În Ucraina ca în Republica Moldova // NEGRU

Deşi suntem vecini, alegerile parlamentare din Ucraina au trecut neobservate la noi. Fiind fixate pe evenimentele din Rusia, pe starea sănătăţii lui Putin, mass-media s-au mulţumit să-i informeze pe cetăţenii ucraineni din RM despre unde pot vota.

Nimic despre miza acestor alegeri şi principalele forţe politice care îşi dispută cele 450 de locuri în Rada Supremă a Ucrainei. Scrutinul ar fi trebuit să ne intereseze măcar şi pentru faptul că ucrainenii au trecut la un sistem electoral mixt: 225 de deputaţi vor fi aleşi în circumscripţii uninominale, prin vot majoritar, iar alţi 225 pe liste de partid. Şi în RM se discută despre renunţarea la sistemul de reprezentare proporţională pe listă de partid. PLDM, în persoana lui Filat, propune varianta ucraineană, mixtă, iar PD, în persoana lui Plahotniuc, optează pentru votul majoritar uninominal.

 

Obstinaţia lui Ianukovici

Rezultatele alegerilor parlamentare din Ucraina erau aşteptate cu nerăbdare, mizându-se pe o restabilire a reputaţiei democratice a Ucrainei şi a relaţiilor cu UE, care au fost compromise după ocuparea fotoliului prezidenţial de către Victor Ianukovici, în 2010. În special, Occidentul a insistat asupra eliberării din închisoare a fostului premier ucrainean Iulia Timoşenko, apreciind condamnarea acesteia ca fiind motivată politic. Ianukovici s-a opus cu obstinaţie acestor cereri, formulate tot mai insistent şi mai categoric. El nu a cedat nici când, drept pedeapsă, Bruxelles-ul a amânat semnarea acordului de asociere şi a acordului de liber schimb UE – Ucraina, iar liderii europeni au boicotat meciurile campionatului european de fotbal, desfăşurate în Ucraina, şi summit-ul ţărilor Europei Centrale şi de Est de la Ialta, organizat de preşedintele ucrainean. Din „leader” al integrării europene, Ucraina a ajuns să fie considerată un eşec, cedând locul RM, apreciată ca o „poveste de succes”, care merită, după cum spunea nu demult Ştefan Fule, să fie răsplătită cu acordarea unei perspective europene clare. Deosebit de puternice au fost presiunile din partea Germaniei, care a şi iniţiat boicotul împotriva Ucrainei. Angela Merkel a comparat procesele din Ucraina cu cele din Belarus, al cărui preşedinte Aleksandr Lukaşenko are interdicţie de călătorie în Europa.  Nu rămăsese mult ca şi Victor Ianukovici să devină un paria european. Faptul că Iulia Timoşenko, principalul lider al opoziţiei, stă la închisoare din motive politice se reflectă asupra estimărilor calităţii democratice a alegerilor.

Este în interesul RM ca Ucraina să-şi recapete locul meritat în „inima” Europei. Împreună cu Ucraina, şansele noastre de integrare europeană par mai mari, diminuându-se efectul negativ al factorului transnistrean. Prinsă ca o felie de sandviş între Ucraina şi RM, Transnistria se poate pomeni în Europa fără să observe.

Sub aşteptări

Conform datelor preliminare, după numărarea a 50 la sută din procesele-verbale, alegerile din 28 octombrie anunţă unele schimbări pe scena politică ucraineană, dar departe de cele aşteptate de opoziţie. Partidul Regiunilor rămâne în continuare principala forţă politică în Ucraina (circa 35%). Locul doi îl ocupă în continuare formaţiunea Batkivşcina (derivată din Blocul Timoşenko, care a strâns în jurul său câteva partide de dreapta), cu circa 22 la sută din voturi. Dispare definitiv partidul fostului preşedinte Victor Iuşcenko, „Naşa Ucraina” („Ucraina Noastră”), în schimb apar în parlament două partide noi, care nu sunt dispuse să colaboreze cu partidul lui Ianukovici. E vorba despre formaţiunea renumitului boxer Vitali Kliciko, numită Udar (Lovitura), care a atras voturile alegătorilor (circa 13%), promiţând „lustraţia anticorupţie” a politicienilor şi funcţionarilor publici, crearea unei agenţii anticorupţie sub egida parlamentului, şi partidul Svoboda (se autointitula anterior „social-naţional”), care s-a remarcat prin mesaje naţionaliste şi anticomuniste, anunţând printre obiectivele sale interzicerea ideologiei comuniste (8,34%).

Pe de altă parte şi comuniştii, care erau socotiţi muribunzi, şi-au dublat mandatele, ocupând locul al treilea, cu circa 15 la sută din voturi. Ei declară că nu au de gând să se alieze cu nimeni în parlament, rămânând o entitate politică distinctă.

O perioadă de incertitudine

Rezultatele par să nu-i permită opoziţiei să formeze guvernul. Conform datelor preliminare, cele trei formaţiuni care se declarau dispuse să formeze o coaliţie – Batkivşcina, Udar şi Svoboda – nu reuşesc să adune împreună peste 50 la sută din mandate. Cu atât mai mult, dacă nu vor avea majoritatea în parlament, vor eşua intenţiile lor de a iniţia procedura de suspendare a preşedintelui Victor Ianukovici. Nu sunt destul de sigure nici şansele Partidului Regiunilor de a rămâne la guvernare, dacă PCU se va menţine pe poziţie şi va refuza să participe la formarea guvernului. Aşa că pentru Ucraina se anunţă o perioadă de incertitudine, raportul de forţe fiind altul decât cel prezis de exit-polluri. „Votul de aur” nu mai aparţine lui Kliciko sau Teagnibok, liderul partidului „Svoboda”, ci comuniştilor, care se tem de Occident ca dracul de tămâie.

Scorul comuniştilor reflectă, pe de o parte, dezamăgirea electoratului rusofil de politica lui Ianukovici, iar, pe de altă parte, confirmă că alegătorii migrează „pe aceleaşi cărări bătătorite”, neavând intenţia să traverseze „linia de demarcaţie” între partidele provestice şi proestice, că societatea ucraineană, ca şi cea moldovenească, nu se supune procesului de omogenizare, rămânând la fel de divizată pe criterii geopolitice ca patru sau opt ani în urmă. Şi nu dă semne de schimbare rapidă.

 Nicolae Negru

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)