Încercări ale rezistenţei

Marş în memoria victimelor torturii din 7 aprilie 2019, organizat de tinerii din PAS şi DA. Foto: Nadejda Roşcovanu

„7 aprilie a demascat adevărata situaţie de drept din Republica Moldova”

După zece ani de la evenimente din 7 aprilie 2009 care au avut loc la Chişinău, membrii organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului trag linie: R. Moldova a degradat şi mai mult la acest capitol. ONG-urile care au ajutat tinerii torturaţi în comisariatele de poliţie să recupereze şi să-şi apere drepturile în instanţe continuă să lupte şi astăzi.

La Chişinău, duminică, mai multe organizaţii, politicieni, rude ale tinerilor torturaţi la 7 aprilie 2009, care au protestat în faţa Parlamentului şi a Preşedinţiei R. Moldova împotriva regimului comunist, au comemorat evenimentele de acum zece ani, în urma cărora câţiva protestatri au decedat iar alţii au rămas bolnavi pe viaţă. Membrii organizaţiilor care i-au ajutat pe aceşti tineri să se recupereze, să-şi apere drepturile şi să se integreze din nou în societate, s-au întâlnit în scuarul Catedralei Mitropolitane, unde au povestit prin ce au trecut în aceşti zece ani şi care sunt rezultatele eforturilor depuse de ei în lupta contra torturii şi respectării drepturilor omului.

Foto: Nadejda Roşcovanu

Speranţe deşarte

Veaceslav Tofan, directorul Amnesty Internaţional Moldova, a spus că, la 7 aprilie 2009, sute de tineri care au protestat au fost arestaţi, iar cel puţin o persoană şi-a pierdut viaţa în urma leziunilor pe care le-a suferit.

„După acel moment, în societate exista o mare speranţă că situaţia drepturilor omului în R. Moldova va avea o evoluţie pozitivă. Constatăm însă că R. Moldova a degradat la capitolul drepturilor omului mai mult decât în oricare altă perioadă de la independenţă încoace”, a menţionat el, informând că sute de persoane care au fost torturate nu au beneficiat de suport din partea statului, cu mici excepţii. Şi că acele compensaţii băneşti pe care le-au primit unii nu sunt comparabile cu suferinţele fizice şi emoţionale pe care le-au suportat în aprilie 2009.

„Din păcate, majoritatea din ei au fost nevoiţi să se adreseze la CtEDO pentru a căuta justiţie, pentru că s-au simţit ignoraţi de către justiţia naţională. Pe de altă parte, torţionarii, persoane cu funcţii de răspundere, care au încurajat fenomenul de tortură în acea perioadă, nu au fost pedepsiţi. Mai mult, au fost chiar promovaţi în funcţii în stat”, a spus Tofan, amintind totodată autorităţilor că vor fi consecvenţi şi, în continuare, vor promova drepturile omului.

„Statul nu trebuie să uite că drepturile omului nu sunt o negociere, iar dreptul de a nu fi torturat este unul absolut. Guvernarea actuală trebuie să aibă mult curaj politic pentru a face reforme ca să elimine fenomenul torturii din societatea noastră. Tortura şi relele tratamente, arestările arbitrare, nu pot fi soluţii la problemele care apar în societatea noastră”, a conchis Veaceslav Tofan.

Ludmila Popovici, directoarea Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, care a ajutat 130 de victime şi familii ale acestora să se recupereze, dar şi să documenteze traumele suportate, a specificat că „Efectul negativ al zilei de 7 aprilie se resimte şi astăzi. Noi nu putem construi o democraţie, nu putem să dezvoltăm o societate prosperă din cauza că avem această problemă majoră, nerezolvată, a drepturilor omului. În R. Moldova, o ţară mică în calea tuturor relelor, există foarte multe persoane traumatizate şi chinuite. Iar încălcarea drepturilor din partea reprezentanţilor statului le complică şi mai mult viaţa oamenilor ”, a punctat directoarea Centrului „Memoria”.

