţenii noştri, astfel completându-se şi bugetul ţării; patru: implementarea şi dezvoltarea acestei tehnologii se va putea face şi în cadrul unei cooperări internaţionale de proporţii, când diferite moduluri ale dispozitivului, în funcţie de dotarea lor tehnică şi electronică, vor fi produse în ţări diferite, urmând a fi asamblate aici, la noi acasă.

– Aţi prezentat public proiectul?

– S-a vorbit pe la câteva posturi. Iar în 3 aprilie, ora 15.00, în incinta Teatrului „Ginta Latină”, va avea loc o conferinţă internaţională cu ocazia prezentării acestui proiect.

– Oaspeţi?

– Oameni din domeniul construcţiilor, oameni de ştiinţă, tehnicieni, specialişti de peste hotare, reprezentanţi ai instituţiilor şi departamentelor de resort, jurnalişti, fireşte. Mă folosesc, de altfel, de ocazie şi vă invit şi pe Dumneavoastră la acest colocviu, centrat pe o temă atât de „fierbinte” cum e cea a spaţiilor locative.

– Se anunţă deci o temă a secolului!

– A secolului? De ce a secolului, dacă, în mai puţin de un deceniu, se poate soluţiona în mod desăvârşit problema spaţiului locativ. Gândiţi-vă: la căsătorie, în oficiul stării civile, tinerii primesc cheile de la apartamentul lor nou! Imaginaţi-vă un cartier, un oraş – în prelungirea Chişinăului, de ce nu?! – al tinerilor, care vor fi motivaţi în cel mai înalt grad să rămână acasă.

– S-ar putea că ora de glorie a unui neam – din care se desfac mai apoi în ape nuanţate, strălucitoare: cărţi, spectacole, muzici, galerii – începe cu realizarea unor idei economice de-a dreptul prodigioase, pentru că, fiind un produs autohton, au a ne resuscita, legitimându-le cu mult temei, o dată în plus, demnităţile robuste, adânc refulate.

 

Ghenadie Postolachi

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău