„În Republica Moldova avortul rămâne o metodă de contracepție”

Interviu cu Mihaela Ajder, expertă în drepturile omului, specializată în probleme de nediscriminare și diversitate

– Stimată Mihaela Ajder, de vreo douăzeci de ani multe femei de la noi au luat calea străinătății, de altfel ca și bărbații, pentru a-și scoate familiile din dificultăți. Chiar dacă lucrează, educă copii și fac multe treburi în gospodărie, acestea în raport cu bărbații sunt prezentate în societate ca ființe sensibile, iar bărbații – tot mai puternici. Cum explicați acest fenomen și care sunt originile lui?

E vorba de așa-numitele roluri de gen sau, mai bine zis, stereotipurile legate de acestea. Tot de aici vin ideile despre ocupații, comportament, ținute „feminine” sau „masculine”, care ar putea părea inofensive dacă într-un final nu ar duce la limitarea atât a femeilor, cât și a bărbaților în libera lor dezvoltare și manifestare în varii domenii ale vieții. Existența rolurilor de gen nu ar fi o problemă în sine dacă nu ar urma o înțelegere și aplicare foarte rigidă a acestora de către autoritățile din viața unei persoane și a societății, precum sunt părinții, adulții, profesorii sau instituția bisericii și reprezentanții ei, statul prin legile sale. Originile acestor roluri de gen stau în orânduirea patriarhală, care până în prezent domină o mare parte din culturile și societățile lumii.

Totodată, trebuie menționat că nu este un patriarhat în forma sa originală, ci unul distorsionat: dacă la origini era vorba doar de o divizare a muncii și rolurilor, cu o oarecare supremație a bărbatului în luarea deciziilor (care oricum prevedea consultarea membrilor adulți ai familiei și presupunea o mare parte de responsabilitate a bărbatului ca factor de decizie finală). Astăzi asistăm la degradarea patriarhatului ca formă de administrare a familiei/societății, deci nu mai putem zice că avem de a face cu el ca atare, ci cu o formă disfuncțională a acestuia, în care copiii, bătrânii și femeile – cei de care în mod tradițional trebuia să se îngrijească patriarhul/capul familiei, au devenit ostaticii unui subiect înzestrat de o tradiție de secole cu o anumită putere, dar care nu-și mai respectă obligațiile legate de aceasta.

– Potrivit unui studiu elaborat de Centrul de Informare pentru Drepturile Omului (CIDO) la care ați participat, manualele școlare nu promovează îndeajuns drepturile omului, cum ar fi, de exemplu, egalitatea de gen. De ce? Cine ar trebui să facă parte din grupurile de lucru participante la elaborarea manualelor pentru ca şcoala să beneficieze de o educație corectă privind drepturile omului și egalitatea de gen?

Manualele școlare nu promovează deloc drepturile omului. Unicul curs de drepturi ale omului cu titlul „Am dreptul să-mi cunosc drepturile” este implementat în unele școli ale Republicii Moldova în mod opțional de către profesorii pregătiți de Amnesty International Moldova. Acest curs nu face parte din curricula școlară de bază și nu este oferit de stat, ci de societatea civilă a RM. Cursul de educație civică abordează alte aspecte decât cele ale drepturilor omului.

De remarcat este, de exemplu, faptul că subiecte cum este Holocaustul nu sunt abordate de manualele școlare din RM, contrar nenumăratelor recomandări ale mai multor organisme internaționale de drepturi ale omului, adresate statului moldovenesc. În afară de aceasta, manualele analizate nu doar nu contribuie la formarea unor concepții și cunoștințe despre drepturile omului, ci dimpotrivă perpetuează stereotipuri negative și promovează atitudini discriminatorii, intoleranță și inegalitate pe mai multe criterii. Acestea sunt pe scurt concluziile studiului.

Din spusele reprezentanților Ministerului Educației, manualele școlare sunt elaborate de specialiști în domeniul abordat și revizuite/aprobate de către o comisie constând din persoane cu studii în pedagogie, cu grad academic. Anume asupra acestor aspecte se insista când se punea în discuție participarea experților în domeniul drepturilor omului la alcătuirea și/sau revizuirea manualelor școlare vizând subiecte cum sunt nediscriminarea, egalitatea de gen etc. Opinia reprezentanților ministerului, editurii, dar și a unor autori de manuale, la acel moment era că experții în domeniul drepturilor omului nu au competențele necesare pentru a fi implicați în aceste procese. Mai mult ca atât, actorii menționați mai sus s-au arătat profund deranjați de însăși „îndrăzneala” de a analiza unele manuale școlare, tot întrebându-se cine a permis celor de la CIDO să o facă.

