În poarta balamucului

Adrian Ciubotaru

Pe 30 noiembrie, cetățeanul Republicii Moldova se va confrunta cu o dilemă simplă de tot. Cu dilema lui dintotdeauna, de fapt: Estul sau Vestul. Chiar și în anii 1990, opțiunile tot acestea erau, deși antiteza geopolitică CSI-EU era mai puțin accentuată în epocă. Totuși, scrutinul de duminică nu va semăna cu celelalte.

Deși votează, până la urmă, tot pentru Vest sau Est, moldovenii sunt parcă mai conștienți ca oricând de conținutul geopolitic al alegerilor. Miza a devenit clară chiar și pentru cei mai naivi sau mai apolitici concetățeni de-ai noștri. De vină este, desigur, războiul din Estul Ucrainei, care a năboit tocmai pe linia clivajului civilizațional Occident-Orient. Și care a subliniat atât de mult contrastele între cele două lumi, încât până și daltonismul nostru geopolitic le poate distinge.

Altfel spus, vreo cinci-șase ani în urmă, te puteai preface că nu observi pendularea președintelui Voronin între Moscova sau Brussel. Unora chiar le plăcea. În 2014 însă nu poți să nu vezi cum aceeași ambiguitate geopolitică, de această dată, în interpretarea virtuoasă a lui Ianukovici, a condus, în cele din urmă, la un război pe bune în țara vecină. Cu atât mai alarmante sunt, pe acest fundal, datele sondajelor sociologice, care prognozează o prezență masivă a partidelor proruse în Parlament. Ar fi normal să presupunem că cei care vor vota pentru Dodon sau Usatîi, în marea lor majoritate, nu-și doresc un război în Moldova. E la fel de normal să credem că nici PSRM și nici partidul „Patria”, fie că vor veni la putere, fie că vor ajunge în opoziție, nu vor avea interesul, cel puțin, într-o primă fază, să destabilizeze situația din țară. Dimpotrivă, există mai multe șanse de destabilizare, dacă aceeași „Patrie” nu intră în Parlament în urma încercării stângace a guvernării noastre de a scoate formațiunea din cursă chiar pe ultima sută de metri. [Savurați grotescul situației: „organele de anchetă” abia ieri au aflat că „Antifa” este o „organizație extremistă” și tot ieri, nu alaltăieri, nu cu un an în urmă, s-a aflat și despre faptul că partidul lui Usatîi este finanțat dintr-o țară străină și nu foarte prietenă!]

Totuși, dorința multor moldoveni de a fi reprezentați în Parlament de partide favorabile alianței politice și uniunii economice cu o țară-agresor pune pe gânduri. E de înțeles că o bună parte a acestor cetățeni RM sunt de etnie rusă sau rusificată și că sunt nostalgici după patria pierdută. E de înțeles că mulți români get-beget de prin partea locului nu se mai conștientizează ca atare, împărtășind valorile, adevărate sau false, ale unei alte civilizații decât cea europeană. Fenomen firesc, până la urmă, de afirmare a unei identități distincte în tranziția unei comunități de la un set de valori și percepții la altul.

Fiind însă vorba de o identitate culturală „rusească”, problema se complică. Potrivit propagandei moscovite, opțiunea pentru „Lumea Rusă” nu poate fi un simplu reper în jocul oamenilor de-a identitatea. Orientarea spre Est trebuie să fie categorică, deoarece Rusia nu este doar patria rușilor (rusofonilor, rusofililor) abandonați în fostele colonii, ci și tărâmul adevărului și al binelui absolut, lumea desăvârșită. Ideologic, poziția Kremlinului se justifică: cine ar vrea să revină în satele lui Potiomkin, acum și fără camembert sau roquefort pe vitrină? Visul patriei e mult mai frumos dacă e o halucinație pe tema măreției și puterii. Mai ales că preocuparea cea mare a lui Putin nu e pentru bunăstarea susținătorilor săi din fostele republici unionale, ci pentru răzmerița pe care ar putea-o provoca aceștia în țările lor de baștină…

Să nu uităm însă că singurele locuri în care realitatea poate fi ajustată la percepție sunt televizorul și balamucul. Încercarea lui Gorbaciov și a elitelor de la Moscova de a ieși din balamucul (alias televizorul) sovietic nu a plăcut, până la urmă, celor deprinși să trăiască în chistul protector al miturilor. Rusia lui Ielțin, cu toate derivele ei, a fost o țară normală, conștientă de problemele cu care se confruntă. Rusia lui Putin este însă Rusia dintotdeauna, un univers paralel, disociat, în care nimic (nici morala și nici amoralitatea, nici ororile războiului și nici beneficiile democrației sau bunăstării) nu are greutate reală, totul fiind o proiecție ideală.

Moldovenii care vor vota cu „Lumea Rusă” (și acesta este sensul adevărat al opțiunii pentru socialiști, Usatîi, în parte pentru comuniști), vor vota nu atât pentru integrarea economică în piața rusă, cât pentru revenirea de facto în balamucul de care i-a privat o epocă de (fie și relativă) libertate și democrație. Toți acești oameni vor, de fapt, ca realitatea de afară să coincidă cu cea de la televizor, ca acestui televizor să nu-i mai tacă gura și să le ofere mereu impresia că este singurul răspuns la toate întrebările. Dar mai ales ca toate celelalte televizoare să dispară o dată și pentru totdeauna și să nu-i mai deranjeze cu „investigațiile”, „realitățile” și „adevărurile” lor.
Votanții partidelor proruse au văzut deja prețul Uniunii Vamale. De exemplu, pe ruinele aeroportului din Donețk. Faptul că vor vota, totuși, pentru PSRM, PCRM, „Patria” arată nu numai puterea propagandei rusești. Cât mai ales slăbiciunile statului nostru care, la un pas de integrarea europeană, s-a pomenit cu 50% din populație dornică să revină în „Soiuz”.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)