„În R. Moldova, trauma este la ea acasă”

Interviu cu Ludmila Popovici, directoarea Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii “Memoria”, autoarea ghidului „Documentarea violenţei în bază de gen”. Foto: Nadejda Roșcovanu

Miercuri, 17 iulie 2019, la Chişinău, a fost lansat ghidul practic „Documentarea violenţei în bază de gen”, care vine în ajutorul specialiştilor pentru identificarea și măsurarea consecinţelor traumelor suferite de către victime. Manualul își propune să contribuie la îmbunătăţirea serviciilor oferite victimelor şi la facilitarea accesului lor la justiţie. Autorii speră să ajute şi la combaterea fenomenului de violenţă în R. Moldova.

  • Doamnă Popovici, toţi reprezentanţii instituţiilor statului prezenţi la evenimentul de lansare a ghidului s-au arătat foarte interesaţi de acest manual. Să înţeleg că există o lipsă de informare, specialiştii în combaterea violenţei, angajaţi ai statului, învaţă din experienţa ONG-urilor?

Ghidul a fost creat pentru a răspunde nevoilor victimelor violenţei, dar şi a specialiştilor care lucrează cu aceste persoane. Am observat o carenţă de comunicare între instituţii în momentul documentării cazurilor de violenţă și m-am gândit că ar fi de folos un instrument de lucru care să îi ajute pe specialişti să coopereze la documentarea violenţei în bază de gen. Fie că e vorba de psiholog, medic, poliţist, fiecare în parte nu poate să acopere toate necesităţile victimei.

Eram la o campanie publică cu fulare colorate şi când mă uitam câţi bani se cheltuiesc acolo, m-a durut sufletul. Am zis că însuși conceptul de prevenire a violenţei nu este bine înțeles la noi. Putem face evenimente publice vizibile, dar dacă nu avem pârghii pentru a ajuta victimele, pentru a le facilita accesul la justiţie, nu o să schimbăm nimic. Formele de violenţă, metodele de combatere, consecințele, impactul imediat ori tardiv, toate, trebuie analizate.

Acest ghid este destinat unui grup larg de profesioniști. Dacă ar ajunge și la profesorii din școli, ei ar înţelege şi ar putea identifica mai uşor copiii care trec prin suferinţă. Copiii nu totdeauna spun prin ce calvar trec acasă. Chiar dacă ei nu au semne vizibile pe corp, ochii lor exprimă acel strigăt de ajutor, care trebuie observat la timp. Trebuie să învăţăm să comunicăm cu victimele, să identificăm nevoile lor şi să le ajutăm.

Curajul persoanei de a solicita ajutor este un pas important. Unele victime se frământă ani de zile și nu înţeleg ce li se întâmplă. Trebuie să înţelegem fazele răspunsurilor la traumă şi unde să intervenim, să înţelegem cum să ajutăm ca să nu dăunăm.

Dar pentru asta trebuie să învățăm și să lucrăm foarte mult. Pe de altă parte, este important ca ceea ce cunoaştem noi să cunoască mai multă lume. Acolo unde noi nu putem, trebuie să solicităm aportul altor colegi, instituţii. Ghidul a apărut din dorinţa noastră de a ne împărtăşi cunoştinţele și de a comunica în aceeași limbă cu alți specialiști.

  • Cât de curajoase sunt victimele în sesizarea actelor de violenţă?

Din experiența noastră am observat că după asistenţa oferită de către specialiştii centrului nostru, victimele devin mai curajoase. Chestia asta cu curajul este ca un bulgăraş de zăpadă. Unele eşecuri în asistenţa victimelor au declanşat reticența lor din cauza că simt că nimeni nu le înţeleg, nu le ajută în măsura necesară sau că li se oferă un suport fragmentat.

Totodată, dacă persoana a primit asistenţă şi a văzut rezultatul, a simţit empatia şi grija, a înţeles că există un loc unde poate să beneficiaze de asistenţă, poate să ajungă într-o stare mai bună a sănătăţii fizice și mentale, devine capabilă să facă faţă lucrurilor mai dificile.

Chiar dacă persoana este stabilizată psihoemoțional, reintegrată în societate, are un loc de muncă etc., noi îi spunem că oricând poate reveni după ajutor. Lucrul acesta le conferă curaj şi încredere. Există cazuri când scoaterea lor din lista beneficiarilor centrelor de reabilitare le poate provoca o stare de stres şi retraumatizare.

