„În perioada Euromaidanului, câteva camioane cu muniţii din Transnistria au luat calea spre Odesa”

CosovanInterviu cu Ghenadie Cosovan, ex-viceministru al Afacerilor Interne, cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”

Securitatea Republicii Moldova depinde enorm de cum vor evolua lucrurile în statul vecin Ucraina. De această părere este şi fostul viceministru al Afacerilor Interne, Ghenadie Cosovan, cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”, căruia i-am solicitat un interviu întrebându-l despre pericolele separatismului, atât de pe malul stâng al Nistrului, cât şi din focarele ce izbucnesc ici-colo pe malul drept al Nistrului.

– Domnule Cosovan,  în ultima vreme apar tot mai multe voci care spun că „iubesc Rusia, că iubesc Turcia, iubesc Uniunea Vamală”, care se opun semnării de către RM a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Cât de acută în viziunea Dvs a devenit problema separatismului şi cum am putea fi afectaţi, înainte de semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, de acest fenomen?

E dreptul fiecărui cetăţean de a avea anumite opţiuni de a stima şi iubi pe oricine, dar sunt împotriva indivizilor care transformă aceste sentimente în ură faţă de alte grupuri sau faţă de propriul stat. Responsabilii de securitatea naţională ar trebui să cerceteze activitatea persoanelor care speculează sentimentele oamenilor şi formează grupuri ostile Republicii Moldova. Spre exemplu, liderul PSRM, Igor Dodon, doreşte să obţină voturi în Parlament prin contrapunerea cetăţenilor care iubesc Rusia cu cetăţenii care iubesc România, ceea ce este inadmisibil.
În Găgăuzia acum, zilnic, au loc „şezători” ale celor care doresc distrugerea RM şi unii politicieni de acolo se văd deja în funcţia de conducători ai aşa-numitei republici autonome Găgăuzia în cadrul Federaţiei Ruse. Aceste acţiuni au loc cu suportul Federaţiei Ruse, care îşi desfăşoară acum nestingherit lucrul organizatoric pe teritoriul RM. Nu întâmplător a fost deschisă acum o lună la Tiraspol filiala Institutului Rus de Studii Strategice, care a organizat deja trei mari conferinţe, la care au participat şi unii politicieni de la noi, supranumiţi de presă „cadavre politice”, care însă au devenit în ultima vreme destul de activi şi, posibil, vor fi şi mai activi pe măsură ce ne vom apropia de semnarea Acordului de Asociere

– Surse care au solicitat anonimatul au declarat pentru JURNAL că pe teritoriul RM activează 22 de organizaţii subordonate serviciilor secrete din Federaţia Rusă. În ce măsură este cunoscută activitatea acestora?

Acesta e numărul organizaţiilor, ONG-urilor pe care le cunoaştem. Numărul lor e mai mare. Vreo 15 dintre acestea sunt înregistrate sub egida Centrului rus de ştiinţă şi cultură, din Republica Moldova. După 2009, au mai apărut opt organizaţii semiclandestine. Din două fac parte politicieni cu viziuni proruse şi unii care mai ieri erau unionişti, iar azi împărtăşesc alte opţiuni.
Provocatorii, cei cărora în Ucraina li se spune „tituşki”, la noi au apărut la alegerile parlamentare din 2005. Alegerile de atunci au generat aşteptări legate de schimbări cardinale în viaţa politică, se vorbea de o eventuală „revoluţie oranj” care urma să fie iniţiată de PPCD, la care urma să se alăture Blocul Moldova Democrată, acţiuni care n-au avut însă loc după ce Iurie Roşca a dat prioritate comuniştilor. Totuşi, în acea perioadă, la frontiera cu Republica Moldova, MAI şi SIS au stopat peste 5000 de persoane care urmau să participe la acţiuni în masă de pe PMAN. Veneau cu autobuzele, eşaloane întregi, din Ucraina, Belarus şi Rusia. Cei mai agresivi erau însă tinerii care veneau din Transnistria. Pe o parte din aceştia, pentru că intraseră deja pe teritoriul RM, i-am cazat la Vadul lui Vodă. Erau persoane interesate să participe la „revoluţia oranj”. A doua zi după alegeri urma să aibă loc un miting de amploare. Pentru că Roşca a refuzat să-l organizeze, forţele acelea distructive n-au putut fi utilizate. Cei care au fost reţinuţi au fost neutralizaţi şi expulzaţi din RM. La o masă de 30 de mii de persoane e nevoie de 200 de astfel de tineri bine pregătiţi pentru a deturna protestul şi a-l transforma într-o acţiune distructivă.

– Un scenariu similar s-a repetat şi în 2009?

