Îngerul păzitor al lui VLad

De 11 ani are grijă de un copil grav bolnav ca de propriul fiu, după ce părinţii acestuia au plecat peste hotare

DSC_2451Svetlana CorobceanuNadea Roscovanu PhotographyO femeie din Mihailovca, Cimişlia, a acceptat să îngrijească un copil bolnav, afectat de paralizie cerebrală infantilă şi, treptat, i-a devenit ca o mamă. Părinţii copilului au plecat la muncă peste hotare la scurt timp după naşterea acestuia. Micuţul a fost lăsat în grija unei consătence, Olga Hiţuc, care mai creştea de una singură încă trei copii. Iniţial, a acceptat să aibă grijă de copil fiind motivată de remunerare, cu timpul însă, s-a ataşat de acesta şi chiar în momente dificile, când copilul părea uitat de toată lumea, a continuat să aibă grijă de el.

Plecaţi la muncă în străinătate, părinţii copilului au divorţat. Fiecare din ei şi-a format o nouă familie, are copii. Nu s-au grăbit să-l ia pe Vlad la ei, trimit lunar bani pentru îngrijirea acestuia. Se pare însă, copilul tot are un înger păzitor, Olga Hiţiuc, în pofida mai multor greutăţi, i-a devenit ca o mamă. Ne-am întâlnit întâmplător cu dna Olga, în drum spre Mihailovca, femeia venea de la Cimişlia, unde făcuse cumpărături pentru ziua de naştere a lui Vlad. Pe 1 octombrie, curent, Vlad a împlinit 12 ani. Femeia avea sacoşele pline cu fructe, terciuri, scutece. Se împlinesc 11 ani de când copilul e în grija ei. „Terciul cu banane este mâncarea lui preferată”, ne spune femeia. În calitate de îngrijitor primeşte 500 de lei, la care se mai adaugă pensia de circa 500 de lei a lui Vlad. Copilul are gradul I de invaliditate. Nu merge, este orb. Îl găsim culcat în pat într-o cameră luminoasă, mobilată cu un pătuc şi un dulap. „Avem oaspeţi de ziua ta, Vlăduţ”, i se adresează zâmbitoare mama Olga. „Este orb, dar are auzul foarte dezvoltat, simte orice mişcare şi chiar cea mai uşoară indispoziţie din vocea mea i se poate transmite”, ne mai spune ea. Copilul scoate nişte sunete guturale înăbuşite. „Acestea sunt semnele lui de veselie, în acest mod vă salută”, ne mai spune ea.

Micuţul a fost lăsat în grija unei consătence, Olga Hiţuc, care mai creştea de una singură încă trei copii. Iniţial, a acceptat să aibă grijă de copil fiind motivată de remunerare, cu timpul însă, s-a ataşat de acesta şi chiar în momente dificile, când copilul părea uitat de toată lumea, a continuat să aibă grijă de el.

 

Rămasă văduvă cu trei copii, a avut o viaţă grea. Colac peste pupăză, după naşterea copiilor s-a îmbolnăvit şi a avut o intervenţie la coloana vertebrală. Ca rezultat, a rămas invalid de gradul II. A acceptat propunerea părinţilor lui Vlad să aibă grijă de copil, din cauza că nu mai avea o altă sursă de venit decât pensia mizeră. Părinţii copilului, Veaceslav şi Ludmila, erau tineri, nu aveau nici casă, nici masă, nici locuri de muncă. Au decis să plece la muncă peste hotare. Au găsit-o pe Olga care locuia atunci la bloc în Cimişlia. „Au plecat în Portugalia. Acolo au divorţat. Se spune că din cauza copilului. Dădeau vina unul pe altul că copilul s-a născut bolnav. Ei sperau că copilul va merge, dar n-a fost să fie”, spune ea.

„Într-atât m-am deprins cu el că nu-l pot lăsa”

Anii au trecut şi Vlad a devenit pentru ea şi pentru copiii ei un membru al familiei, iubit şi îngrijit de toţi.
Mezina ei, născută în 1995, când era mică, îi spunea că îl iubeşte pe Vlad mai mult decât pe ea. „Mereu spui că bananele sunt pentru Vlad”, îi reproşa ea deoarece bananele cumpărate în casă erau mai mult pentru Vlad pe care le adora şi mezina. Îşi mângâia fetiţa şi îi lămurea că ea poate mânca toate fructele, iar Vlad este alergic la celelalte fructe.
„Într-atât m-am deprins cu el că nu-l pot lăsa”, mărturiseşte femeia. Şi deşi îi vine greu să-l îngrijească pentru că are probleme cu spatele, nu poate renunţa la el. Zilnic îl scoate afară, îl mişcă, având grijă să nu facă răni pe corp. Cel mai greu îi este când îl spală, pentru că el poate sta numai în poziţia culcată pe spate sau pe burtă. „Mănâncă foarte greu, ca un bebeluş, şi tot ce-i dau mărunţesc în blender”, povesteşte ea.

Lacrimile unui tată

Părinţii lui Vlad au divorţat între timp, ambii formând alte familii şi având copii sănătoşi. Femeia spune că ei nu au uitat de el, doar că îl vizitează rar, locuind peste hotare. De la ea aflăm că în toţi cei unsprezece ani, tatăl lui Vlad, Veaceslav Cicati, şi-a văzut fiul doar o singură dată, acum vreo cinci ani de zile. „A venit, l-a văzut, a stat vreo cinci minute, a plâns. Nici n-a pus mâna pe el. Nu a spus nici un cuvânt. A lăsat ceva bani şi a plecat”. Ultima dată, Ludmila Cicati şi-a văzut primul său copil acum doi ani. Ea locuieşte în Portugalia şi trimite bani pentru îngrijirea lui Vlad. Cu lacrimi în ochi, Olga Hiţuc povesteşte că a făcut câteva tentative de a-l duce pe Vlad la o instituţie specializată pentru copiii infirmi din Hânceşti. A fost o dată chiar acolo, dar mediul, mulţimea de copii infirmi, ataşamentul faţă de băiat au făcut-o să-l ia în braţe pe Vlad şi să revină acasă. A doua oară a decis că-l duce pentru totdeauna, pentru că ea se simţea rău, dar în seara de ajun, înainte de a pleca la Hânceşti, a vizionat o emisiune TV despre soarta unui băiat, care a făcut-o să renunţe definitiv de a se despărţi de Vlad.

Între realităţi şi statistică

Se roagă în fiecare zi la Dumnezeu să-i dea puteri şi sănătate să trăiască şi să poată îngriji de Vlad. „Copiii mei sunt peste hotare, doi au format familii, iar mezina face universitatea. Oricine din ei m-ar suna numaidecât se interesează şi de sănătatea lui Vlad”, spune tutorele băiatului. Şeful direcţiei Asistenţă socială Cimişlia, Mihai Motroi, spune despre Vlad că „într-adevăr acest copil este ca o plantă şi are nevoie de îngrijiri şi de o alimentaţie specială, pe care o face Olga Hiţuc. Ea s-a ataşat de acest copil şi-l iubeşte”. Potrivit lui, în raionul Cimişlia, însoţitori ca Olga Hiţuc mai sunt. Oficial, sunt înregistraţi 180 de oameni care au nevoie de asistent personal, dar în realitate sunt mai mulţi.

The following two tabs change content below.