Interpretarea interpretărilor art. 78 din Constituţie

Generaţia care se ridică acum din patru labe în două picioare ca apoi să se sprijine într-un toiag, dacă o mai ajung bătrâneţile, priveşte uimită la spectacolul vieţii unui stat fără viitor. Dimineţile încep cu omoruri în plin centrul unui Chişinău cunoscut drept oraş verde şi liniştit.

Tudor PAPUC

Cadavrele ies la suprafaţă după ani de zile în care, ţintuite de pietroaie, au fost înghiţite de mâlul apelor. Proprietarii de bănci sunt deposedaţi peste noapte de acţiunile lor, iar explicaţiile care ni se dau sunt asemenea furajelor pentru vite, lipsite de fibra ierburilor de păşune. „Vă îndopăm, dragilor, şi vă urăm poftă bună!” Iar nu-ştiu-care ilanşor ia de nevastă pe nu-ştiu-care jasmin şi au trăit fericiţi până când cineva dintre ei îl va înşela pe celălalt. Numai că fericirea lor cade al naibii de rău maţelor care ghiorăie în mai toate satele republicii. Sunt doar câteva dintre capetele de afiş ale zilelor trecute. Capac peste toate, Constituţia este siluită prin interpretările eronate ce i se dau.

Dreptul nu trebuie confundat cu morala

O bună parte dintre tinerii care asistă la simulacrul democraţiei constituţionale moldave vor considera de cuviinţă să urmeze pildele care li se dau astăzi în politică. Cine să-i călăuzească? Cine să le îndrepte paşii şovăitori? Cărui ideal să i se inchine? Fiţi pe pace: materialismul e deja călare pe spiritul curat. Zăbala a intrat adânc în carnea buzelor, iar pintenii îi râcâie nemilos pântecul.

Un subtil exeget al vieţii politice basarabene ne spune că orice hotărâre a Curţii Constituţionale va fi morală (e vorba de interpretarea art. 78 din Constituţie, n.n.), răspunzând astfel unei aserţiuni de-a premierului Filat. Enunţul este interpretabil, în funcţie de înţelesurile cuvântului „morală”. O hotărâre este „morală” atunci când este corectă, dreaptă, ortodoxă (şi nu avem aici în vedere confesiunea). A spune că orice hotărâre a CC va fi morală este o eroare pentru că judecătorii CC mai greşesc. O hotărâre a CC poate fi „imorală”, adică eronată, incorectă, chiar dacă pactul nostru fundamental îi consacră în art. 140, alin. (2), definitivatul şi imposibilitatea de a fi atacată.

Un alt înţeles ce ar putea fi atribuit afirmaţiei ziaristului nostru (care a preluat expresia tale quale de la prim-ministrul Filat) este că dreptul trebuie să fie moral. Or, dreptul nu trebuie confundat cu morala. Încă din timpuri străvechi romanii au deosebit norma de drept de prescripţiunea (morala) religioasă, dreptul profan (jus) de dreptul sacru (fas). Într-o formulare fericită, juristul şi filosoful italian Giorgio del Vecchio spunea că morala este o „etică subiectivă”, iar dreptul este o „etică intersubiectivă”. Morala dă întâietate elementului psihic al acţiunilor unui subiect; dreptul consideră şi evaluează întotdeauna acţiunea mai multor subiecte, pornind de la manifestările lor exterioare. Morala impune subiectului datoria unei comportări determinate şi înlăturarea oricărei comportări contrarii; dreptul atribuie subiectului o facultate de a pretinde sau de a cere şi, prin corelaţie numai, impune celorlalţi o obligaţie. Morala este unilaterală şi ignoră categoria permisului, în timp ce dreptul este esenţialmente bilateral şi violarea unei obligaţii juridice înseamnă a da altora dreptul de a se opune prin constrângere. Credem că am fost suficient de expliciţi cu aceasta.