În 2009, nu mai eram şef al Departamentului Serviciu Operativ, ci viceministru de Interne. Am fost informaţi că vor veni iar, cei mai mulţi vor fi din Transnistria, ca să destabilizeze situaţia la alegeri. N-am fost auziţi de conducerea de atunci, dar aceşti „tituşki”, cărora noi le spunem „provocatori”, pot fi văzuţi şi azi în imaginile realizate la protestele din 7 aprilie 2009. Consider că Republica Moldova este folosită ca poligon pentru antrenarea acestor forţe distructive. Statul major al acestor grupări, pe care le consider formaţiuni militare, chiar dacă sunt îmbrăcaţi în civil, e pe teritoriul Transnistriei. Acolo au baze militare, poligoane, muniţii suficiente pentru antrenamente. În alte state e imposibil să fie pregătită o masă atât de amplă de provocatori. Sunt utilizaţi pe întreg teritoriul statelor ex-sovietice unde există focare de luptă cu implicarea Federaţiei Ruse. Autorităţile de la Kiev au identificat că la Maidan au participat persoane din Transnistria. În Crimeea, de asemenea, au fost utilizate persoane care au tangenţă cu Transnistria. Armamentul care este utilizat în aceste locuri fierbinţi nu figurează nicăieri în vreo evidenţă. Armamentul însă are număr de producţie. În Federaţia Rusă şi Ucraina controlul armelor este strict. Doar în Transnistria sunt arme care au fost scoase din uz, aduse inclusiv de pe teritoriul Germaniei. Acum nu vei mai putea stabili originea acestui armament. În perioada când au fost înregistrate victime ale Maidanului la Kiev, persoane de încredere m-au informat că din Transnistria au plecat spre Odesa un camion Ural, două Camaz-uri şi două ZIL-uri cu muniţii, arme de luptă şi uniforme. Dacă aţi observat, „omuleţii verzi” sunt îmbrăcaţi în uniforme de tip vechi, sovietic, fără embleme, care azi se mai păstrează şi în Transnistria. În depozitele de muniţii ale Armatei a 14-a, conform informaţiei pe care o deţin, sunt peste 300 de maşini blindate, tancuri, aruncătoare de mine reactive de tip „Grad”, diferite sisteme de artilerie.

O parte din muniţiile care sunt expirate şi nu pot fi exploatate, muniţii din 1980 până în 1992 care au fost scoase din uz în Germania, de asemenea au fost depozitate acolo. Aceste muniţii sunt suficiente pentru o armată întreagă. Muniţii sunt, nu trebuie aduse, e nevoie doar de oameni. Dar organizaţii care să pregătească astfel de provocatori pe teritoriul RM sunt destule. Unii au mai fost aduşi, dar sunt suficienţi şi pe loc.

– În presă s-a vehiculat că sute de provocatori au fost aduşi prin intermediul Aeroportului Internaţional Chişinău şi că ulterior aceştia ar fi ajuns în Transnistria, cât de veridică este această informaţie?

Ştiu că, din luna martie până în prezent, numărul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 20 – 34 de ani care vin pe calea aerului din Federaţia Rusă s-a triplat. Nu ştiu de ce autorităţile ascund această informaţie.
– Cum vi se pare gestul autorităţilor de a da în concesiune Aeroportul Internaţional Chişinău?
Cunosc mai multe detalii despre respectiva tranzacţie. Iniţiativa aparţine birocraţilor noştri. Au ieşit cu această propunere pentru a arăta că suntem fraţi cu ursul. Nu ruşii au cerut: daţi-ne Aeroportul, ci autorităţile noastre au venit cu această iniţiativă. Din punct de vedere economic, RM nu va avea nimic de câştigat din concesionarea AIC, nici acum, nici în perspectivă. Este un obiectiv strategic, militar, în RM este unicul aeroport de pe care pot decola avioane de luptă de mare tonaj. Poate fi folosit ca un cap de pod pentru deplasarea pe calea aerului a forţelor aeropurtate din FR. Poate găzdui, pe zi, 25 de nave de război. Consider că concesionarea acestuia face parte din scenariul trădării intereselor naţionale.

– Legislaţiile din Federaţia Rusă şi Ucraina permit iniţierea dosarelor penale pentru separatism şi atentat la integritatea teritorială a statului, de ce în RM autorităţile, instituţiile de drept nu întreprind nimic în acest sens?

