Inima nu-i mai bate trist, sufletul nu-i mai este pustiu

 Am scris multe povești de viață cu final fericit. Să știți că astfel de povești adevărate încă nu s-au terminat. Pe aceasta am auzit-o zilele trecute din gura unei femei care mi-o povestea cu o bucurie de copil, chiar dacă în cei 40 de ani de viață i-a fost dat să treacă prin multă suferință. „Sunt și eu o sămânță adusă de vânturi pe aceste locuri”, așa își începu ea povestea…

Nastea s-a născut într-un sat din Ucraina într-o familie cu un tată crunt și violent, care la vârsta de nouă ani a abuzat-o sexual. Știa și mama, și bunica, și tot satul, dar nimeni nu a făcut declarație la poliție. Se temeau de omul-fiară, care umbla cu cuțitul la el.

O bătea și o viola în mod repetat

Viața copilei în casa părintească a fost un adevărat calvar. Tatăl o bătea și o viola în mod repetat, mama o neglija. De fapt, maică-sa, care trăia continuu cu frică de soțul gelos, cu izbucniri violente de furie și relații extraconjugale permanente pe care le întreținea cu toate desfrânatele din sat, s-a îndepărtat de copii. Pe fratele și sora mai mare i-a dat de suflet la niște oameni bogați din sat, dar pe mezina Nastea tatăl violent n-a vrut să o dea de la casă. Avea nevoie de ea pentru poftele sale sexuale. La 16 ani fata a ajuns la spital cu un buchet de boli venerice transmise de tatăl său. Atunci le-a povestit medicilor toată drama prin care trecea. Medicii au alertat poliția și până la urmă instanța a dispus trimiterea în judecată a călăului, care a fost condamnat la 12 ani de închisoare.

Relația mamă-fiică nici în lipsa tatălui nu s-a îmbunătățit. Femeia căzuse într-o depresie severă și nimic din frumusețile lumii n-o mai putea atinge. Privea mereu în gol și n-o interesa ce face și cum învață fiică-sa. „Mamă, de ce taci toată ziua? De ce nu vrei să vorbești cu mine?”, încerca s-o scoată din amorțeală Nastea. Dar ea se uita cu priviri încețoșate spre geam și parcă nici nu auzea vorbele fiicei. Nu mult după aceea, într-o zi cu o ploaie mare de vară ce se abătuse peste sat, femeia a fost înghițită de furia apelor și dusă hăt departe la vale. Abia peste o săptămână a fost găsită și înmormântată în cimitir.

 Șapte ani de fericire amestecată cu tristețe

Nastea avea 17 ani atunci. Era o domnișoară frumoasă. Trăia cu durerea ei, ce părea să nu mai aibă margini. În acele momente greu de depășit, Anton, un flăcău bătrân din sat, a cerut-o în căsătorie mai mult din milă decât din dragoste. Fata n-a stat mult pe gânduri, a primit cererea ca pe un colac de salvare. Diferența de vârstă de 20 de ani n-a fost un impediment. Între cei doi soți se închegase în scurt timp o relație care se manifesta frumos și cald. Peste un an Nastea a rămas însărcinată. Așteptau cu bucurie venirea pe lume a unui băiețel. Însă lumina bucuriei s-a stins repede. Copilul s-a născut mort și medicii i-au spus mamei că n-o să mai poată avea copii.

S-a întristat Nastea. Trist era și Anton, dar s-a resemnat repede. Grijuliu față de tânăra soție, o încuraja și o alina cu vorbe calde. Îi tot repeta zilnic ca pe un refren: „Să fim noi sănătoși că vom înfia un copil sau chiar doi, dacă nu putem să-i avem pe ai noștri”. Și peste doi ani, depășind toate formalitățile, au reușit să-și vadă visul împlinit. L-au înfiat pe Vlăduț de aproape doi ani, un copilaș drăguț, abandonat la naștere. Timp de un an au fost o familie fericită. Vlăduț le înmulțea clipele frumoase. Și ar fi fost fericiți până la adânci bătrâneți dacă nu dădea năpasta peste Anton. Într-o seară, în timp ce se întorcea de la oraș, motocicleta pe care o conducea cu viteză s-a izbit violent de un copac și Anton a murit pe loc.

