ÎNTÂMPLAREA MIRĂRII // Fata cu Săgeata

tintas roman

foto: simbol

A fost odată ca niciodată, în zorii independenţei RM, o campanie electorală cu mult păsăret ciugulind pe eşichier. Pe ecranele tv apărea atunci un bătrânel sfătos, jucat, pare-mi-se, de actorul Mihai Curagău, care ne îndemna: Ascultaţi ce spune moşul: / „Oameni buni, votaţi Cocoşul!”. Se făcea mult haz pe seama acelei păsări care, de altminteri, şi-a făcut treaba conform scenariului, aducând Rândunica la putere şi comuniştii în parlament. După care Cocoşul a fost decapitat, preparându-se din el o zeamă de cinci stele. Minunatul scriitor pentru copii Aurel Scobioală ne deschidea în acea vreme ochii, reacţionând în felul său, după cum l-am cunoscut. Scria el: Se trezeşte din somn moşul, / Pune mâna – nu-i Cocoşul! / Pune mâna la bunica, / A zburat şi Rândunica! / Iar Furnica a fugit, / Spicul nu-i, căci l-au cosit, / Şi-atunci moşu-şi drege glasul: / „Le-a venit, se vede, Ceasul!”. Scobioală era, după cum se vede, un snegurist, aşa că, după acel dezastruos scrutin, constata cu năduf: După ultima votare, / Lucrurile-s mult mai clare, / Noi la stema noastră ţinem, / Boi am fost şi boi rămânem!

Ei bine, după un deceniu şi ceva, acest folclor electoral uite că reînvie. Sloganul revine, puţin modificat, la limita plagiatului. Cum s-ar zice: Ahtung, eu revin! Una dintre acele boghete care a supravieţuit carnagiului avicol, iubitoare de Ţară cu voie de la primărie, îl cotcodăceşte astăzi cam aşa: Ascultaţi ce zice fata, / Oameni buni, votaţi Săgeata!

Istoria, ca să vezi, se repetă. De aceea ne vedem datori să vă prevenim şi să reacţionăm, la rându-ne, în stilul mult regretatului Aurel: De cu zori se scoală fata, /Pune mâna – nu-i Săgeata! / Zice fata cu mâhnire: /„Nu-i Săgeată, nu-i unire…”

Oricum, chiar şi cu Wilhelm Tell alături, fata asta n-are nici o şansă.

N. Iorgu

The following two tabs change content below.