Inflaţie de teorii conspiraţioniste

Mircea V. Ciobanu

 

I-am invidiat întotdeauna pe cei care au în mânecă, pentru fiecare caz, câte o teorie conspiraţionistă, explicând fenomenele fără multe ezitări. Serviciile secrete, bancherii, „globaliştii”, masonii – denumirea grupurilor obscure sunt la îndemâna oricui, astfel încât, pornind de la un principiu în general convingător: Qui prodest?, e simplu să „deduci” de fiecare dată instanţa care ar conduce din umbră lumea şi ar gestiona fiecare fenomen în parte.

Mi-au părut întotdeauna interesante aceste pure jocuri de logică, de imaginaţie, de creativitate pe segmentele „albe” ale istoriei contemporane. Doar că toate – credeam – sunt apanajul literaturii de consum şi al presei de senzaţie. Dimpotrivă, mi se păreau absolut bizare aceste „teorii” prezente în analizele politice. Tocmai aici, credeam, trecea linia de demarcaţie: scriitori (şi jurnalişti) serioşi le ironizau în vreun Pendulul lui Foucault sau Cimitirul din Praga, pe când alţii le prezentau ca adevărate în vreun Codul lui Da Vinci.

Dar cum adesea viaţa bate literatura, evenimentele de la un timp o iau razna de pe canavaua logicii şi din zona de gravitaţie a determinismului, şi atunci nu le mai poţi explica decât prin unghiul ascuţit al conspiraţiilor. Admiţând existenţa acestora, faptele se aranjează simplu într-o înlănţuire logică de cauză şi efect.

Cum arată lucrurile fără aceste posibile conspiraţii? Plictisitor şi banal. Nişte oameni, cu slăbiciunile lor (adică fără pregătirea morală, profesională, culturală necesare), ajung să guverneze o „ţară” (una numai bună pentru experimentele neisprăviţilor). În loc de marile confruntări tradiţionale (d.e., dintre datorie şi pasiune), în loc de marile sacrificii (şi marile trădări), aici totul e mărunt şi insignifiant. Când se descoperă că vreun erou naţional a fost capabil de o înaltă trădare, luat la bani mărunţi, se dovedeşte că marea ticăloşie e o mică târguială de favoruri, carieră şi bani. Sau un elementar şantaj.

Şi atunci când corăbiile se duc la fund una după alta, dacă nu cunoşti construcţia aisbergului care le îneacă, o dai pe presupuneri. Pentru că marile forte obscure (finanţa mondială, mâna Moscovei, tot Occidentul şi o bună parte din Orient) doar atâta şi aşteaptă: să cucerească acest „pământ al făgăduinţei” pe nume RM (deşi, dacă ar încerca cineva să aducă aici – cu forţa! – nişte sirieni, într-o săptămână aceştia ar evada în cele patru părţi ale lumii). Or, se ştie că –  atunci când lucrurile merg prost – ipotezele şi verosimilul tras de urechi înlocuiesc, în „teoria conspiraţiei”, informaţia lipsă.

În această „teorie”, RM obţine, brusc, un statut deosebit în istoria contemporană a lumii. Ţinând cont de ascensiunea lui Igor Dodon (şi mai şi punând umărul la aburcarea acestuia), Rusia se pomeneşte că în jocul ei geopolitic are în persoana preşedintelui moldovean un aliat mai fidel decât toţi cei pe care a mizat: de la preşedintele SUA, la cei ai Ungariei şi Bulgariei, de la Marine le Pen la „taica” Lukaşenko. Aburcat în funcţie graţie mişcării anticorupţie (de care a uitat imediat ce s-a văzut împărat), Dodon asigură prezenţa verigii slabe în lanţul „Parteneriatului Estic” al UE. Cea care ar putea asigura, de o manieră pilduitoare, revenirea oii pierdute la turmă. În contextul, cam trist pentru Rusia, RM ar fi varianta salvatoare, chiar dacă Kremlinul ar fi preferat un aliat mai solid. Or, spunea încă în anii 90 ai secolului trecut Ion Druţă (cu trimitere la „surse informate”): „renaşterea URSS” va începe de la Tiraspol.

Şi atunci nu putem exclude din ecuaţie nişte posibile mici conflicte interetnice şi interpartinice; vreo confruntare dintre dodonişti şi unionişti; câteva ciocniri între demonstranţi şi poliţie; un mic „Maidan”; aruncarea în aer a mecanismului de control la Nistru şi nişte diversiuni în zona transnistreană; în fine, apariţia „omuleţilor verzi”. Restul, se ştie, e tăcere.

În acest joc, toţi sunt simple piese, ce fac figuraţie pe tabla de joc. Asta nu înseamnă că toţi sunt agenţii de influenţă ai Moscovei. Dar jocul lor convine Moscovei şi asta dă de gândit. Or, tocmai asta te face să crezi în „teoriile conspirative”: toţi sunt parte a unui joc străin, în toate cazurile are de câştigat Moscova şi de fiecare dată ne sunt periclitate relaţiile cu Occidentul.

Cum să nu crezi în existenţa unei conspiraţii?

 

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)

  • Popa Duhu /mânăstirea Căpriana

    Totul se reduce la -- oare când Moldova de Est se va Re-Uni
    cu frații ei vest-moldoveni în cadrul României Mari europene ?