Înşelarea, sila şi ştreangul

SIDA nu-i „sperietoare”, dar când muşcă rău mai doare

La nunta lor, a fost vreme rea. O duminică umedă şi rece de noiembrie vestea apropierea iernii. Cu toate acestea, sufletul Ilincăi a fost plin de fericire. Niciodată n-a mai avut o sărbătoare atât de frumoasă, cu atâta lume şi veselie. Urările „Casă de piatră şi viaţă cu noroc!” curgeau şuvoi, şi Ilinca se vedea deja gospodină la casa ei, bucurându-se de fiecare zi trăită alături de Timofei. Se vedea mămică cu trei copii în jurul mesei, se vedea bunică cu mulţi şi frumoşi nepoţei. 

Îl vedea un om ieşit din comun, universal…

La început, părinţii nu doreau s-o dea în căsătorie după Timofei. Mai întâi, considerau că e prea mare diferenţa de vârstă, flăcăul era cu 12 ani mai mare decât ea. Iar, în al doilea rând, nu le plăcea cum arată acest tânăr. Avea chipul necioplit, lipsit de expresie, limbajul cam aspru. Dar Ilincăi i-a plăcut. Îl vedea un  om ieşit din comun, universal, îndrăgostit deopotrivă de pedagogie, teatru, muzică şi de lucrurile ce ţin de gospodărie.

El era băiatul visurilor sale pentru care ar fi fost gata să meargă la orice jertfă în numele dragostei. Născut în regiunea Odesa, Timofei, din adolescenţă, a venit la Chişinău, pentru a-şi continua studiile la liceu. Stătea în gazdă la o mătuşă singuratică şi, în paralel cu studiile, lucra pe unde se nimerea, câştigând  bani pentru chirie. Nu că i-ar fi cerut mătuşa, acesta i-a fost angajamentul când a venit la Chişinău. Voia să-şi călească voinţa şi să le dovedească părinţilor că e mare şi îşi poate  câştiga singur banul. Pe Ilinca a cunoscut-o acum cinci ani, când aceasta era în anul doi la facultate, iar el lucra profesor de ani buni. Chip angelic, ochi gânditori, l-a cucerit de la prima vedere. Dar când a cunoscut-o mai îndeaproape şi a mai aflat că provine dintr-o familie înstărită, că are o casă mare în orăşelul de baştină, i s-a aprins dorinţa de a se căsători cu ea. Obişnuit întotdeauna să-şi atingă scopul, i-a furat foarte repede inima. În scurt timp, s-au căsătorit. Ea avea 20 de ani, el – 32.

Omul de ce are mai mult, mai multe îşi doreşte

Duceau o viaţă cuminte şi liniştită în casa spaţioasă din orăşel, situată în preajma bisericii, care dădea împrejurărilor un aer de  evlavie şi pace. O cumpărase părinţii Ilincăi special pentru unica lor fiică cu bani câştigaţi în Grecia. Marea iubire la care visase fata a intrat în casă şi în sufletul ei. Cum vă spuneam, trăiau destul de bine, aveau de toate, se înţelegeau din vorbă şi se potriveau la toate. Dar ştiţi că omul de ce are mai mult, mai multe îşi doreşte. Şi nu atât Ilincăi îi creşteau poftele, cât lui Timofei. Şi-a pus omul în gând să-şi cumpere altă maşină, nu una obişnuită, ci una de lux. Banii de la nuntă puşi deoparte nu-i  ajungeau, s-a dus la câştig în Federaţia Rusă.

După câteva luni de muncă, a venit acasă, apoi a plecat din nou.  Bună, dreaptă şi cu credinţă, Ilinca se ruga să-l păzească Dumnezeu de toate relele, să se întoarcă sănătos acasă. Şi s-a întors, au cumpărat maşina mult râvnită. Toată lumea îi fericea. Dar, de la un timp, a prins a se zvoni pe şoptite prin târg de o dragoste dintre Timofei şi o rusoaică. Unii se jurau că i-au văzut de mai multe ori la Chişinău, alţii spuneau că nu se poate aşa ceva. Cum să laşi frumuseţe de nevastă acasă şi să cauţi alta prin Chişinău?! Ilinca nu dădea crezare zvonurilor. Întreţinea casa curată şi îşi aştepta bărbatul cu mâncare gustoasă şi voie bună. El, la rândul său, o trata cu duioşie şi nu înceta să-i repete că o iubeşte din toată inima. Părinţii dădeau rar pe la ei, nu doreau să le tulbure viaţa tânără şi frumoasă.

