Îngheţarea civilizaţiei

Paralizia civilizaţiei va începe în clipa în care servitorii noştri mecanici vor fi învăţaţi să gândească singuri, şi îşi vor da seama că nu le mai suntem folositori.

În fond, vom fi victimele propriei noastre gândiri. Dar de fapt, în mare, nu mai gândim de mult. Doar n-o să pretindem că marile, măruntele şi stupidele conflicte interetnice, atacurile masive şi sălbatice asupra naturii, distrugerea aproape conştientă a balanţei cald-rece în atmosferă sunt rezultatul gândirii unei societăţi sănătoase la cap! De fapt, ne lăsăm la cheremul câtorva minţi geniale preocupate de probleme neînţelese maselor, dar acceptate de acestea pentru că sună frumos, ca nişte basme cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene: tinereţe fără bătrâneţe, viaţă fără de moarte, apă vie şi apă moartă, cai inteligenţi, hrăniţi cu jăratic…

Dar, la urma urmei, de ce n-am accepta ceea ce ne propun minţile strălucite? Care sătul, locuind într-o vilă cu etaj şi maşină la scară, n-ar dori să-şi prelungească viaţa cu câteva mii de ani? Care urâţică n-ar visa să se transforme într-o domniţă frumoasă de mama focului? Care slăbănog distrofic nu s-ar vrea un Făt-logofăt, cu muşchii cât pepenii şi potenţa unui taur comunal? Şi care eschimos nu visează să vadă cum într-o dimineaţă pe banchiza tot mai topită cresc palmieri şi ficuşi?

Şi atunci, fără să te întrebe, vin mai întâi minţile neordinare ale comerţului să-ţi hrănească neuronii cu îndulcitori, conservanţi, coloranţi care-ţi reorientează ceea ce crezi tu că e gândire spre iluzie. Apoi vin alte minţi, şi mai puţin afectate de scrupule, care-ţi materializează iluzia cu alcool şi cocaină; apoi – indiferent cine mai vine –, vine cu generaţia Coca Cola, cu generaţia fast-food, cu generaţia tam-tam a discotecilor şi dezmăţului. Iar pentru foştii cândva acsacali – cu generaţia Alzheimer….

Iar în timp ce comerţul va prospera cu adaosurile alimentare, cosmetologii cu bisturiele lor vor transforma broscuţele în Ilene Cosânzene, farmaciştii impotenţi în tauri, iar toboşarii vor preface  lumea într-o uriaşă discotecă, cele câteva minţi geniale, obişnuite să  o ia înaintea timpului, vor fi descoperit deja tehnologia trecerii de la maşina mecanică la cea gânditoare, de la suta de ani de existenţă a lui homo sapiens la omul nemuritor, de la…

Stop!!!
Dar la ce-i va mai trebui robotului gânditor omul etern? Ca să aibă pe cine-l hrăni? Ca să-l aibă pe cel care-i va da ordine? Ca să aibă cine-i produce energia electrică necesară?

Spanac!
Robotul gânditor va şti, în sfârşit, ce este şi cum poate fi produsă electricitatea. Cea care naşte din pieptănatul părului, din mângâierea blănii credincioasei tale pisici, cea care naşte din ciocnirea a doi nouri şi cade pe pământ sub formă de milioane de waţi şi amperi. omul fiind neputincios să o capteze.
Şi vor rămâne nefolosite genialele descoperiri ale tinereţii fără bătrâneţe şi ale vieţii fără de moarte.
Nefolosite de oamenii de care nu va mai fi nevoie.
Şi doar undeva, prin memoriile marilor vizionari de azi, se va păstra în scris timida speranţă a vreunuia dintre ei că se vor găsi cândva şi printre roboţii gânditori producători de coloranţi, îndulcitori şi fast-fooduri. În exclusivitate pentru roboţi…
Dumnezeule! Dacă aţi şti cât de mult aş fi vrut să fiu măcar o săptămână nemuritor!

The following two tabs change content below.
Aureliu Busuioc

Aureliu Busuioc