Întâlnirea Filat-Şevciuk: surprize, surprize… // Observator

Întâlnirea de vineri între Filat şi liderul separatist de la Tiraspol s-a încheiat cu un rezultat bun: decizia de reluare a transportului feroviar de mărfuri pe segmentul transnistrean al Căii Ferate a RM. Condiţiile sunt destul de onorabile pentru Chişinău: 1) Tiraspolul a acceptat ca procedurile vamale să se efectueze în comun, la Tighina şi Râbniţa şi 2) în documentul semnat este menţionată doar „Calea Ferată a Moldovei”, ca entitate ce intră în relaţie cu căile ferate ucrainene în efectuarea transportului de mărfuri.

În contextul numirii lui Dmitri Rogozin în funcţia de „reprezentant special al preşedintelui rus pentru Transnistria”, evenimentul de vinerea trecută pare aproape incredibil. Este încă un semnal că succesorul lui Smirnov are de gând să contribuie la simplificarea circulaţiei şi comunicării dintre cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului. După eliminarea taxei de 100% pentru mărfurile din dreapta Nistrului, după reluarea transportului de pasageri pe ruta Chişinău-Odesa, după includerea reprezentantului transnistrean în componenţa delegaţiei RM pentru negocierea cu UE a Acordului de Comerţ Liber, Aprofundat şi Cuprinzător, decizia de vineri a fost probabil cea mai dificilă. E meritul ambilor lideri că au reuşit să se înţeleagă fără mediatori. Într-o perioadă foarte scurtă, ei au reuşit ceea ce nu s-a reuşit în 20 de ani.

În mod paradoxal, la masa negocierilor oficiale, în formatul 5+2, transnistrenii nu se arată deloc atât de constructivi, insistând asupra unei egalităţi formale cu Chişinăul, care să consfinţească un status quo ce ar însemna recunoaşterea de facto a Transnistriei ca parte de sine stătătoare în raport cu RM. Ceea ce pare, la prima vedere, logic – egalitatea părţilor la masa de negocieri – este de fapt un mecanism cu efect întârziat, dar inevitabil, de separare, dacă este fixat pe hârtie. Aşa cum unele documente de compromis, semnate cândva în pripă, fără garanţii suficiente de respectare, sunt folosite azi împotriva noastră, cum ar fi, de exemplu, memorandumul semnat de Petru Lucinschi în 1997, în care Tiraspolului i se promitea dreptul de a stabili relaţii economice externe de sine stătătoare. De aceea, este important să ne mişcăm cu paşi mici, dar siguri.

Paul Borzac