Se ruga Domnului să le trimită un copil

Toate bune şi frumoase, însă pentru fericirea deplină a casei mai lipsea ceva – copiii. Au trecut aproape doi ani de la nuntă, dar barza întârzia. Credincioasă şi bună creştină, Ilinca se ruga Domnului să-i trimită bucuria. Într-una din dimineţi, a stat mult în faţa icoanelor. O rugăciune mai mişcătoare şi mai arzătoare n-a mai spus până atunci. În aceeaşi zi, a mers la medic. Minunea s-a întâmplat. Era gravidă – cea mai extraordinară minune! A fost atât de zguduitoare şi de frumoasă ştirea încât tânăra nu-şi găsea potolire. Ca în vis, a traversat zburând piaţa largă din orăşel, îndreptându-se spre şcoală ca să-i ducă soţului vestea bună. Marea şi aşteptata bucurie l-a făcut pe Timofei s-o  cuprindă cu gingăşie, mai gingaş ca niciodată. Şi zilele au prins a se rândui şi mai senine, şi mai pline de frumuseţe în casa lor.

Blestemul

Dar această stare n-a ţinut mult, doar câteva săptămâni. Peste casa lor s-a abătut blestemul. Rezultatele analizelor făcute la următoarea vizită la medic aveau să le ruineze fericirea. Testul HIV a fost pozitiv. Deşi era încurajată de medici că pruncul se  va naşte sănătos, pentru Ilinca nu mai era viaţă, nu mai era lume.

Cu ceaţă pe ochi şi un nod amar în gât, a ajuns cu greu acasă. S-a aşezat în fotoliu. Simţea în piept o durere mare şi silă pentru soţul ei, care a minţit-o că n-a mai cunoscut alte femei până la ea, că îi va fi unica şi singura până la moarte. A stat ca înţepenită, cu ochii aţintiţi înainte multă vreme. Lacrimile îi curgeau fierbinţi pe obraji, s-a deschis uşa… Timofei s-a repezit la ea: „Ce s-a întâmplat, Ilincuţă? De ce plângi?”. Nevasta l-a privit o clipă cu răutate, apoi s-a ridicat şi s-a îndreptat spre uşă. N-a putut să rostească niciun cuvânt. A scos din geantă hârtiile cu rezultatele analizelor şi i le-a întins. Lovit ca de fulger, după ce le-a citit, Timofei s-a apucat cu amândouă mâinile de cap şi a tras o înjurătură de s-au zguduit pereţii…

 

După vreo jumătate de oră, cuprins de o tulburare grozavă, s-a dus în camera alăturată şi a căzut în genunchi în faţa soţiei. I-a sărutat mâinile, rostind cu sfială: „Iartă-mă, Ilincuţă, dacă poţi… N-am ştiut că o aventură o să mă coste atât de scump…”. Ilinca a izbucnit într-un plâns cu sughiţuri. Plângea amar, cutremurându-se toată. Timofei o săruta pe păr, pe tâmple, pe ochi, încercând s-o liniştească şi să-i insufle speranţa că totul va fi bine… Femeia avea dezgust, avea milă, nu ştia singură ce avea. Faţa exprima o expresie de deznădejde. O năvăleau gânduri de disperare…

Prăbuşirea

n zori, la marginea unei nopţi fierbinţi, sfâşietoare, o nelinişte îl cuprinse pe Timofei în ameţeala care îi umplea capul, o greutate mare îi apăsa sufletul. În încercarea de a scăpa de această povară a trecut în camera alăturată ca să-i mai ceară o dată iertare Ilincăi. Soţia nu era acolo unde o credea el. A deschis uşa salonului. Ce avea să-i vadă ochii, nici că ce putea mai grozav… A găsit-o fără suflare, aninată în ştreang de lustra imensă.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce