ÎNTÂMPLAREA MIRĂRII // Arta traducerii politice. Traducători moldoveni

dughin-lansare-carte-(3)Ura strâmbă gura. Se mai zice, de asemenea, că spre bătrâneţe chipul omului trădează esenţa exactă a acestuia şi felul cum şi-a trăit până atunci zilele. Dacă nu mă credeţi, priviţi, rogu-vă, seriile de autoportrete ale lui Albrecht Durer sau Otto Dix, pe care cei doi iluştri pictori germani şi le-au făcut începând din prima lor tinereţe şi până în pragul dispariţiei definitive. Iar dacă exemplul cu nemţii nu vi se pare convingător, să luăm altul, mai la îndemână, unul rusesc.

Amintiţi-vă faţa actorului Viaceslav Tihonov din filmul cu Schtirlitz, apoi cum arăta acesta după 70 de ani. Deosebirea e ca de la cer la pământ: figura unui arian pursânge s-a prefăcut de-a lungul vremii într-o faţă de înţelept biblic. Mare e puterea artei, dar cea a vieţii e de neînşelat!

* * *
„Atenţie! Eu revin!!!”, o voce sinistră, ca în romanele orwelliene, se aude din cutia televizorului. „Ptiu, drace, e doar un spot electoral…”. Sperietura îţi trece repede. Se transformă chiar într-un soi de amuzament. Acest… Eu revin!!! îţi aminteşte de anunţurile din presa galbenă bucureşteană, de la rubrica sex, gen Se întorc oltencele!!!

Apoi, pe un fundal căcăniu-milităros, vezi un paloş roşu şi un bărbos cu o privire imposibilă, de violator şi de asasin în serie. Se mai aude ceva, „…Clanul…” sau „…Planul Roşu”. Faţa îţi pare cunoscută. Nu cumva e acel tânăr frumos, sportiv, care, acum două decenii, săruta cu ochi dilataţi văzduhul puterii? Yurică al lui Ion Roşca de la Hirova?

Şi, vai!, ce s-a mai schimbat Yura! De când a căzut din ieslea puterii. De când s-a aşternut scrisului, traducerii! Nicăieri şi niciodată nu a fost uşor să fii traducător. Bătaie de cap multă, leafă puţină. Ia, nişte kopeici acolo. Totuşi avem acum, în română, şi Teoria lumii multipolare, şi A patra teorie politică. O psaltire a vechilor învăţături împărăteşti – panslavismul, panortodoxismul, eurasianismul. Şi care, pentru prostime, poartă un nume scurt, mult mai simplu – Russki Mir. Vândut azi sub brendul Aleksandr Dughin.

Căci propaganda în democraţie echivalează cu gulagul în stalinism. Gulagul minţilor. Căci înainte merge propaganda, apoi tancurile.

Totuşi, nimic nu destramă mai tare omul decât munca de traducător…

* * *

Iar acum să ne închipuim cel mai halucinant, cel mai incredibil scenariu cu putinţă. Să admitem, la limita extremă a absurdului, că Victor Ponta câştigă alegerile şi că, ajungând în fruntea statului român, se vădeşte a fi omul Kremlinului. Că la Chişinău nu câştigă nimeni – raportul de forţe al celor ajunşi în parlament e atât de precar, încât nici un vector cu putinţă nu poate fi urmat. Că în ţara vecină, întroienită, luptele se înteţesc, iar Putin, grijuliu, pune pe umerii rebegitei surori Ucraina o mantie nucleară. Că trupele ruseşti fac un salt şi ajung până în coastele Greciei. Că la Kişiniov omuleţii verzi fraternizează cu verzui-căcăniii noştri. Că Yura îl îmbrăţişează pe Dughin şi-i zice: „Iartă-mă, Saşka, frate al meu! Iartă-mă că nu am găsit întotdeauna cele mai potrivite cuvinte pentru sensurile din cărţile tale. Ce să-i faci, aşa-i domeniul. Traductore traditore! Acum însă ştiu exact cum se traduce russki mir. „Cum, iubitule?” „Ubivati, ubivati, ubivati…”. „Otlicino, bratuha…”, etc., etc.

N. Iorgu