Întâmplarea mirării // Gol, în poarta proprie

stansky carpov

În preajma sărbătorilor de toamnă, aflam cu mulţumire că, începând cu 1 septembrie, „maşinile cu numere de înmatriculare transnistrene nu vor mai putea intra şi nici ieşi din RM”. Reacţia Tiraspolului la această decizie a venit aproape instantaneu, formulată fiind în termeni fotbalistici de către Nina Ştanski: „Un gol în propria poartă”. Este, se pare, o reminiscenţă a păguboasei „diplomaţii a fotbalului”, plagiată cândva de la armeni de încă neuitatul Vlad Filat.

Frământat de griji integratoare, căutam cândva şi eu, ca naivul, o posibilă dezlegare a autogolului transnistrean. „Ce-ar fi ca PLDM să-l oblige pe Eugen Carpov, de dragul intereselor supreme ale ţării, să se însoare cu Nina Ştanski? De ce nu? La urma urmei, aşa procedau şi domnitorii noştri, de la Ştefan cel Mare la Vasile Lupu, dar şi mai încoace. Stilaţi, inteligenţi, atenţi, frumoşi, fac un cuplu perfect şi ar munci cu drag pentru o ţară împlinită”, îmi ziceam.

Din păcate, de când cu sciziunea liberal-democraţilor, şansa s-a spulberat, fiind iremediabil pierdută. Iar Osipov nu are nici o şansă. Mai mult decât atât, zilele trecute mâna aşa-zisei diplomate a fost cerută de un alt Eugen, de aşa-zisul preşedinte de la Tiraspol, cei doi formând acum o familie propriu-zisă. De acum încolo, „pe pământul nostru drag”, încruntatul rusnac Evgheni şi dulcea leaşcă Nina vor bate nenumărate goluri în propria lor poartă, spre bucuria nănaşului rus.

Căci, în ciuda contradicţiei în termeni, nimic mai durabil decât o familie de separatişti. Care nu poate fi desfăcută decât prin mijloace brutale. O familie în care maximumul de oportunităţi se fructifică prin maximumul de satisfacţii.

Aşa cum, de mai bine de două decenii, se întâmplă între RM şi rmn.

Igor NAGACEVSCHI

The following two tabs change content below.