Înapoi

Una dintre tezele fundamentale ale operei filozofului David Hume este că asocierea ideilor are în lumea spirituală acelaşi rol ca şi legea gravitaţiei în lumea fizică.

David Home și-a schimbat numele în Hume, pentru că englezii nu puteau pronunța Home așa cum îl pronunțau scoțienii.

Scoțianul „Home” se trage de la „hulm, holm”, care înseamnă „ostrov, insulă dintr-un râu”. Nu putem să nu remarcăm strânsa corespondență dintre „hulm”-ul scoțian și latinescul „humus” („pământ; ţară, ţinut”).

Englezescul „home”, căci numele filozofului era pronunţat englezește, înseamnă „casă, cămin”, dar și „ţară, loc de baştină”.

Se pare că între CASĂ (ACASĂ) şi PĂMÂNT, aşa cum ne sugerează etimologiile cuvintelor, nu există vreo diferenţă. Nimic întâmplător, căci principiul despre care vă vorbeam la început ne îndeamnă să asociem termenii. Nu spun oare mulţi dintre cei aflaţi pe patul de moarte – firile poetice, mai cu seamă – „Vreau să mor, vreau acasă!”? Murind omul, pământul îşi deschide porţile. Textul biblic ne lămureşte: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie”. Ca mai apoi să întărească imaginea, în episodul izgonirii din rai: „În sudoarea feţei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”.

Față cu moartea, ființele își aruncă privirea înapoia lor, departe, în timpuri neștiute.

Hasdeu vine cu următoarea comparație: „Călătorul, îndrumat spre o țintă obscură și necunoscută, când simte piedicile-i grămădindu-se sub pasu-i ce șovăiește fără voie, călcând spini și cremene; când vede împrejuru-i vrăjmași ce-l ochesc dintr-ascuns, pândind momentul oportun, iar corbii legănându-se în aer, în așteptarea hoitului; când cugetă la apropierea nopții, sub al cărei văl cernit spinii devin mai ghimpoși, cremenele mai ascuțit, vrăjmașii mai îndrăzneți, corbii mai rapaci și victima lor comună mai slabă; ei bine, el își aduce aminte locul de unde a purces, casă, masă, frați, amici, iubire și este peste putință ca să nu dorească c-un avânt nebiruit a fugi înapoi, precum pârâul, izbindu-se de o stâncă, pe care nu poate s-o spargă, se întoarce în brațele izvorului. NAȚIUNILE NU CĂLĂTORESC, OARE, CA ȘI INDIVIZII? NU LE CUPRINDE ACELAȘI PUTERNIC DOR DE A-ȘI REVEDEA MATCA?”.

Cu plecăciunea de rigoare, continuăm scrisele ilustrului basarabean, întrebându-ne, aproape de împlinirea a 20 de ani de independență, când se va întoarce la matcă republica noastră.

De corbi, și spini, și cremene, de ținte obscure avem parte, slava Domnului. Găgăuții din sud vociferează în limba „nestrămoșilor” lor că vor să le scriem în limba „nestrămoșilor” noștri. (Sau poate să-i scriem niște „necuvinte” domnului Prim-Ministru despre supremația Constituției…) Mai peste Nistru, demenți terorizând zilnic familii nevinovate de moldoveni. Înlăuntru, tkaciuci nebărbieriți, toți deputați ai Parlamentului Republicii Moldova, urmărind și punând în aplicare strategiile politice ale unui stat străin. Politica externă – cu fundul în CSI și cu degetele de la picioare aderând la UE. În toamnă, Patriarhul Kiril al Rusiei își va „tinde patrafirul” peste capetele pravoslavnice din Moldova, trăgându-l înapoi cu tot cu odoarele din biserici, după modelul deja consacrat de mitropolitul Serapion Fadeev. Asta e independența? Ce ați realizat în acești 20 de ani?

–      Un concert „Zdob și Zdub” în Piața Marii Adunări Naționale.

Iar spiritele îndrăzneţe şi sănătoase de prinprejur mai năzuiesc încă, neîncurajate de nimeni, spre răsplata greu de atins a întoarcerii la matcă, acasă la huma Daciei, la trupul Daciei.

Nu „sunt Moldova” şi nu „iubesc Moldova”, pentru că logica și bunul-simţ mă împiedică să fac aşa ceva cu un stat avortat mai târziu decât au fost născuţi majoritatea dintre noi.

Până şi zestrea militară cu care vor defila pe 27 august copiii flămânzi ai Basarabiei are mult mai mult de 20 de ani…

Tudor PAPUC

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău