„În Republica Moldova, politica ne împiedică să fim oameni”

Elena Karamit

Interviu cu Elena Karamit, deputată a Adunării Populare a autonomiei găgăuze

De aproape doi ani, deputata Adunării Populare a Gagauz-Yeri, Elena Karamit, încearcă să își convingă colegii din legislativul de la Comrat despre necesitatea instituirii unei zile de comemorare a victimelor foametei din 1946–1947 și nu reușeste. Majoritatea deputaților consideră că demersul ei este unul politic și orientat împotriva Rusiei. Mai mult, unii dintre deputați consideră că nu autoritățile sovietice sunt vinovate de acest cataclism, ci autoritățile locale. Vă propunem un interviu cu Elena Karamit despre memoria colectivă a găgăuzilor despre foamete.    

  • Stimată Doamnă, Uniunea Sovietică nu mai există din 1991. În nordul și sudul Republicii Moldova, se comemorează victimele foametei. De ce în autonomia găgăuză este conștientizat atât de târziu acest fapt?

Pentru că în Republica Moldova este foarte multă politică și acest fapt ne împiedică să fim oameni. Dacă ne detașăm de politică și reflectăm mai mult la lucruri creatoare, dacă ne gândim la poporul nostru [găgăuz], la istoria noastră, începem să observăm realitatea diferit.

  • De câțiva ani încercați să îi convingeți pe colegii Dvs. din Adunarea Populară din Comrat să voteze această decizie. Cum a apărut inițiativa Dvs.?

Se știe că o treime din populația Găgăuziei noastre a murit din cauza foametei. Memoria despre aceste victime este încă vie. Noi am organizat o serie de manifestări în ultimii ani. Muzeul de Istorie din localitatea noastră, Avdarma, a organizat un concurs de lucrări despre acest cataclism, la care au participat elevi ai claselor X–XII, studenți ai colegiului și Universității de Stat din Comrat. Tinerii au colectat mărturii ale martorilor acestui cataclism. Au fost elaborate 47 de lucrări de către 54 de participanți.

Au fost intervievați 120 de oameni din diferite localități ale autonomiei găgăuze. Au participat elevi din 17 localități. În momentul în care am făcut bilanțul concursului, au fost invitați cei 54 de elevi participanți și toți oamenii în vârstă. Încheierea concursului a fost organizată în satul Avdarma. Au fost prezenți toți cei 53 de elevi, o fetiță s-a îmbolnăvit. Au venit de asemenea aproximativ 70 de oameni în vârstă.

Când am făcut bilanțul concursului, toți și-au exprimat voința să fie instituită o zi în autonomie în care să comemorăm victimele foametei. Locuitorii s-au adresat nouă, mie, ca deputată a satului Avdarma, și colegei mele, Ekaterina Jekova, deputată din partea localității Cișmichioi. Oamenii ne-au cerut să inițiem în Adunarea Populară un proiect de hotărâre privind instituirea unei zile în memoria victimelor foametei din Găgăuzia.

Din păcate, nu toți deputații au votat pentru această inițiativă, doar 13 din 28. [Adunarea Populară din Comrat are 35 de deputați.] Inițiativa noastră nu a trecut. În timpul apropiat, ne vom adresa din nou deputaților Adunării Populare.

Deși proiectul nostru nu a fost adoptat de către Adunarea Populară, Consiliul local din Avdarma a luat decizia ca victimele foametei să fie comemorate în localitatea noastră. Trebuie să spun că organizarea acestei manifestări a fost susținută de Primărie și niște oameni de afaceri. Consiliul local din Cișmichioi nu a susținut această inițiativă.

Prin urmare, la 19 octombrie 2018, toți locuitorii satului nostru s-au strâns pe Aleea Memoriei. În localitatea noastră au decedat 560 de oameni din cauza foametei. Date despre acest eveniment pot fi găsite pe site-ul Avdarma.md. Sper că totuși vom obține majoritatea voturilor și vom adopta această dată.

  • Bine, consătenii Dvs. conștientizează dimensiunile acestei tragedii, dar ce știu conaționalii Dvs. despre foamete?

Până nu demult, despre această problemă nu s-a vorbit. Nu este vorba despre faptul că nu s-a știut că au murit atâția oameni. Această tragedie a afectat toate familiile. Fiecare familie, fiecare casă a pierdut pe cineva.

În afară de faptul că a fost secetă, au fost vinovate de această tragedie autoritățile, care nu au reacționat corect. Au luat de la oameni puțina roadă pe care au avut-o în 1946. De aceea sunt multe cauze ale acestei tragedii. Oamenii știu despre asta.

  • Dar de ce nu vor să vorbească?

În perioada sovietică era interzis acest subiect, era tăinuit, oamenii au crescut cu această teamă. Acum nu putem să nu vorbim despre această tragedie, pentru că vizează poporul nostru, care a pierdut o treime din populația sa în numai doi ani. Eu consider că avem dreptul să comemorăm și să ținem minte oamenii care au murit din cauza foametei.

  • Este evident că respingerea proiectului Dvs. este o decizie politică…

E clar că este o decizie politică. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, nu am putea vota împotriva acestei decizii. Este vorba de tineri care puteau să trăiască, să facă multe lucruri bune, să aducă bucurii familiilor lor. În doi ani, în fiecare localitate, au murit între 600 și 1000 de oameni. Este o tragedie imensă. Noi, găgăuzii, victimele acestei tragedii, nu trebuie să ne uităm la acest eveniment prin prismă politică. Trebuie să abordăm tema din punct de vedere uman.

Cel care tratează această problemă din punct de vedere uman a ridicat mâna pentru ca această zi să fie instituită în Găgăuzia. Iar cei care au votat împotrivă au privit-o prin prismă politică.

  • Numărul mare de victime în sudul Basarabiei a fost determinat de seceta mult mai cumplită în această regiune…

De aceea această inițiativă a venit din partea noastră, a locuitorilor Găgăuziei, care realizează că numărul victimelor a fost mult mai mare în regiunea noastră. Seceta a fost mult mai simțită aici. Și ajutorul pentru această regiune din partea autorităților a ajuns mai greu, mai ales din cauza iernii grele.

  • Asemenea muzee există și în alte localități din regiune sau numai la Avdarma?

Au fost ridicate monumente în mai multe localități. Sunt sigură că există la Tomai și în altă localitate. Noi avem în localitate o Alee a Memoriei, unde am inscripționat numele tuturor victimelor pe care am reușit să le identificăm, aproximativ 500.

Interviu realizat de Ilie Gulca

 Zoom

„Știți ce?… Întrebați-i pe cei din Avdarma de ce au susținut această inițiativă, și nu pe noi de ce nu am susținut-o. Ați înțeles?”, mi-a replicat primarul de Cișmichioi atunci când am vrut să aflăm un argument, din gura lui, de ce nu a susținut instituirea zilei victimelor foametei din 1946-1947.