Pilda ouălelor

Un preşedinte de Comisie Juridică a Parlamentului Republicii Moldova şi-a susţinut teoriile despre interpretarea corectă a art. 78 din Constituţie, la o emisiune TV, spre sfârşitul lunii august. Un alt invitat, din aceeaşi emisiune, spunea că în stabilirea sensului art. 78 „trebuie folosită metoda de interpretare istorică”. Preşedintele de comisie îi şi dă replica: „Nu, domnule, cea mai potrivită este metoda de interpretare teleologică, când judecătorul de la CC pune toate soluţiile existente, bune sau rele, într-un coş, ca pe nişte ouă, şi extrage doar una, care va fi soluţia câştigătoare”. Ne rezumăm la a spune că ştiinţa dreptului nu cunoaşte o metodă de interpretare istorică şi o alta teleologică. În schimb, există o interpretare istorico-teleologică, interpretare care constă în stabilirea sensului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual într-un context istoric dat. Cât despre substanţa ouălelor din coş, …situaţia ne depăşeşte. Probabil, pilda ouălelor ar putea fi legată de imaginea câinelui fără coadă, imagine invocată de acelaşi domn când avea să se refere mai târziu la art. 78. Menţionăm că teoreticianul nostru este şi profesor de Drept Constituţional.

Unde sunt juriştii fără de cusur?

S-ar cuveni să ne întrebăm unde e „neaua de mai an” sau „Carol Magnul unde-i, unde?”, unde e boierul Istrate Micescu (avocat ce a murit la Aiud), unde e Oscar Lemnaru (polemist neîntrecut la Capşa interbelicului românesc), sau, în definitiv, unde sunt juriştii fără de cusur ai guvernului tehnocrat condus de Mareşalul dezrobitor? Nu i-am văzut, din păcate, la şedinţa Curţii Constituţionale din 20 septembrie.

Am văzut însă nişte spinări încovoiate de povara interesului de partid, am simţit o lipsă acută de argumente juridice viabile, am auzit o limbă română târâtă prin toate şanţurile (cacofoniile şi dezacordurile pluteau prin aer). Fiecare încerca să arate că este cel mai deştept când, de fapt, toată lumea (cu foarte mici excepţii) era de o anumită factură. Nu poţi cere de la ei gânduri sobre, fundamentate pe o metodă sau un sistem pentru că acest lucru necesită lecturi juridice temeinice şi meditaţie, frunţi aplecate pe tomuri vechi, roase, şi reviste de drept noi, cu doctrină şi jurisprudenţă românească şi străină.

S-a spus în cadrul şedinţei că alin. (4) şi (5) ale art. 78 sunt ambigue pentru că nu menţionează numărul deputaţilor necesar pentru alegerile repetate, dacă şi în turul al doilea niciun candidat nu va întruni numărul de voturi prevăzut. Asta în condiţiile în care alin. (3) al aceluiaşi articol nu lasă loc de interpretări: „Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. […]”. Regula de interpretare logică, care trebuie coroborată cu interpretarea sistematică, spune că dacă un text de lege are o formulare generală, atunci şi aplicarea lui va fi generală, interpretul neputând face distincţii dacă legea nu le încorporează (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). În felul acesta se evită pericolul ca, printr-o aplicare abuzivă a distincţiilor, legea să fie lipsită de efecte.

„Rămcile Constituţiei”

S-a mai spus că alin. (4) al art. 78 este vag în privinţa formulării. „Se organizează alegeri repetate” pentru că „alegeri repetate” pot fi organizate la infinit. Fals: dacă textul constituţional stipulează clar (şi numai o singură dată) că se organizează alegeri repetate atunci acestea se organizează numai o dată. Orice altă interpretare ar însemna să adaugi la textul Constituţiei, încălcându-i supremaţia. La fel stau lucrurile şi în privinţa unei posibile legi organice care dezvoltă procedura constituţională, modificând numărul de trei cincimi. Verdictul: adaos la Constituţie şi încălcarea principiului supremaţiei Constituţiei, condiţie esenţială a existenţei statului de drept.

Ministrul Justiţiei sublinia sigur pe el: „Constituţia este doar una şi poate fi interpretată doar într-un singur fel”. Zău? Dacă-i aşa, atunci statul sunt eu!

În ciuda profesionalismului îndoielnic al unora dintre judecătorii Curţii Constituţionale, Hotărârea din 20 septembrie este una corectă din punct de vedere juridic. Textul art. 78 este expres şi limitativ, ceea ce înseamnă că nicio normă cu forţă inferioară nu-i poate schimba litera şi spiritul. Când ieşi din cadrul clar al art. 78, „rămcile Constituţiei” (expresia judecătorului V. Puşcaş, necunoscând forma literară „rame”) pot deveni răngi, adică un precedent care s-ar putea întoarce cândva împotriva ta.