„În RM lumea a înțeles că e periculos să lupți cu sistemul”


Absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie, Lilia Starciuc, originară din Filipeni, Leova,  a muncit timp de mai mulţi ani în domeniul farmaceutic în Chișinău. În 2015, a decis să se stabilească cu traiul în Franţa. Mai bine de un an a studiat limba franceză, iar în 2016 a fost admisă, în baza diplomei de licenţă obţinută la Chişinău, la studii de masterat la Universitatea de Drept și Sănătate din Lille. Tânăra s-a specializat în tehnologia producerii medicamentelor. Actualmente, activează la întreprinderea Sanofi, o companie farmaceutică cu sediul la Paris, unul dintre liderii mondiali ai acestei industrii.

Dragă Lilia, ai reușit să obții multe realizări în patru ani, cu ce dificultăți de adaptare te-ai confruntat și ce te-a ajutat să le depășești?

Am plecat din RM în 2015. Mă simțeam foarte bine acasă, aveam un loc de muncă asigurat, nu aveam probleme de afirmare, dar am dorit o ieșire din zona de confort. În Franța era sora mea și, de departe, părea că o să mă adaptez ușor și rapid. Discrepanța între așteptări și realitate a fost însă destul de mare. Primul șoc a fost legat de necunoașterea limbii. Deși credeam că înțeleg franceza, odată ajunsă în Lille, un oraș din zona de nord a Franței aflat la frontieră cu Belgia, unde se vorbește o limbă cu o pronunție mai deosebită, mi-am dat seama că nu înțeleg nimic. Eram total dependentă de sora mea. Patru luni nu am ieșit din casă. În acest răstimp am învățat limba. Împreună cu sora am făcut primul CV în speranța să mă angajez cât mai curând și să redevin independentă. Mi-am dat seama foarte repede că în domeniul farmaceutic nu aveam nicio șansă să activez, e un domeniu în care puteai activa doar dacă aveai studii făcute în Franța.

Ce etape ai traversat ca să reușești să fii admisă la Universitatea din Lille și să te angajezi în domeniul farmaceutic?

Cei care pleacă peste hotare și au ambiția să nu-și schimbe statutul social, la prima etapă, trebuie să-și traducă toate actele de studii în limba țării gazdă. Eu le-am tradus în franceză, inclusiv actele de identitate. Aici am venit cu pașaport românesc. După ce am învățat un pic limba, m-am adresat la Agenția națională pentru ocuparea forței de muncă, Pôle-emploi. Ca să obții un ajutor din partea agenției trebuie să ai dovada că ai stat trei luni pe teritoriul Franței, în cazul meu – biletul de avion cu care am intrat în această țară, și trebuie să ai un cont în bancă. Cu unele dificultăți am identificat Banca Populară care mi-a făcut un cont chiar dacă nu eram angajată în câmpul muncii. În aceste condiții, am obținut dreptul de a avea o asigurare medicală provizorie și am putut să mă înscriu la agenția de muncă. Agenția mi-a oferit posibilitatea de a frecventa cursuri de studiere a limbii organizate de voluntari. Bani pentru a face cursuri plătite nu aveam. Un an mi-a fost necesar ca să învăț limba. La scurt timp, am înțeles că documentele de studii nu-mi sunt recunoscute și, ca să activez în tehnologia medicamentelor, specialitate obținută la Chișinău și un domeniu foarte răspândit în Franța, este necesar să susțin iar examenele la toate obiectele, lucru imposibil. În Moldova am studiat cinci ani farmaceutică și doi ani – tehnologia medicamentului. Am mers la Universitatea de Drept și Sănătate din Lille și am depus dosarul pentru studii de masterat. Aici am susținut un interviu. În septembrie, când nu mai aveam nicio speranță, am primit acceptul că pot face masterat în domeniul farmaciei industriale. Cel mai în vârstă student avea 27 de ani, eu aveam 36. Absolvisem universitatea cu 12 ani în urmă. Îmi era dificil să revin la termenii legați de tehnologia medicamentelor, mai ales în limba franceză. Mi-a fost greu, dar responsabilul de curs m-a susținut. Ca să supraviețuiesc, am acceptat să fac un curs de masaj plătit de Agenția de muncă Pôle-emploi. Munceam non-stop: în week-end – la cursuri, restul săptămânii – la studii la Universitate. Mai predam și ore particulare de limba rusă și română.

Gorges de Verdon, Lilia Starciuc și sora ei

În ce condiții ai reușit să te angajezi în câmpul muncii?

În 2016, am obținut diploma de master, iar în noiembrie am fost angajată pentru prima oară la o companie farmaceutică de consulting. Am trimis peste 1000 de CV-uri și scrisori de motivație în toată Franța! Am primit cam tot atâtea refuzuri din cauza că nu aveam experiență de muncă pe teritoriul acestei țări. Nu am regretat nicio clipă că am depus aceste CV-uri pentru că am înțeles ce se cere de la un angajat: să știi limba, să fii activ, e un domeniu unde nu ai dreptul să greșești. În ziua în care am obținut primul job, în compania Ipsen, vă dați seama, a fost o zi nespus de importantă. Am participat la trei interviuri, inițial cu responsabilul de resurse umane, apoi cu șeful de secție, apoi cu directorul întreprinderii. Era joi. Vineri dimineața, am fost invitată la o discuție cu toți trei. Luni, am mers la Lyon, am semnat contractul cu compania farmaceutică. Nu pot reda emoțiile prin care am trecut ca să încep să activez în industria farmaceutică. Inițial, am avut și unele probleme de comunicare și adaptare la serviciu. Dar francezii sunt oameni deschiși, m-au ajutat și am buni prieteni aici. Am călătorit în toată regiunea Provence, locuri foarte frumoase. Peste zece luni, m-am întors la Lyon, aici am lucrat la Sanofi Pasteur, diviziune care se ocupă de fabricarea vaccinurilor, am studiat exclusiv interacțiunea dintre recipient și substanța activă.

În trei ani ai obținut tot ce ți-ai dorit, fapt care demonstrează încă o dată că RM are oamenii deosebit de muncitori și inteligenți. Cu toate acestea, RM bate pasul pe loc, de ce?

Din cauza corupției, care a atins un nivel foarte avansat. Vin 1-2 ori pe an acasă, nimic nu se schimbă. Găsesc o atmosferă toxică, stresantă. Statele europene te eliberează de acest stres. Ne lipsește solidaritatea națională. Unirea cu România, în viziunea mea, este unica soluție de salvare a cetățenilor noștri, dar nu există voință politică în acest sens atât la București, cât și la Chișinău. Am un frate în Germania, eu și sora suntem în Franța. Părinții ne vizitează. Acest fapt ne bucură, că ies și văd lumea. E trist să știi că azi mai sunt oameni în Moldova care pot fi cumpărați cu pachete cu merinde în campania electorală. De ce să le accepți, din moment ce copilul tău luptă în Europa?! Totodată, autoritățile din Moldova trebuie să creeze posibilități ca cetățenii plecați, care au obținut mai multă experiență peste hotare, să vină acasă şi să investească abilitățile și cunoștințele lor în R. Moldova.

Familia reunită în Franța, Paris

Fiind expertă în domeniul tehnologiei medicamentelor, cum ai caracteriza calitatea medicamentelor și a serviciilor medicale de acasă?

Franța produce medicamente pentru uz intern, pentru export în statele UE și pentru export în state mai puțin dezvoltate. RM, din păcate, face parte din cea de a treia categorie, ca putere de cumpărare.

E vorba de medicamentele compensate?

Vorbesc de cele care ajung în farmacii. Cât privește medicamentele compensate, modul în care sunt câștigate tenderele, calitatea acestora e și mai redusă.

De ce nu se aude glasul medicilor, că nu au echipament cu ce lucra, că vor salarii mai mari, că medicamentele sunt de o calitate care lasă de dorit?

Știu despre cazul lui Gheorghe Petic, al lui Sergiu Cebotari. Cunosc situația din sistemul medical. Lumea a înțeles că e periculos să lupți cu sistemul. Cunosc mulți medici din Chișinău, oameni foarte muncitori, buni specialiști. În Franța medicul este „domnul Doctor”, spitalele sunt foarte dotate, medicul este protejat de sistem, are un număr stabilit de pacienți care nu poate fi depășit. În RM medicii nu dorm nopțile, nu sunt remunerați cum trebuie, marea majoritate a lor sunt niște eroi. Ceea ce se întâmplă e o delăsare totală. Moldova riscă să rămână fără medici şi alți specialiști din domeniu.

Unde te vezi în timpul apropiat?

Continui să primesc oferte de muncă după ce am depus așa cum vă spuneam cele peste 1000 de CV-uri. Acestea se păstrează în baza de date a angajatorilor. Am primit oferte de muncă din Belgia, Elveția, Canada. Acum lucrez la Sanofi, fac ceea ce îmi place. Locuiesc la Lyon, prin geam văd copaci din cel mai mare parc Tete d’Or din această regiune. În timpul apropiat, doresc să ajung într-o țară anglofonă, unde compania are filiale, să cunosc oameni noi, locuri și să cunosc poate mai bine limba engleză, foarte necesară ca să avansezi în domeniul în care activez.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

The following two tabs change content below.