Înainte de miliard au fost „milioanele sindicatelor”

cornelia_cozonac

Raportul Kroll constată ca schemele de spălare de bani prin bănci au început prin 2010. Deci, toate guvernările de atunci au ştiut de aceste scheme, unele chiar l-au protejat pe Shor. Amintiţi-vă câţi demnitari de rang înalt mergeau cu flori şi cadouri la nunta lui, zilele de naştere… De unde aşa prietenie? Ce îi lega, de fapt, pe aceşti oameni? În 2011, noi am făcut o investigaţie amplă despre modul în care proprietăţile de la Sindicate ajungeau pe bani de nimic în mâinile lui Shor, un tânăr de 23 de ani necunoscut pe atunci nici în sfera businessului, nici în cea a politicului.

Găselniţa noastră din acea investigaţie erau creditele impunătoare pe care le luau firmele acestui om de la Banca de Economii şi Banca Socială, în gaj find puse proprietăţile cumpărate de la Sindicate. Ceea ce ne nedumerea atunci era faptul că acele credite erau de câteva ori mai mari decât valoarea imobilului pus în gaj. Mai târziu am înţeles că acelea erau credite neperformante. Chiar dacă investigaţia noastră era voluminoasă – din cinci părţi dintre care una video şi a fost publicata timp de două luni în aproape toate ziarele care se editează în Moldova, difuzată la TV Moldova 1 (difuzare tărăgănată intenţionat timp de o săptămână), la nivel de Guvern, organe de ancheta – nimic, nicio reacţie.

Singurele reacţii au venit de la liderii de Sindicate, care ne-au ameninţat cu un proces de judecată şi cu răfuială fizică chiar. Oleg Budza, preşedintele Sindicatelor, a declarat într-un cerc în care erau şi ziarişti, că „fetele celea vor pierde tot – şi casa şi maşina…”. Mai mult chiar NICIUN membru de sindicat, din cei 400.000 existenţi, nu s-a revoltat în legătură cu această cârdăşie dubioasă şi afacerile pe care le făceau liderii de sindicate cu Ilan Shor, căruia i-au dat şi o parte din clădirea în care se află administraţia sindicatelor. Chiar vă îndemn să lecturaţi investigaţia „Milioanele Sindicatelor” de pe www.investigatii.md, realizată în 2011 de către o echipă a Centrului de Investigaţii Jurnalistice.

Cornelia Cozonac