Recomandările cu care a venit studiul efectuat prevedeau implicarea experților în domeniul drepturilor omului atât la elaborarea manualelor, cât și la aprobarea lor, adică implicarea lor în lucrările comisiei de rigoare. Procedura de aprobare a manualelor prevede inclusiv analiza lor din perspectiva nediscriminare, aceasta însă poate fi făcută de un expert sau organ abilitat în domeniu (de ex., Consiliul pentru Prevenirea și Combaterea Discriminării). În prezent, manualele școlare din RM nu beneficiază de asemenea analiză sau de contribuții la capitolul Drepturile Omului.

– Care sunt domeniile în care femeia este discriminată? Ele sunt legate doar de viața social-profesională a femeii sau și de viața ei personală?

Toate cele menționate mai sus, inclusiv faţetele economice (salariile mai mici pentru același volum de muncă și calificare profesională, refuzul de angajare în caz de sarcină sau disponibilizarea şi altele).

Ca să ne facem o impresie despre sferele și aspectele de discriminare a femeilor e destul să deschidem un ziar cu anunțuri publicitare, unde vom găsi texte adresate femeilor și texte adresate bărbaților, domeniile fiind diverse, însă de un interes comun atât pentru femei, cât și pentru bărbați, în special în sfera ocupațională.

Viața privată. Aici putem menționa  practica de sterilizare forțată a femeilor din grupuri social vulnerabile. Încălcare în sine, această abordare este folosită doar la adresa femeilor, nu și a bărbaților. Sau vârsta minimă de căsătorie, care în RM este diferită pentru femei și bărbați: 16 și 18 ani corespunzător. Femeia se poate căsători mai devreme de 18 ani în circumstanțe „deosebite”, citește sarcină. Pentru bărbați o asemenea excepție nu este prevăzută. Să zicem, dacă un tânăr de 16 ani a însărcinat o femeie, legea nu prevede situații excepționale pentru acesta. Mai mult ca atât, femeia care se căsătorește la 16 ani nimerește sub tutela soțului, de unde apar alte probleme. O asemenea situație nu i se întâmplă unui bărbat în cadrul legal existent, însă li se întâmplă  adesea femeilor tinere.

– La ce nu ne-am gândit niciodată că ar fi discriminare?

De exemplu, accesul gratis al tinerelor femei în cluburile de noapte sau disco. Sau interdicția de a lucra în ture de noapte pe motiv de protecție a femeii. Sau interdicția de a îmbrăţişa așa-numite profesii cu risc sporit, iarăși din motiv de „protecție”. În statele europene s-au luat măsuri pozitive care au produs în scurt timp îmbunătățiri esențiale şi vizibile la capitolul egalității de gen.

– În opinia dvs., ce soluții sau propuneri ar trebui aplicate în R. Moldova pentru a schimba pozitiv rolul femeii în societate?

Feminizarea politicii ar fi cel mai important pas. Acolo unde există o masă critică de minim 30% de femei în procesul de luare a deciziilor situația se schimbă spre bine pentru toți cetățenii țării, nu doar pentru femei. O familie, comunitate, societate constă din mai multe persoane, nu doar bărbați sau doar femei. De obicei, femeilor le reușește mai bine să țină cont de necesitățile și interesele tuturor, decât bărbaților.  În special ale acelor persoane de care în mod tradițional au avut grijă în familie: copii, bătrâni, bolnavi, vulnerabili, inclusiv de soț.

Deci mai multe femei implicate în procesul de guvernare înseamnă o bunăstare sporită pentru toți. Adesea oponenții egalității de gen și simpatizanții tradiționalismului cultural trec cu vederea acest fapt. Exemplele din trecut și prezent demonstrează că acolo unde femeile au participat într-un fel sau altul la procesele comunitare  s-au înregistrat rezultate pozitive. Unul dintre riscuri este însă adoptarea de către femei a stilului masculin toxic de guvernare, care este contraproductiv și nu aduce nimic nou sau pozitiv, ci doar reproduce vechile metode, deja epuizate.

