Incredibila poveste a Mădălinei

A procedat exact ca mamă-sa, în momentul în care a aflat că a fost părăsită de iubitul său, era gata să o omoare pe rivală

slide_292813_2354377_free

Mădălina a plecat prin 1994 în Canada. Avea 21 de ani. Situaţia tensionată de acasă şi dorinţa de a-şi câştiga singură banul au făcut-o să plece. După certuri îndelungate, taică-său o părăsise pe mama ei, plecând într-un alt orăşel cu o altă femeie, care închega apele de urâtă ce era. Supărată că a schimbat-o cu urâta pământului, mama Mădălinei, vreo câteva luni la rând, se trezea şi se culca cu cuvintele: „Curva dracului! Cum de a îndrăznit să-mi ia bărbatul?! Ce i-o fi dat de băut de i-a luat minţile?! Am s-o omor!” Văzând că nu-i lucru de şagă, Mădălina a încercat să o liniştească: „Las-o mamă să trăiască! Te rog, n-o omorî, că oricât de iscusit nu ai face-o, până la urmă, tot în puşcărie vei ajunge”. Trezită ca dintr-un coşmar, la auzul acestor vorbe, femeia i-a dat dreptate fiicei sale şi i-a promis că va lăsa lucrurile aşa cum sunt.

Din fericire, femeia aşa a făcut, iar Mădălina a plecat cu inima împăcată în Canada. La Toronto o aştepta verişoara care i-a cedat locul de muncă la un butic elegant, ea găsindu-şi un serviciu mai plătit. Aici, la butic, veneau numai clienţi bogaţi. La început, relaţia cu ei era rece din cauza necunoaşterii limbii engleze. Dar, cu timpul, vorba a început să se lege şi basarabeanca noastră făcea tot ce se putea ca să atragă cât mai mulţi clienţi. Mulţumit de ea, proprietarul buticului, un tânăr trecut de 30 de ani, i-a spus că îi poate sta la dispoziţie oricând va avea nevoie să plece undeva cu maşina. Mădălina nu abuza de bunătatea lui, dar, din când în când, îi solicita ajutorul, fie atunci când voia să meargă la prietena sa, care locuia într-un alt capăt al oraşului, fie atunci când dorea să facă o excursie prin împrejurimi.

Se legase o relaţie amicală între ei, nimic mai mult, o prietenie frumoasă, care îi făcea fetei zilele mai uşoare acolo, departe de casă, unde trebuie să depui de şapte mii de ori mai mult efort şi să fii mereu în priză dacă vrei să te menţii la un loc de muncă. În zilele libere, mergea cu verişoara prin galeriile de artă, iar câteodată îşi permiteau să meargă şi la restaurant.

La Toronto, hoteluri şi restaurante, câte vrei! Mădălina spera să-şi întâlnească dragostea adevărată. Dar anii treceau şi fiorul ce mişcă soarele şi stelele nu-şi mai găsea loc în inima ei. Împlinise 28 de ani şi era disperată că nu o să-şi mai întâlnească niciodată prinţul.

Cunoştinţa cu Dan

Dar aşa cum bine se ştie, surprizele vin atunci când nici nu le aştepţi. Într-o seară a fost invitată la restaurant de patronul buticului. S-a îmbrăcat într-o rochie verde de mătase, foarte elegantă, pe care o cumpărase la mâna a doua.

Trebuie să vă spun că cele pe care le vindea la butic erau prea scumpe. Tocmai la petrecerea din seara ceea l-a cunoscut pe Dan din Bucureşti. Arăta foarte bine. Înalt, blond, cu ochi albaştri, dinţi frumoşi şi sănătoşi. Veseli şi optimişti amândoi, mai întâi, s-au mirat că sunt născuţi în aceeaşi lună şi acelaşi an. Apoi au descoperit că le plac la nebunie sarmalele, berea, romanele de dragoste, revistele de psihanaliză.

Bucuroasă, Mădălina a luat legătura cu mama sa şi i-a spus că, în sfârşit, şi-a întâlnit iubirea mult visată. I-a vorbit ore în şir despre cât de drăguţ şi de firesc este Dan şi despre toate lucrurile comune care îi apropie. Mama i-a zis să nu-şi facă prea multe iluzii, căci nu are nimic special, iar când l-a cunoscut pe Skype i-a spus fiicei că este cu adevărat fermecător şi a sfătuit-o cum să-l ţină lângă ea.

Zilele se derulau una mai frumoasă decât alta. Mădălina se înţelegea foarte bine cu Dan. Erau foarte fericiţi împreună. Avea fiecare trecutul său, dar niciunul nu iubise pe nimeni până atunci. Se credeau născuţi unul pentru altul şi se vedeau împreună până la adânci bătrâneţi. Dusă pe gânduri, Mădălina povesteşte: „Făcusem şi o înţelegere. Dacă, ferească Dumnezeu, unul dintre noi încetează să mai iubească sau întâlneşte pe altcineva, să nu ne minţim, să ne spunem adevărul. Deşi la acea vreme credeam că în relaţia noastră e imposibil să se întâmple aşa ceva”.