Dacă subdiviziunilor noastre speciale, care au datoria de a combate terorismul şi separatismul, li s-ar lua computerul şi internetul, acestea n-ar mai putea lucra. La acest capitol, i-aş sugera preşedintelui Nicolae Timofti, Consiliului Suprem de Securitate să procure un program care ar identifica plagiatul. Toate notele informative, secrete, strict secrete sunt pur şi simplu nişte spicuiri din informaţiile care circulă deja pe internet, dar sunt oferite ca şi cum ar fi fost obţinute pe anumite căi eroice de ofiţeri sub acoperire. La noi, în cadrul MAI, SIS, PG, nu mai există profesionişti care s-ar ocupa de cazurile de terorism şi separatism. Serviciile în cauză au fost distruse. De exemplu, din SIS, sub pretextul luptei cu foştii agenţi KGB, au fost demişi din sistem mulţi din cei care şi-au demonstrat devotamentul faţă de Republica Moldova în timpul războiului din 1992 de la Nistru. Cunosc un număr mare de ofiţeri care au făcut fapte de vitejie în spatele frontului, în Transnistria. Ca să pregăteşti un profesionist bun în această direcţie e nevoie de cel puţin zece ani.

Dacă până în 2010 meseriaşii care aveau datoria să lupte cu crima organizată, separatismul, erau lăsaţi în pace, ulterior aceştia au fost demişi şi înlocuiţi cu nişte diletanţi care nu au nimic cu securitatea statului. În prezent, între MAI, SIS, PG se duce o luptă acerbă pentru a acumula materiale compromiţătoare unii împotriva altora. Ei nu mai au timp să apere statul, în primul rând, trebuie să le raporteze liderilor de partid ce au găsit în acest scop, apoi să se ocupe şi de alte probleme.

– În ultimii ani, mai asistăm la un fenomen ciudat, foşti generali, persoane care probabil au avut acces la secretul de stat, ajung în funcţii în cadrul unor entităţi economice ce aparţin unor afacerişti din Federaţia Rusă. Ex-directorul SIS, Ion Ursu, s-a ales cu funcţia de preşedinte al Consiliului de administrare al BEM după ce statul a pierdut pachetul de acţiuni la această bancă, fostul director general al Serviciului Vamal, Viorel Melnic, a devenit membru al biroului politic al PSRM şi presa a mai scris că ocupă funcţii importante în două întreprinderi ce aparţin lui Ilan Shor, iar generalul maior Igor Bodorin a fost angajat de asemenea de Ilan Shor etc.? Cât de corect vi se pare acest lucru?

Un ex-preşedinte al RM a declarat că în RM nu există secrete de stat ce merită a fi ascunse. Nu-i adevărat. Acum în Republica Moldova există două grupări, n-o să spun de cine sunt conduse, care însă pot influenţa economia statului în proporţie de 60 la sută. E adevărat că mulţi foşti conducători cu mai multe steluţe pe epoleţi au devenit angajaţi ai acestora.
Au avut acces la secretul de stat şi acum lucrează în structuri private care sunt un paravan al forţelor de securitate ruse. Într-un stat care se respectă, persoanele care au avut acces la secretul de stat, la strategiile de securitate naţională, de apărare naţională, sunt numite în funcţii în cadrul aceloraşi instituţii ale statului unde pot fi monitorizate în continuare. La noi însă situaţia e aşa cum o vedem.

– Urmărind ultimele evenimente din Ucraina, la ce provocări credeţi că ne-am putea aştepta în preajma semnării Acordului de Asociere cu UE?

Un mare pericol îl reprezintă extinderea separatismului în partea dreaptă a Nistrului. Avem focarul din Găgăuzia, unde emisarii din Transnistria lucrează deja fără să se mai ascundă. Transnistria are centre informaţionale în Găgăuzia, iar Găgăuzia are centru informaţional în Transnistria. Am mulţi colegi cu care am învăţat, care mai sunt în funcţii în cadrul Ministerului de Interne din Ucraina. Mai înainte, susţineau că noi suntem de vină că avem un focar de separatism în stânga Nistrului pentru că ridicăm problema naţională de unire cu România. De când au loc tensiunile în Ucraina, am observat că deja nu ne mai incriminează nimic şi că au înţeles pericolul aflării separatiştilor la hotare. Au înţeles ce înseamnă separatismul, cetăţeni care n-au naţionalitate, n-au patriotism, nimic, sunt terorişti care câştigă bani din destabilizarea situaţiei şi aducerea statelor în prag de război. Sunt mercenari. Acum Ucraina regretă că n-a pus umărul la lichidarea separatismul din stânga Nistrului. Timp de 22 de ani această grupare separatistă s-a menţinut pe contrabandă, care în mare parte s-a făcut prin portul Iliciovsk din Odesa, contrabandă de droguri, ţigări, alcool şi tot ce vrei. Am speranţa, în cazul în care nu ne vom pomeni cu o nouă republică populară separatistă la gura Nistrului, că, împreună cu Ucraina şi UE, vom soluţiona această problemă.

– Vă mulţumim.

The following two tabs change content below.