Pentru a realiza implicarea înaltă a femeilor în politică, procesul de luare a deciziilor, guvernare, este nevoie de o schimbare a climatului din cadrul acestor procese, care deocamdată este departe de a fi unul prietenos față de femei. Cel mai des femeile sunt folosite de către instituții, partide politice și stat în realizarea unor munci complexe și prost retribuite. Aduceți-vă aminte de pedagogi, surori medicale, educatoare sau dădace, secretare, asistente etc. care pe listele partidelor sunt la final, iar în plan ocupațional și de remunerare întâmpină un șir întreg de bariere și defavorizări în comparație cu bărbații. Toate aceste bariere ar trebui eliminate într-un mod eficient și consecvent, fapt care cere înțelegerea subiectului la nivel profund și un angajament serios pentru schimbarea stării actuale de lucruri. În prezent, un asemenea angajament de partea statului lipsește, precum și înțelegerea mecanismelor și fenomenelor sociale, mai mult ca atât, o preocupare pentru bunăstarea propriilor cetățeni. Atâta timp cât această atitudine nu se schimbă, nu putem vorbi de succes în realizarea oricărei agende de Drepturi ale Omului, care are ca scop bunăstarea finală a fiecărui individ în parte, deci bunăstarea unei întregi societăți.

Cred că această schimbare de atitudine poate fi potențată chiar de către cetățeni, care ar sancționa guvernanții nepăsători printr-un vot de neîncredere și ar susține inițiative și platforme prietenoase cetățenilor.

– În viziunea Dvs., care este cea mai grea povară cu care se confruntă femeile din zilele noastre, în special cele de la sat?

Necesitatea de a asigura întreaga familie, chiar și pe cea extinsă: soțul, părinții vârstnici, copiii și urmașii lor, în condițiile în care un sprijin esențial din partea statului lipsește (cum ar fi locuri de muncă bine plătite, servicii specializate asigurate). Iar pentru a-și asigura familia adesea femeile sunt nevoite să se despartă de aceasta pe un timp îndelungat, să plece departe de casă. Este o povară adesea insuportabilă, care are efecte dramatice asupra sănătății atât fizice, cât și mintale a femeii.

Proasta calitate și accesul redus la servicii de sănătate sexuală și reproductivă: în RM avortul continuă să fie o metodă de contracepție.

– În societatea noastră crește tot mai mult incidența violenței față de femei, copii, vârstnici. Și azi se înregistrează numeroase cazuri de violență asupra femeii în familie. Ce sfaturi le-ați da acestor femei? Cine le poate oferi ajutor și susținere?

În RM există un număr foarte redus de adăposturi pentru femei, supraviețuitoare ale violenței domestice. Totuși ele există, alături de prieteni, rude, colegi și alte persoane care ar putea veni în ajutorul femeilor în situație de criză. Inclusiv prevederea legală de ordin de protecție, care încet-încet își face loc în practica judecătorească. Există o linie verde telefonică dedicată, ca și organizații specializate care pot oferi o consultație primară, consiliere juridică și psihologică.

O căutare pe internet la cuvintele cheie „violență domestică” vă va direcționa la surse de informație utile și necesare, cum ar fi ghidurile, forurile on-line și materialele informaționale dedicate subiectului prevenirii violenței domestice. Penetrarea înaltă a internetului în teritoriul RM, care are o viteză rapidă, face accesul la aceste surse simplu și rapid.

Deci informarea și autoeducarea sunt absolut necesare. Independența financiară este un alt aspect crucial. E vorba atât de o sursă de venit, cât și de separarea bunurilor în căsnicie.

Și intoleranța față de violență: toți oamenii au dreptul să trăiască într-un mediu sigur și prietenos, nimeni nu merită să fie tratat urât verbal, fizic, emoțional, economic, psihologic etc. Odată ce ați sesizat asemenea tratamente, care sunt și degradante și inumane, faceți faptul cunoscut cât mai multor persoane apropiate, organelor de drept. Astfel reduceți din pericolul pentru viața și sănătatea Dvs. Și la sigur trebuie căutate soluții de lungă durată: consiliere psihologică, separare temporară sau definitivă, dacă e cazul.

– Avem măcar un capitol la care să ne bucurăm de echitate?

Avem momente aparte, dar sunt atât de puține și neînsemnate, încăt nu le putem numi cu adevărat echitate. Cred că încă nu am ajuns acolo. Avem unele progrese înregistrate, dar iarăși, calitatea și durabilitatea lor lasă de dorit.

Extrapolând, în ce domenii bărbații sunt discriminați și dacă sunt discriminați?

  • Tutela asupra copiilor. Preponderent este acordată mamei, indiferent de dorința și/sau posibilitatea tatălui de a avea grijă de copil.
  • Serviciul militar obligatoriu pentru bărbați.
  • Refuzul de angajare în ocupații „tradițional” „feminine” – dădacă la grădiniță.
  • Solicitarea concediului parental de îngrijire a copilului uneori întâmpină dificultăți.
The following two tabs change content below.