În Republica Moldova o generaţie întreagă de copii creşte fără părinţi

foto polina  text

Foto: Polina Cupcea

 

Fenomenul migraţiei, care a devenit caracteristic pentru Republica Moldova în ultimele două decenii, are efecte negative asupra dezvoltării copiilor. Conform cercetărilor în domeniu, copiii rămași singuri acasă suferă enorm din cauza lipsei de afecțiune părintească și a comunicării cu aceștia, fapt care generează anumite comportamente nedorite. Pentru a înlătura acest gol, experții susțin că statul trebuie să creeze servicii de suport și consiliere atât pentru copii, cât și pentru părinții migranți. Cel mai important dintre acestea fiind încurajarea a cel puțin unui părinte să rămână acasă.

„Deja nu-i mai cunoșteam vocea”

Maria, originară din raionul Ialoveni, învață în clasa a șasea. Fratele său mai mic este în clasa a doua. Avea doar patru ani, când mama sa a luat calea pribegiei. Peste un an de la plecarea mamei, tatăl fetei a decedat din cauza unei boli incurabile.

„Mama s-a dus în Israel. Casa se prăbușea și trebuiau bani ca să o reparăm. Până să-și găsească un loc de muncă ne suna foarte rar. Erau momente când nu-i mai cunoșteam glasul. Am revăzut-o peste câțiva ani, când eram în clasa a doua”, ne povesteşte cu voce stinsă fata.

După ce a decedat tatăl, Maria a fost separată de fratele său. Nu-și poate explica gestul mamei. Însă, e fericită că acum sunt din nou unul lângă altul. „Când mama a plecat în străinătate Vasilică avea 10 luni. Apoi, după ce tata a decedat, pe mine m-a trimis să locuiesc la o bunică, iar frățiorul la alta. Așa a decis dânsa. Astăzi, locuim împreună. Stăm ambii la mama mamei”, explică fata.

Bunica e bunica, mama e mama

Maria spune că e bine la bunici, chiar are momente când crede că sunt părinții ei, dar, totuși, mama e mamă. Nimic nu poate înlocui dragostea de părinți, nici chiar o conversație pe skype. „E așa plăcut când vine acasă și facem lecțiile împreună. Nu mă satur de ea, dar după ce pleacă sunt tristă. Îmi trimite cadouri, dar eu mai tare vreau să fie ea lângă noi. Ne-a cumpărat calculator și vorbim mai des pe net, dar când e alături e altceva. Îmi e tare dor de dânsa”, zice eleva.

După plecarea mamei, fata povestește că fratele a rămas în grija ei, chiar dacă sunt alături bunicii. Acest fapt o nemulțumește și-i dă bătăi de cap. „Fratele nu a recunoscut-o pe mama atunci când s-a întors prima dată. El îi spunea mamei bunică, dar bunicăi -mama. Atunci când Vasilică face vreo boroboață mă ceartă pe mine. De parcă eu vreau ca el să nu-i asculte. Mie și așa mi-i greu fără dânsa”, spune oftând fata.

„Acești copii vor crea, la rândul lor, familii lipsite de dragoste”

Profesorii din școala unde învață Maria și Vasile spun că deși băiatul e clasa a doua, acesta are un comportament dificil și nu mai știu cum să-l aducă pe făgașul cel bun. „Poate să-ți spună cele mai urâte cuvinte. Nu ascultă nici de bunici. S-a înhăitat cu niște copii mai mari, care au comportamente vicioase. A încercat și psihologul să-l ajute. I-am propus să meargă la Centrul de Resurse, dar nimic. Am vorbit și cu mama, și cu bunicii. Sincer, ne este frică pentru viitorul lui. Consider că băiatul s-ar corecta, dacă ar fi cineva din părinți alături de el. Cu Maria nu avem astfel de probleme”, spune profesoara Agafia Meriacre.

Experții confirmă că migraţia influenţează stările emoţionale din viaţa familiei, afectând direct dezvoltarea personalităţii copiilor, sănătatea fizică şi psihică a  tuturor membrilor familiei şi, nu în ultimul rând, familia, ca instituţie socială. „Absenţa părinţilor din familie lipseşte copilul de ataşament, afecţiune, ajutor, îndrumare şi condiţionează carenţe în formarea identităţii de sine a copilului. Acest fapt se resimte în stabilirea contactelor sociale, dezvoltarea competenţelor sociale etc., adică în incluziunea socială a acestuia. Lipsa ataşamentului şi a funcţionării unui model familial va fi resimţită ulterior în familiile pe care le vor crea aceşti copii lipsiţi de dragostea şi căldura părintească, prin prisma responsabilităţilor pe care le-au avut părinţii faţă de ei”, a declarat sociologul asociat al IDIS Viitorul, Diana Cheianu, expert în politici educaţionale.

Servicii de suport pentru familiile afectate de migrație

Totodată, experta susține că părinții trebuie să se gândească foarte bine înainte de a pleca, deoarece impactul migrației se răsfrânge și asupra sănătății, educației copilului, nu doar a comportamentului acestuia. „Dacă cu două decenii în urmă lucrurile în Moldova mergeau foarte rău, trebuie să recunoaștem că situația s-a mai schimbat. Maturii trebuie, înainte de a pleca, să se gândească la faptul că ar fi bine să fie alături de copiii lor. Copiii nu au nevoie de bani, ci de afecțiune şi îndrumări. De aceea, părinții ar trebui să cântărească ceea ce-și doresc, deoarece efectele migrației se răsfrâng și asupra educației copiilor rămași și mulți dintre ei iau calea abondonului sau se ocupă cu lucruri nu tocmai plăcute. Impactul părinților plecați se agravează”, mai adaugă Cheianu.

Diversificarea şi dezvoltarea serviciilor sociale comunitare devin o  condiţie inerentă pentru prevenirea intrării copilului în situaţii de criză. Directorul executiv al Asociației „AVE Copiii”, Mariana Ianachevici, menționează că statul ar trebui să se axeze pe câteva elemente în crearea serviciilor: contactul, gestionarea relațiilor și încurajarea părinților să nu plece amândoi. La fel, părinților trebuie să li se explice riscurile migrației, iar la nivel local este important să existe niște servici de consiliere pentru adolescenți, nu ceva sofisticat, dar un loc prietenos acestora.

„Dacă statul e impotent și nu poate să susțină părinții ca să stea acasă, cel puțin trebuie să asigure conexiunea permanentă dintre copil și părinte. Relația acestea trebuie să fie valorificată, iar părinții trebuie să beneficieze de consiliere psihologică și cum să gestioneze relația de la distanță. Părinții nu înțeleg că banii și cadourile nu compensează dragostea lor. Totodată, cel mai important lucru la care trebuie să se gândească Guvernul e să încurajeze părinții ca cel puțin unul să rămână acasă. Copiii cresc fără modele parentale și acum ne confruntăm cu generația de copii care au crescut fără părinți și situația asta e asemănătoare cu cea a unui copil care a crescut în orfelinat”, a opinat Ianachevici.

Părinții migranți trebuie să mențină relațiile cu diriginții

În cazul în care aceste servicii lipsesc, atunci părinţii migranţi trebuie să acorde o  atenţie deosebită menţinerii relaţiei cu şcoala, scrie în studiul calitativ „Necesităţile specifice ale copiilor şi vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare” elaborat de Ministerul Muncii. În acest sens, studiul denotă că părinţii trebuie să păstreze relaţiile cu diriginţii de clasă pentru a fi la curent cu situaţia şcolară a copiilor şi să le demonstreze acestora că sunt preocupaţi de rezultatele lor şcolare şi că sunt supravegheaţi.

„Drept urmare, profesorii şcolari sunt cei care pot preveni parţial unele carenţe ce ţin de starea emoţională a  discipolilor, constituind o  reţea de  sprijin şi îndeplinindu-şi misiunea de  „părinte şcolar”. Or, în  acest mod, şcoala va deveni mai prietenoasă pentru copiii cu părinţi migranţi, fiind un puternic punct de atracţie, lucru care se întâlneşte mai rar în Moldova”, scrie în raport.

„Eu sunt dirigintă la clasa a opta. Am încercat să stabilesc o relație cu părinții plecați peste hotare, dar nu cu toți, deoarece nu toți sunt responsabili. Mă sună și mă întreabă despre reușita școlară a copilului său. Recunosc că acolo unde se implică părintele, chiar și de la distanță, lucrurile merg altfel. Copiii au nevoie de părinți sau cel puțin să comunice mai des”, afirmă profesoara Meriacre.

Potrivit datelor statistice, în Republica Moldova sunt plecați peste hotare un milion din populația aptă de muncă.

Polina Cupcea