Şansă de a restabili democraţia

Iurie Crăciuneac, unul dintre tinerii maltrataţi, care a reuşit să depăşească toate problemele cu care s-a confruntat şi să-şi continue viaţa cu demnitate, a făcut o analiză a celor zece ani prin care a trecut. Crăciuneac afirmă că mai ţine legătura cu unii dintre colegii săi care au fost maltrataţi la 7 aprilie. Majoritatea tinerilor, conchide el, au plecat să-şi caute drepturile în state democratice şi nu vor să mai audă de „7 aprilie”, pentru că nu li s-a făcut dreptate. „Nici dosarele pornite nu au fost finalizate, dar au fost cumva camuflate. Persoanele care bănuiam noi că ar trebui să răspundă pentru evenimentele de atunci sunt promovate în funcţii înalte”, trage aceeaşi concluzie Crăciuneac.

„7 aprilie a demascat adevărata situaţie de drept din R. Moldova, începând de la tratamentele poliţiştilor şi terminând cu judecătorii. Ne amintim cum tinerii au fost răpiţi din cămine, au fost ridicaţi de la domicilii, de pe străzi, au fost o serie de judecăţi şi decizii luate în comisariate, a fost aplicată tortura la maxim, un element kaghebist pe care l-am moştenit, au fost bătuţi şi reduşi la tăcere, au fost intimidaţi în aşa fel încât să nu mai aibă îndrăzneala să se mai manifeste. Dar 7 aprilie a oferit R. Moldova şansa de a restabili democraţia în R. Moldova. A început o serie de investiţii, reforma în justiţie şi poliţie, în izolatoare. Din păcate, cei care au deturnat 7 aprilie au preluat puterea. Azi, suntem în aceeaşi situaţie în care eram atunci. Avem o justiţie selectivă, inechitabilă, vedem hoţi de miliarde care trăiesc bine. Plătim pentru o mulţime de cauze pierdute la CtEDO din cauza justiţiei din R. Moldova”, a adăugat Crăciuneac.

Ion Guzun, consilier juridic la Centrul de Resurse Juridice din Moldova, a spus că cei zece ani care au trecut ne arată că justiţia nu şi-a îndeplinit misiunea. „Vorbim despre o investigare ineficientă a dosarelor. Deşi am avut o serie de recomandări de la instituţiile internaţionale, justiţia a întârziat, iar aceasta afectează încrederea în instituţiile de drept. Regretăm că la evenimentele recente, poliţia, procuratura, justiţia încă a mai abuzat. Fac o justiţie selectivă”, a relevat Guzun.

 

Torţionarii nu vor fi amnistiaţi

Avocatul Veaceslav Ţurcan, care a reprezentat la CtEDO familia tânărului omorât la 7 aprilie, şi-a exprimat aceleaşi convingeri despre situaţia justiţiei din R. Moldova în cei zece ani:

„Cu părere de rău, a fost urmărit penal şi adus în faţa justiţiei, în cazul Boboc, numai unul dintre colaboratorii de poliţie. Fostul ministru al Afacerilor Interne şi comisarul de poliţie nu au fost urmăriţi penal, fapt pentru care a trebuit să mergem la Curtea Europeană. Acum, cauza a luat sfârşit, aşteptăm hotărârea. Referitor la schimbările care au avut loc la noi în ţară, efectul pozitiv a fost că, sub presiunea cazurilor pe care R. Moldova le-a pierdut la CtEDO şi sub presiunea organizaţiilor neguvernamentale, Codul penal a fost schimbat în aşa fel încât cel care va aplica tortura nu va putea fi amnistiat şi eliberat înainte de termen”, a spus avocatul familiei Boboc.

Evghenii Golosceapov, director executiv al Amnesty Internaţional în acea perioadă,  unul dintre cei care au monitorizat evenimentele de la 7 aprilie 2009, a spus că, pentru victime, acestea au fost nişte încercări tragice: „Traume care nu pot fi vindecate nici cu timpul, nici cu reabilitarea, ci pot fi doar înăbuşite, ele rămânând ca o amprentă. Pentru noi, apărătorii drepturilor omului, acele întâmplări au fost nişte încercări ale rezistenţei, pentru că eram şi noi urmăriţi de serviciile secrete, telefoanele noastre erau ascultate. Trăiam sub presiune psihologică”, a menţionat Golosceapov.