În rochie de mireasă, cu dinții încleștați pe lemnul crucii

Igor și Lena au început relația în 2000, iar în 2003 se pregăteau de nuntă. S-au cunoscut pe stradă. S-au plăcut, în scurt timp s-au logodit și s-au iubit cu pasiune. Erau o pereche adorabilă. Își făceau planuri frumoase de viitor și se vedeau fericiți până la adânci bătrâneți. Însă nu au reușit să ajungă în fața altarului în cea mai frumoasă zi din viața lor. Cu câteva zile înainte de nuntă destinul i-a despărțit…

Lena e o femeie cu educație și maniere alese. De la tatăl ei, un om extrem de deschis și foarte informat, a moștenit mai multe calități: frumusețe fizică și spirituală, inteligență emoțională și blândețe, temperament calm și minte sănătoasă. De la o vârstă fragedă copila discuta cu el tot felul de subiecte. Până la 18 ani bărbatul i-a fost și mamă și tată. Rămăsese văduv când micuța nu avea nici trei anișori. Soția s-a stins fulgerător, fiind răpită de o boală incurabilă. Momentul pierderii omului drag a fost ca o lovitură de cuțit în inima lui. Dar a  găsit puteri să depășească durerea.

Din momentul când și-a petrecut soția pe ultimul drum, Lena a devenit o prioritate în viața lui și a decis să se dedice educației ei. Prin comportamentul lui corect, atitudinea părintească, lecturi, călătorii, i-a altoit multă bunătate și noblețe sufletească. S-a recăsătorit abia când fiica a plecat la facultate. Atunci a adus în casa lui o prietenă de familie cu care se întrețineau de multă vreme.

Simplu și frumos o cere în căsătorie

Trebuie să vă spun că, după o încercare nereușită la jurnalism, Lena a dat admiterea în anul următor la facultatea de Limbi Străine. La vârsta de 20 de ani l-a cunoscut pe Igor, un student de la Medicină, care avea 22 de ani. S-au cunoscut întâmplător pe stradă. Mergeau, cum merg trecătorii, unul în întâmpinarea celuilalt. Când blondul și chipeșul flăcău a văzut-o, a rămas pentru câteva clipe împietrit de emoție. Domnișoara îl vrăjise cu frumusețea ei. A făcut câțiva pași, apoi s-a întors și, ca hipnotizat, a alergat din urma ei, i s-a postat în față, a privit-o drept în ochii ei mari, cenușii și atât de frumoși, cum nu mai întâlnise studentul până atunci, și i-a zis cu îndrăzneală: „Plutești ca o lebădă pe apă, domnișoară. Da, da, plutești, nu pășești! Îmi zice Igor”. Și i-a întins mâna. Fata l-a privit oarecum mirată și i-a întins mâna cu sfială: „Mulțumesc, ești drăguț, Igor! Iar eu sunt Lena”.

În clipa când palmele lor s-au atins, și unul și celălalt au simțit cum un curent le-a trecut din cap și până în tălpi. Ochii ei frumoși și sfioși s-au aprins, fulgerându-l pe sub gene. Acela a fost momentul magic. El s-a îndrăgostit de ea, iar ea de el. În zilele care au urmat s-au întâlnit seară de seară. Iubirea avea să se aprindă atât de tare, încât peste câteva luni au hotărât să se căsătorească. Numai că atât părinții lui, cât și tatăl ei i-au sfătuit să nu se grăbească, să mai aștepte până la terminarea studiilor. Dar Igor era de neoprit. Cumpărase deja inelul de logodnă, un inel elegant cu diamant pe care a încrustat numele lor, ziua și anul când își propusese s-o ceară în căsătorie. A rugat părinții să nu-l întoarcă din drum, cel puțin să-i permită să-i pună iubitei inelul pe deget. Părinții i-au acceptat decizia.

Și cum lui Igor nu-i plăcea să se dea în spectacol, nu a avut nevoie de un scenariu deosebit sau de aliați și spectatori pentru acest moment important. În ziua când au împlinit trei luni de când s-au cunoscut, Igor a invitat-o pe Lena la o plimbare prin parc. După un sfert de oră, s-au așezat pe banca unde s-au sărutat prima dată. Simplu și frumos a îngenuncheat în fața ei, a scos un mic trandafir roșu din buzunarul sacoului, din alt buzunar a scos inelul și i l-a pus pe deget cu cuvintele: „Am ales ziua de azi ca să te cer în căsătorie, să-ți spun că îmi doresc să fiu alături de tine tot restul vieții. Vrei să fii soția mea?”. Lenei i-au dat lacrimile de fericire. S-a ridicat, și-a desfăcut larg brațele și l-a cuprins de gât, rostind un „DA” hotărât. Era o după-amiază plină de lumină. Prin fereastra deschisă a restaurantului din apropiere se revărsau cuvintele cântecului „Je t’aime” în interpretarea Larei Fabian…