Marea fericire nu a durat decât doi ani

Dar într-o zi imposibilul s-a făcut posibil. După o noapte de nesomn, aşteptându-l pe Dan, dimineaţa, Mădălina a plecat grăbită la butic. Era ziua în care se împlineau doi ani de când s-au cunoscut. În suflet-linişte şi pace. Convinsă că iubitul ei a avut mult de lucru la birou şi de aceea a lipsit noaptea de acasă, ea îşi imagina cum va veni cu flori şi cuvinte de dragoste şi cum îi va face o invitaţie pentru seară undeva.

Peste o oră, Dan a apărut la butic, dar fără flori. Şi, în loc de invitaţie, i-a spus: „Vreau să mă ţin de cuvânt. Aşa cum am promis şi ne-am înţeles să nu ascundem nimic unul de celălalt, îţi mărturisesc că am cunoscut ieri o fată de 18 ani, care m-a fermecat. Simt ceva altfel pentru ea decât simţeam pentru tine”.

Mădălina, parcă lovită de trăsnet, s-a forţat să zâmbească şi, păstrându-şi calmul, i-a replicat: „Eşti foarte sigur de ceea ce simţi? Doar o cunoşti puţin de tot. Ar trebui să te culci cu ea ca să te lămureşti mai bine în sentimente”. „Noaptea trecută m-am culcat deja”, i-a răspuns liniştit Dan. Mădălina nu s-a aşteptat. Şi-a stăpânit lacrimile şi, păstrând un ton calm, a rostit: „Bine, dacă-i aşa… Asta e, dragul meu. Sper din suflet că tu şi fata pe care o cunoşti de câteva ore să fiţi fericiţi”.

Cu toate că lumea se prăbuşea în jurul ei, s-a străduit să fie drăguţă cu clienţii, iar când s-a încheiat ziua de lucru, a mers într-un parc din apropiere, s-a aşezat pe o bancă şi a plâns în hohote. În Mădălina cea minunată şi plină de bunătate s-a trezit o altă Mădălină plină de gelozie şi ură. Exact ca maică-sa în momentul în care a părăsit-o taică-său, era gata să o omoare pe fata care i-a furat iubitul. Acest gând i s-a părut cel mai firesc şi, ca scoasă din minţi, nu s-a lăsat până nu l-a realizat. Dar a făcut-o atât de deştept încât nimeni încă nu a aflat cine şi cum a otrăvit-o pe biata fată.

Nu va mai putea fi fericită niciodată cu Dan

A trecut de atunci jumătate de an. Zguduit de cele întâmplate, Dan s-a întors în curând la Mădălina. O iubeşte din nou, ea însă nu-l mai poate iubi. L-a alungat. De cum a săvârşit crima, în fiecare noapte, vede acelaşi vis groaznic. Numai închide ochii pentru câteva clipe şi îi apare în faţă bobocul de fată. Vine după ea, i se agaţă cu mâinile de gât. Mădălina o îmbrânceşte, iar ea se ridică şi e gata să o spintece cu un cuţit mare ce apare noapte de noapte ca prin miracol în mâna ei. O chinuie îngrozitor cu acest cuţit. Când e gata să i-l înfigă în inimă, se trezeşte tremurând, cuprinsă de o spaimă cumplită. Aprinde lumina şi stă aşa până la ziuă.
Nu mai poate. E gata să se predea organelor de drept. A fost pentru câteva săptămâni în R. Moldova, a trecut pe la câteva mănăstiri şi s-a mărturisit, după care a plecat înapoi în Canada, gata să-şi ispăşească pedeapsa.

E dispusă să meargă mai întâi la părinţii fetei să le spună adevărul şi să-şi ceară iertare. A încheiat povestea astfel: „În acele momente, când simţeam că înnebunesc la gândul că nu o să-l mai am lângă mine pe Dan, planul mi s-a părut perfect, dar nu m-am gândit la urmări. Cât nu ar părea de ciudat, atâta timp cât am clocit planul, nu am avut mustrări de conştiinţă şi nicio umbră de remuşcare voi omorî o copilă nevinovată. Acum mă întreb ce folos că Dan s-a întors la mine, dacă eu nu-l mai pot iubi şi de acum încolo nu voi mai putea fi fericită cu el? Ce folos că a fost atât de generos în dragoste, dacă odată cu această iubire mi-a luat întreaga viaţă?!”

P.S. Din ziua în care am auzit această poveste au trecut patru ani. De atunci Mădălina nu a mai fost prin R. Moldova şi nici nu mi-a mai dat vreun semn, cum îmi promisese.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce