Întâlnirea Ghimpu-Voronin // Scrisorile lui Buraga

Ieri am discutat despre întâlnirea surprinzătoare dintre Ghimpu şi Voronin. A trecut o săptămână de zile, dar valurile acelui eveniment tsunamic mai lovesc în ţărmul curiozităţii noastre. Unii spuneau că s-au întâlnit de bună voie, ca doi oameni normali – îi normal să se întâlnească, să mai steie la un pahar de vorbă, dacă lucrează într-o organizaţie, spuse moş Dumitru, alţii spuneau că aceasta este imposibil, fiindcă unul se simte eliberat, iar altul ocupat, că i-o fi obligat cineva să se întâlnească, dar cine să-i oblige? Obama, Baroso, Băsescu, Putin… ? Eu cred că i-a obligat Plahotniuc, spuse Cozonac. Poate că au îmbătrânit şi nu le mai pasă ce se va vorbi despre ei.

Eu cred că ei s-au înţeles ca liberalii să voteze un candidat comunist, dacă deputaţii comunişti votează demiterea lui Ioniţă, spuse sanitara Vera. Mai degrabă Volga va curge la deal, decât Ghimpu va vota un candidat comunist, spuse Jana Astronoama. Rusia nu va recunoaşte un preşedinte votat de Ghimpu! – strigă Colesovnazadov. De s-ar alege el, căci o republică fără preşedinte îi ca o stână fără baci, replică moş Dumitru. Lupu să fie baci la stâna noastră – asta vrea Ghimpu! – strigă Caltânăr, fluturându-şi cravata verde pătată cu roşii verzi murate bine. Unul cu trei operaţii la cap şi altul cu una, dar profundă, care suge, ca un dihore, sângele poporului… Nu ne putem aştepta la nimic bun de la această întâlnire, fraţilor! – adăugă el.

Acuma stau şi mă gândesc că motivul întâlnirii lui Ghimpu şi Voronin nu contează, dacă s-au întâlnit de bună voie. Iar dacă i-a silit cineva, nu contează nici atâta.

Al vostru ţiferblatt, cartofort şi filatelist, Ion Buraga 

The following two tabs change content below.
Ion Buraga

Ion Buraga