ÎNTÂMPLAREA MIRĂRII // Francezul, poliţistul, fata şi chiştocul // Igor NAGACEVSCHI

myself-in-brussels(1)

Otto Dix. Autoportret la Brussels

 (Versiune)

 Lui Benoit Mayrand, consilier consular pentru România şi R. Moldova, i se făcu de o ţigară tocmai când trecea pe lângă monumentul lui Ştefan cel Mare. Dl Mayrand cunoştea legile ţării. Făcu ochii roată, apoi îşi ridică privirea spre coroana voievodului. „Are acoperământ de cap! E un loc ce ar putea fi calificat ca semideschis. Sau semiînchis”, socoti el şi îşi îndreptă pasul mai înspre răcoarea din Aleea Clasicilor. „Clasicii au capetele goale şi, la vremea lor, au fost mari fumători”. Cum diplomaţii sunt mereu în misiune, îşi potrivi pe chip masca diplomaţiei galice, de-o dezarmantă inocenţă. Se aşeză, îşi aprinse un gauloise şi trase din el cu nesaţ.

Sergentul Oleg Budzov, absolvent al Academiei de Poliţie, şedea pe o bancă şi murea de urât. Îşi descheie bastonul de la centură, îl strânse între genunchi şi încercă să măsoare cam câte laturi de palmă are în lungime. Vreo cinci şi jumătate. Apoi îşi aprinse un temp. Mai la vale, de cealaltă parte a aleii, se aşezase o domnişoară. Budzov încremeni cu ţigareta în dinţi. Jocul razelor de soare pe carnaţia generoasă a fetei îl vrăjise. Domnişoara scoase un slim din poşetă. Îl aprinse, trase un fum, slobozind două aţişoare de fum albăstrui pe nările trandafirii. Poliţistul era fascinat. „S-o amendez?!…”. Rămase însă neclintit. Frumuseţii i se iartă multe.

Genele fetei tremurară. Privea spre poliţist. Budzov îşi feri ochii. Îl zări atunci pe dl Mayrand. Pe dată îşi dădu seama că e un străin, după rotocoalele iscusite pe care le înălţa în aerul transparent. „Iată Klientul! Un fraier ca acesta să tot cauţi!”, îşi zise. Strivi între degete capătul rămas de ţigară, înmormântându-l în fundul buzunarului. În minte îi veni un vers de Petru Cărare, o parodie după Bucov: Francezul aruncă chiştocul peste tot locul, / Eu îmi fac urnă din buzunar… , pe care îl auzise de la cenaclul academiei. Mai departe uitase. Îşi înhăţă bastonul şi se îndreptă, trecând nepăsător pe lângă fată, spre dl Mayrand. „Şi ai trecut pe lângă mine pasiv…”, se gândi fata.

Că eu sunt născut în vestita Chilie, /Iar el într-un fund de Paris

Francezul rămânea imperturbabil. „Clienţii, aceste vaci de muls! Le Klient c’est moi!”, îi stărui în minte. „Sunt sergent Aleg Budzov. De ce fumaţi în spaţiul public?”, îl întrebă omul legii. „E spaţiu public aici? E în stradă.” „E mai mult decât spaţiu, e grădină publică. După cum e întreaga Moldovă, grădina noastră de rai, zise fălos sergentul. – Plătiţi amenda, că dacă nu – mergem la circumscripţie…”.

Diplomatul băgă două degete în buzunarul de la piept, unde avea pregătite două bancnote. Băgă de seamă că hârtia era de 50 de euro şi regretă că n-o nimerise pe cea de 20. I-o înmână, întrebând cu aceeaşi naivitate: „Dresaţi şi un proces-verbal, ceva?”. „Porcua? Tăt narmal! Trăiască franc-afonea! Vif lio Franţ!…”

Lămurit, dl Mayrand se ridică şi merse la hotel. Aici, cu satisfacţia misiunii îndeplinite, postă pe FB: La Moldavie change: je viens de me prandre une amende de 50 euros pour fumer dans la rue!

Adică: Moldova cunoaşte prefaceri: am încasat o amendă de 50 de euro pentru că am fumat în stradă!

Rămas în parc, Budzov scoase bancnota din buzunar şi o privi în zare. Nu era falsă. În acest moment, îşi aminti sfârşitul acelei parodii uitate: …Că eu sunt născut în vestita Chilie, /Iar el într-un fund de Paris. Când voi să bage bancnota înapoi, dădu peste chiştocul mototolit. Îl strivi iarăşi între degete şi îl scăpă în iarbă. Banii din amenzi nu trebuie să aibă miros. 

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)