Nastea a îmbrăcat straie de doliu. Din nou mare jale și mare durere. Disperată, după masa de pomenire la jumătate de an, femeia și-a adunat strictul necesar într-o geantă, l-a luat pe Vlăduț de mânuță și s-a refugiat la un unchi bătrân din nordul Republicii Moldova, care îi scrisese că e gata să-i ofere sprijin cu condiția să-i poarte de grijă până în ceasul cel de moarte. Peste doi ani, unchiul a murit și Nastea a rămas să locuiască în gospodăria lui. Muncea în câteva locuri ca să-și poată întreține copilul. Își vedea cu împăcare de ale sale. Deși era tânără, 25 de ani, nu mai avea speranța pentru întemeierea unei noi familii. Se simțea împlinită alături de Vlăduț. După tot calvarul prin care trecuse până la 17 ani, viața în casa unchiului și în orășelul lui, i se părea un rai.

S-au căsătorit împotriva voinței părinților

Și așa, cu liniște și pace, mai trecură două veri. Spre toamnă, Nastea l-a întâlnit pe Vlad, un bărbat frumos și bun, care trecuse printr-o căsnicie eșuată și era în căutarea dragostei adevărate. L-a cucerit de la prima vedere cu frumusețea și farmecul ei. Bărbatul nu avea copii cu soția ce-l părăsise. După câteva luni de întrevederi cu noua iubire au decis să-și unească destinele. Trebuie să vă spun că Vlad provine dintr-o familie de oameni înstăriți. Capul familiei este considerat unul dintre cei mai bogați oameni din localitate. Și când Vlad s-a dus și le-a spus părinților că și-a găsit sufletul-pereche, aceștia s-au interesat cine-i fata, cine-i sunt părinții.

Din moment ce au aflat, s-au împotrivit cu înverșunare. Nu le plăcuse nici prima alegere a fiului mezin, cu toate că fosta noră se trăgea dintr-o familie de oameni gospodari, era profesoară. Ei nădăjduiau să-și însoare fiul cu fiica unui funcționar din conducerea raionului, făcând astfel o partidă avantajoasă pentru afacerile lor. Dar când au auzit de o spălătoreasă cu copil, venită din Ucraina (despre trecutul Nastei nu știa nici Vlad), nici n-au vrut să audă de așa o noră. Dar fiul a mers împotriva voinței părinților și s-a căsătorit cu aleasa inimii. Părinții, supărați foc și pară, nu au dorit să-l recunoască. L-au înlăturat din conducerea întreprinderii, adică l-au dezmoștenit.

Vlad nu s-a pierdut cu firea. Este un om pragmatic, transparent. Spune exact ceea ce gândește. Iubirea i-a dat aripi. Nu l-a interesat trecutul Nastei. I-a spus așa: „Atunci când un bărbat iubește o femeie, nu-l interesează trecutul ei. El are grijă de prezentul și viitorul ei”. Și s-a mobilizat foarte bine. Au vândut casa unchiului de la oraș și au plecat la țară, unde un prieten primar le-a oferit o casă rămasă a nimănui pe care au renovat-o. Aici s-au pus pe muncă. Au cumpărat câteva hectare de pământ și dezvoltă un business agrar. Și succesele au început să vină parcă de la sine. Vlad, cu zâmbetul lui foarte frumos, i-a redat Nastei speranța de a naște copii, i-a vindecat sufletul.

Au mers pe la biserici și mănăstiri, s-au rugat neîncetat și Maica Domnului cu Dumnezeu i-au ascultat și binecuvântat. Minune! În zi de Paști, când împlinise 30 de ani, Nastea a simțit că este însărcinată. Nu-i venea să creadă. Aștepta cu nerăbdare să treacă zilele de sărbătoare ca să meargă la medic. Semnele n-o înșelaseră. Era însărcinată cu adevărat. Peste opt luni a născut două fetițe gemene, care cresc voioase și sănătoase alături de fratele lor, Vlăduț.

„Mulțumesc Domnului! Inima nu-mi mai bate trist și sufletul nu-mi mai este pustiu. Dragostea ne duce frumos în viitor. Construim împreună”, și-a încheiat Nastea povestea.

 

 

 

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)