Din acest motiv noi avem acorduri de asistență pe anumite perioade și le explicăm: „Noi vă asistăm cinci luni, un an, cât aveţi nevoie. Dar deoarece sunt multe persoane care necesită ajutor, după a ameliorarea stării Dvs., noi vă vom transfera în lista de aşteptare. Dar când aveţi nevoie, puteți să reveniţi”.

Când le explicăm astfel, ele păstrează încrederea și contactul cu noi. Cei care nu înţeleg lucrul acesta, starea lor de sănătate se înrăutăţeşte în scurt timp. Curajul victimelor vine din rezultatele concrete şi riscă să dispară atunci când se simt ignorate sau abandonate.

  • Orice persoană care conştientizează că este victimă a violenţei poate apela la serviciile Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, din orice parte a republicii?

Dacă persoana conştientizează ce i se întâmplă și înțelege că are nevoie de ajutor, poate apela oricând. Formele violenţei sunt diferite. De foarte multe ori victimele nu conştientizează ce li se întâmplă, se obişnuiesc cu acest mod de viaţă şi situaţia lor se agravează. Când apelează la noi, evident că beneficiază de consultaţia primară, i se determină eligibilitatea şi încercăm să îi oferim asistenţă maxim posibilă.

La centrul „Memoria” apelează persoane din toată republica. Când avem posibilitate, încercăm să le rambursăm şi cheltuielile de drum, incluzându-le în bugetul proiectului, dacă donatorul acceptă. Vă daţi seama dacă persoanele vin dintr-o localitate mai îndepărtată, câteva sute de lei sunt mulţi bani pentru ele, mai ales dacă vin şi cu copilul.

  • Cât de traumatizată este societatea noastră, cum apreciaţi starea emoţională a moldovenilor?

Suntem o societate foarte traumatizată. Din păcate, conceptul de traumă la noi nu este predat nici la psihologie, nici la medicină. În R. Moldova, trauma este la ea acasă. Vorbim de traume în urma diferitor forme de violenţă interpersonală sau abuzuri din partea statului.

Am lucrat cu diferite categorii pe persoane, începând cu victimele represiunilor politice. Nu avem în Moldova prea mulți specialişti dornici să înveţe ceva mai mult despre traumă și să lucreze cu victimele. Am făcut diferite încercări ca să avem o platformă de discuţii asupra traumei, dar lumea fuge de acest subiect.

La nivel de societate, ar trebui să discutăm și despre trauma trans-generaţii, deoarece avem generaţii de persoane traumatizate. Anxietatea, depresia, agresivitatea sunt întâlnite peste tot – la grădiniţă, şcoală, facultate, în societate, familie. Ne obișnuim cu asta. Ni se pare ceva normal să vedem pe stradă chipuri triste, supărate sau deprimate, dar le observăm mai degrabă atunci când revenim de peste hotare, unde lumea gândește, acționează și trăiește altfel.

  • Cui revine rolul să schimbe situația sau să corecteze aceste comportamente?

Jurnaliştii au un rol important. Ar trebui să se facă un şir de emisiuni pe anumite teme, ca să fie înţeleasă problema. Emisiuni prin care să se cultive empatia, cultura comunicării.

Domeniul traumei și al violenței interpersonale este foarte important și interesant de studiat, dar este regretabil că instituţiile de stat abordează aceste probleme mai tehnic, prin legi, instrucțiuni sau alte instrumente, fără să ajungă la sufletele oamenilor.

Unele aspecte ce ţin de traumă și violenţă trebuie predate în şcoli şi la facultatea de medicină. Programele sporadice de instruire pe care le fac ONG-urile nu sunt suficiente și cu un impact de durată, deoarece angajații instituțiilor se schimbă.

Este necesar să fie implementate măsuri mai radicale, să fie introduse în curricula universitară module întregi pe tortură și violență. Iar educaţia civică din școli trebuie să includă neapărat lecţii despre dezvoltarea personală, comunicarea asertivă şi gestionarea conflictelor.

Sper că ghidul să fie de folos specialiştilor din diferite domenii: medicilor, psihologilor, asistenţilor sociali, instituţiilor de învăţământ, să le ofere un sprijin pentru o informare mai amplă, ca să poată înţelege şi documenta mai comprehensiv cazurile de violenţă. Violența naște violență, este un fenomen distructiv, care afectează grav toate domeniile vieţii victimei, dar şi a societăţii.

Ghidul „Documentarea violenței în bază de gen” a fost elaborat în cadrul proiectului „Promovarea respectării drepturilor femeilor în Moldova prin combaterea violenței în bază de gen”, implementat de Asociația „Promo-LEX”, Asociația Împotriva Violenței „Casa Mărioarei” și Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”. Proiect finanțat de Uniunea Europeană.

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu