Inimă de fiică, inimă de tată, într-un dor legată

Când se împlineşte dorinţa unui tată de a-şi vedea fiica alături de un soţ cumsecade

happy-1280-909-wallpaperS-au cunoscut la o vârstă aşezată. Virgiliu avea 45 de ani, era după două căsnicii, iar Daniela avea 40 de ani şi trăia cu amintirea unei iubiri pierdute în adolescenţă. Avea 16 ani când s-a îndrăgostit de ea un băiat frumos din clasele mai mari. Doi ani a fost fericită. Dar fericirea ei avea să se termine în momentul în care tatăl său, cu care locuia împreună, s-a căsătorit cu o femeie pe care Daniela nu o agrea. Atunci, fata a fugit de acasă tocmai în Crimeea, rupând nu numai relaţia cu tata şi mama vitregă, dar şi cu iubitul.

Daniela a crescut de la şase ani numai cu tata. Maică-sa se înfrăţise cu paharul şi bărbatul ei a părăsit-o, lipsind-o de drepturile de mamă. Vorbea cu tata de mică despre tot felul de lucruri, de la poveşti cu zâne la fotbal, de la grădinărit la relaţiile dintre oameni. Când s-a făcut mai mărişoară, tata îi repeta că foarte puţini oameni au norocul să întâlnească persoana potrivită pentru a crea o familie adevărată şi îi dorea din tot sufletul să aibă parte la timpul potrivit de un soţ cumsecade cu care să convieţuiască în pace şi înţelegere.

De fiecare dată, fata îi răspundea cu o sinceră afecţiune: „Mulţumesc, tată. Sfânt să-ţi fie cuvântul. Eşti un tată adevărat. Te iubesc”. Şi Daniela îşi vedea liniştită de treburi fiind mulţumită că tatălui său îi pasă atât de mult de ea, că nu-i aducea în casă o mamă vitregă. A avut omul câteva prietene trecătoare. Cu ultima, Irina, se întreţineau de vreo doi ani, o aducea din când în când acasă. Fetei nu i-a plăcut din start de această femeie. Era rece şi răutăcioasă. Iar când una dintre cunoştinţele Irinei i-a şoptit Danielei că aceasta vrea cu tot dinadinsul un copil, fata chiar nu avea ochi s-o vadă.

Îi ghicise şiretlicul. Nu voia să fie părăsită, a văzut în tatăl Danei un bărbat onorabil, care n-ar fi fugit niciodată de responsabilităţi. Şi acum voia să rămână însărcinată ca să poată pune mai uşor mâna pe el.

„Un frate sau o soră de la o mamă vitregă, urâtă şi răutăcioasă! Exclus! Mai degrabă mi-aş înfige ace în ochi decât să-i văd căsătoriţi. Nu, nu poate tatăl meu să facă una ca asta! N-o să-l las eu”, îşi zicea Daniela. Dar tocmai asta s-a întâmplat. În ziua în care a aflat că tatăl său s-a cununat cu această femeie, a fugit de acasă. Mai exact, a plecat de acasă, pentru că era deja mare, avea aproape 19 ani.

Cel mai cumplit coşmar care s-a adeverit

Ajunsă în Simferopol, s-a dus mai întâi la catedrala oraşului. Când a intrat în Sfântul lăcaş, s-a simţit atât de fericită că uitase de toate necazurile. Era sâmbăta din ajunul sărbătorii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. A fost o slujbă foarte frumoasă, care i-a umplut sufletul de bucurie şi nădejde. Şi pentru că nu avea unde se duce, a hotărât să rămână pe o bancă din curtea bisericii până dimineaţă.

Afară era cald şi bine. Peste vreo jumătate de oră, s-a apropiat de ea o femeie cam de 50 de ani şi i-a spus: „Am văzut că te rugai cu lacrimi în biserică. Ai un necaz, o durere?…”. Şi Daniela i-a povestit pe scurt povestea sosirii ei în acest oraş din Crimeea. Femeia cu numele Catea a luat-o la ea, a ajutat-o să se angajeze la fabrica în care muncea şi ea.

Tanti Catea locuia singură într-un apartament cu două camere. Ea a fost cea care i-a făcut cunoştinţă Danielei cu Alexandru, un tânăr care îi amintea de iubirea ei lăsată acasă. A avut o relaţie plină de certuri şi împăcări de aproape trei ani. Dar n-a fost să fie dragostea vieţii sale. Apoi l-a cunoscut pe Nicolai, un tip foarte frumos, dar leneş din cale afară. Nu avea chef de nimic, în afară de restaurante şi baruri cu mesele plătite de Daniela. Într-o seară, în timp ce stăteau la masă într-un local, el i-a cerut Danielei să-i împrumute 30 de mii de hrivne, să-şi salveze, chipurile, de la moarte prietenul care a avut un accident de maşină, avea nevoie de o intervenţie chirurgicală costisitoare. Nu era adevărat, o minţea.
(Aflase că Daniela avea bani. Aduna pentru apartament.)

S-a adeverit cel mai cumplit coşmar al ei. Bănuise că tipul avea nevoie nu de ea, ci de banii săi, pe care îi câştiga cinstit la fabrică. Daniela s-a ridicat atunci de la masă, a scos portofelul, a pus banii pe nota de plată şi a rostit: „Adio, Nicolae. Era mai bine dacă nu te cunoşteam. Sunt convinsă că, în curând, o să mai întâlneşti o proastă ca mine care să te ducă prin restaurante”. „Stai, mai stai o clipă… îmi pare rău, nu pleca…Te rog… uită că ţi-am cerut banii ceia… te iubesc…”, striga el cu disperare. Dar era prea târziu, Daniela a ieşit pe uşă. A plecat pentru totdeauna din viaţa lui.

Omul care i-a dat starea de linişte şi echilibru

Când fata credea că nu se va mai căsători niciodată, destinul i-l scoase în cale pe Virgiliu, născut într-un sat vecin cu satul ei de baştină. Era după două căsnicii nereuşite. Venise la Simferopol, încercând să-şi reia viaţa de la capăt. Pe Daniela a întâlnit-o într-un magazin. Au făcut cunoştinţă. Surprinşi că vin din aceeaşi zonă a Republicii Moldova, au zis într-un glas: „Nimic întâmplător pe lumea asta”. La început, pe Daniela o deranja un pic aerul lui Virgiliu de polemică şi brutalitate, dar când a descoperit că după acest paravan se ascunde o sensibilitate foarte mare, a intuit că viaţa ei va fi grozavă alături de el.
L-a studiat bine timp de un an. Nu era tipul care să se aprindă după ce lua un pahar şi să facă gesturi necugetate. Era gelos, dar nu arăta niciodată. Ştia că îl place, că-i pasă de el, ştia ceea ce trăieşte ea pentru el. O preţuia şi se străduia să fie mereu drăguţ cu ea.

În plus, mai era şi frumos. Arăta minunat chiar şi atunci când era furios. Daniela chiar nu crezuse că o să vină soarele şi pe strada ei şi o să întâlnească persoana care trebuie, că o să se îndrăgostească din nou. Şi copilul a venit pe lume exact la momentul potrivit, când Daniela şi Virgiliu aveau acoperiş deasupra capului. Îşi procurase un apartament destul de spaţios în Simferopol, luând-o cu ei şi pe tanti Catea.

Conştientă că orice e posibil şi că ceea ce trebuie să se întâmple s-a întâmplat, după mulţi ani de despărţire, Daniela s-a hotărât să-i telefoneze lui taică-său şi să-i mulţumească pentru „dulcele blestem” de a avea parte la timpul potrivit de un soţ cumsecade cu care să trăiască în pace şi înţelegere de la început până la sfârşit.
Mare i-a fost mirarea când a aflat că dragul ei tată e singur. S-a despărţit de Irina de îndată ce pierduse sarcina. Nedorind să piardă niciun moment de fericire, Daniela a hotărât în aceeaşi clipă să vină cu toată familia în Moldova. Şi a venit. Posibil să rămână aici pentru totdeauna.

The following two tabs change content below.