Vise și dragoste până la epuizare

Și așa, tineri și frumoși, au pornit împreună pe drumul vieții. Cununia religioasă și petrecerea de nuntă urmau s-o facă la finalizarea studiilor, peste trei ani. În anul următor Igor a obținut o camera în cămin și Lena a trecut să locuiască cu el. Aici își puteau permite să facă dragoste până la epuizare ori de câte ori li se aprindeau dorințele. Erau în culmea fericirii amândoi. În fiecare seară înainte de culcare o ascultau pe Lara Fabian cu cântecul „Je t-aime”. Igor zicea că nu se satură să-l asculte, că l-a îndrăgit la nebunie din ziua când i-a pus inelul pe deget. „Doamne, ce frumos mai cântă și câtă emoție ne oferă această melodie!”, își ziceau  fără să-i înțeleagă mesajul și fără să cunoască istoria cântecului. Își dădeau seama că e vorba de o poveste de dragoste, care poate răscoli suflete și care îi mișca și pe ei până în adânc atunci când ascultau. Trăiau o fericire continuă. Lumina Iubirii îi ținea mereu aproape. Fiecare zi, pe lângă programul activităților pe care le aveau, era dublată de Iubire, de o atracție nebună de amor. Între ei se crease o puternică relație de înțelegere și atașament. Își ghiceau reciproc până și gândurile înainte de a le rosti.

Nopți negre și reci adumbresc fericirea

Anii au trecut pe neobservate și tinerii îndrăgostiți au ajuns la finalul studiilor. Au decis să rămână în Chișinău. Lena s-a angajat în calitate de traducătoare la un birou de traduceri, iar Igor a luat jumătate de normă într-un spital și a rămas să muncească și în ONG-ul în care se implicase din anii de studenție. Spre bucuria lor, părinții au pus mână de la mână și le-au cumpărat o garsonieră într-un bloc cu patru etaje din centrul Chișinăului. Frumosul continua să înflorească în viața lor. Pas cu pas, pregătirile de nuntă înaintau. Își cumpăraseră deja ținutele de mire și mireasă, când prietena cea mai apropiată i-a adus miresei o știre proastă, precum că Igor o înșală cu una din colaboratoarele sale din ONG. Lena nici n-a vrut să audă. Și-a văzut de pregătirile de nuntă fără să-i facă vreun reproș soțului.

Dar n-a trecut mult timp și nopți negre și reci s-au abătut peste fericirea lor. Nenorocirea a venit cu o săptămână înainte de nuntă. Igor a murit în miez de noapte, aproape de Chișinău într-un cumplit accident de mașină. Alături de el a murit și presupusa amantă de care îi vorbise prietena. Atunci Lena ar fi preferat să-și vadă soțul drag, viu și nevătămat în brațele amantei decât zdrobit în mașina făcută zob. Vă puteți imagina ce se făcea în sufletele celor apropiați. Durere sfâșietoare pentru mireasă, părinți și rude. O mare durere greu de suportat mai cu seamă pentru Lena, care era însărcinată în două luni și aștepta cu atâta freamăt de inimă ziua nunții!

Au urmat multe nopți de insomnie, de lacrimi amare și de suspine. Durerea pierderii omului drag devenise insuportabilă. Dar firicelul de viață ce i se zbătea sub inimă o îndemna să fie puternică. La 40 de zile, a îmbrăcat rochia de mireasă și a mers ajutată de cei dragi la cimitir. Cu dinții încleștați în lemnul crucii de pe mormânt ca să nu răcnească, Lena a căzut în genunchi. După minute în șir de tăcere a rostit printre lacrimi: „Te iubesc, Igoraș al meu! Știu că nimeni și nimic nu te mai poate întoarce lângă mine. Dar pentru mine tu n-ai murit! Trăiești și vei trăi prin copilașul nostru, care iată te salută acum cu piciorușele. Îți promit că n-o să te mai scald în lacrimi, că voi avea grijă de băiețelul sau fetița ce se va naște, că vom încerca împreună să ne bucurăm de fiecare zi trăită pe pământ.” Și printre lacrimi îi șoptea frânturi din cântecul lor preferat „Je t’aime”.

Cântecul „Je t’aime” – un etern refren

Au trecut 15 ani de atunci. Micuțul care urma să vină pe lume este acum un adolescent mândru și frumos cu numele Igor, copia tatălui său. Lena nu s-a mai recăsătorit. S-a concentrat pe carieră și pe educația fiului. Prin ochii fiului a învățat să se bucure de cele mai mici lucruri. Trăiește alături de el o fericire continuă, așa cum trăia alături de tatăl său. Nopțile înainte de culcare, cu sufletele pregătite ca de rugăciune, o ascultă pe Lara Fabian cu „Je t’aime”. Apoi fiul o roagă pe mamă să-i mai povestească despre scurta, dar frumoasa poveste de dragoste ce unise două suflete-pereche. Cred că i-a povestit-o de o mie de ori. Dar fiul nu se satură s-o asculte. Și nici Lena nu obosește să i-o tălmăcească. De fiecare dată fiului i se pare că mama povestește mai cutremurător, mai fermecător. Și-n acele momente ochii mamei și ai fiului se luminează. Lena trăiește încă o dată povestea ei frumoasă, iar fiul exclamă la final: „Una mai frumoasă cred că nu există! Dumneata și Tata sunteți eroii mei!”

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce