Independența, ca țarc consolidat

Foto: Nadejda Roșcovanu

La marcarea celor 27 de ani de independenţă, actuala majoritate parlamentară se poate lăuda cu finisarea lucrărilor de construcţie a unui gard ridicat în jurul Parlamentului, cum nu s-a mai pomenit în alte legislative din state civilizate.

Gardul este ridicat în jurul Parlamentului în perimetrul străzilor Sfatul Ţării, Anatol Corobceanu şi Maria Cebotari. Are, conform proiectului, 2,4-2,5 metri înălţime, 240 de metri lungime şi costă peste cinci milioane de lei. Intrarea din spatele Parlamentului va fi păzită nu doar de carabinieri, ci şi de două turnichete verticale, antivandal, amplasate de obicei la intrarea pe stadioanele unde au loc meciuri importante. JURNAL a realizat un sondaj în care a încercat să afle  opinia unor personalităţi, dar şi a unor trecători din preajma parlamentului, despre semnificaţia acestei achiziţii. Unde se află RM după 27 de ani de independenţă.

  „Cum să scăpăm de această ciumă care ne suge sângele?”

Conf. univ. dr. Vasile Șoimaru, semnatar al Declarației de Independență: „Majoritarii”, naivi fiind din cale afară, nu și-au dat seama că au fost prinși într-o capcană a afaceriștilor PD-iști care s-au săturat până peste urechi de PD-istul principal, n-au înțeles că li se pregătește ceva important pentru ziua de mâine, cea de după căderea lor definitivă în hăul infinit…

Clădirea Parlamentului, fosta clădire a Comitetului Central, încă de la inaugurare, de pe vremea lui Simion Kuzmici Grossu, semăna cu un penitenciar. Îi lipseau doar gratiile și gardul de oțel inoxidabil… Dar iată că după creșterea (artificială) a numărului PD-iștilor sub măiastra conducere a Plaha-Candului și utilizarea tonelor de metal în dosul Parlamentului cu prețul a 5,5 milioane de lei, ea, clădirea în cauză, poate fi liber folosită ca pușcărie modernă europeană pentru actuala majoritate cu toată strânsura laolaltă plus toți ȘOR(nicii) după căderea lor iminentă. Oamenii care gândesc acționează cum pot ca să ne salveze de această ciumă albastră care ne suge sângele nostru roșu… Mai ales că viitorul Parlament ar încăpea liber în clădirea de vis a vis deja reparată de alții după dezastrul din 7 aprilie 2009, organizat de cei care n-au dorit sau n-au fost în stare să păzească măcar Declarația de Independență…”

Foto: Vasile Șoimaru

 „Două lumi paralele”

Lilia Caraşciuc, director executiv „Transparency International – Moldova”: „Odată cu ridicarea gardului din jurul Parlamentului, aşa-numiţii aleşi ai poporului demonstrează că se tem de popor. Ei înţeleg că nu ne mai reprezintă. E inacceptabil ca în condiţii de austeritate de buget, când premierul s-a plâns că asistenţa macrofinanciară pe care urma să o acorde UE era destinată majorării sumelor pentru alimentaţia copiilor din grădiniţe şi şcoli, deci nici pentru alimentaţia copiilor nu avem, să ridicăm aşa garduri. Această îngrăditură arată discrepanţa dintre popor şi aleşi, două lumi paralele. Nici proiectul, nici compania nu au fost selectate transparent. Îmi mai amintesc că în spatele acestui Parlament exista un mic scuar, cu specii rare de arbori coniferi. Acum avem asfalt.

Filtre de securitate există în majoritatea instituţiilor importante din orice stat european, dar ele sunt oarecum neobservate. Îţi trebuie permis ca să intri, dar nu turnichete ori să treci peste gard”.

 „Nu avem elite intelectuale”

Nadejda Brânzan, medic, deputată în primul Parlament: „Am vizitat legislativul din România, Bulgaria, alte ţări, nu am văzut garduri. Am intrat doar în baza unui permis. E o crimă să îngrădeşti o instituţie de stat cu un gard de metal în valoare de peste cinci milioane de lei, în timp ce spitalele, instituţiile şcolare trec prin criză de cadre. Au transformat Moldova, în 27 de ani de independenţă, într-un mare colhoz, unde se fură ce a mai rămas.

Tinerii cu studii părăsesc Moldova. Intelectualii care au făcut parte din Mişcarea de Eliberare Naţională, oameni care înţelegeau greutăţile poporului s-au retras din viaţa publică ori nu mai sunt în viaţă. Actualmente, noi nu avem elită intelectuală, nu avem deputaţi. Această majoritate parlamentară reprezintă o adunătură care a trădat, s-a vândut.  Nu mă reprezintă pe mine, ci pe patron, cum să-i numesc deputaţi? Tragedia e că prin actul lor de mare trădare au demoralizat societatea.

Privind azi spre Parlament, la gardul care se înalţă în jurul acestei instituţii, primul gând e că îşi înalţă puşcăria. Am vizitat SUA. Nu am văzut niciun gard în jurul instituţiilor publice de acolo, doar la Preşedinţie am văzut un gard micuţ, cochet, nu o maşinărie oţelită.

Am certitudinea că noi, deputaţii din primul Parlament, am făcut mult mai multe lucruri utile. Am votat tricolorul, am adoptat Declaraţia de independenţă, stema de stat. În calitate de membru al Comisiei de definitivare a proiectului Constituţiei din partea grupului parlamentar al lui Gheorghe Ghimpu, am luptat ca în articolul 13 să fie scris „limba română”, în Declaraţia de independenţă scria „limba română”. După 1994, au venit agrarienii. Ne-au băgat în CSI. Au notat „limba moldovenească” în Constituţie, au acceptat o entitate autonomă găgăuză unde azi 99,9% îl votează pe Dodon.

Azi avem un stat cu toate instituţiile capturate de un personaj care acţionează din umbră. Ne-au transformat într-o colonie. Nu poţi fi proeuropean furând un miliard, împingând acest stat spre dictatură. Dacă ne-am fi mişcat măcar cu paşi mici spre UE, lumea nu ar fi fugit din Moldova. Punctul de culminaţie al tragediei noastre e că ne-am ales cu un stat de oameni bătrâni care se vând, se lasă manipulaţi, minţiţi de unul ca Şor. Nu avem elite intelectuale, tinerii nu au curaj, nu vor să se implice, nu-şi iubesc poporul ori tremură în faţa oligarhului”.

 „Le e frică”

Alexandra M., antreprenor, mun. Chişinău: „Tot ce fac acești parlamentari e ca să le fie lor bine. E un gard menit să-i oprească, să nu distrugă definitiv poporul. Au adus oamenii la sapă de lemn. Satele sunt goale. În loc să susţină antreprenorii, să deschidă locuri de muncă acasă, le-au pus piedici, i-au înăbuşit cu controale, corupţie… Nişte bandiţi. Poporul e disperat. De asta se tem”.

Elena, 19 ani, studentă: „Nu am nicio părere despre această îngrăditură. Nu ştiu ce se întâmplă dincolo”.

Dumitru Ciumac, pensionar: „Apariţia acestui gard vorbeşte că ei se tem de oameni, nu noi ne temem de ei”.

Foto: Vasile Șoimaru

Sondaj realizat de Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.
Svetlana Corobceanu

Svetlana Corobceanu

Svetlana Corobceanu

Ultimele articole de Svetlana Corobceanu (vezi toate)