IN MEMORIAM VALERIU HÂNCU // Meditații la o aniversare

central_maxresdefaultLa 10 februarie 2014, regretatul violonist Valeriu Hâncu ar fi împlinit 60 de ani. Este un prilej de a evoca împlinirile și neîmplinirile acestui om de mare talent al Moldovei.

Pentru a înţelege mai bine cine a fost Valeriu Hâncu, ce și cum a realizat, ar fi nevoie să amintim, fie și succint, de condițiile în care a trăit el și noi, colegii săi de studii, de unele colective cu care a colaborat. În anii 70-80 ai secolului trecut, apar muzicieni-interpreți, orchestre de muzică populară care, măcar parțial, încearcau să promoveze un repertoriu autentic, diferit de cel oficios ce trebuia să oglindească traiul bun din kolhoz, o Moldovă dănțuitoare, veselă. În treacăt menționez că și până azi Moldova n-a scăpat de viciul veseliei exuberante, de îngustimea repertoriului din programele de concert, de produsul pseudofolcloric, de pseudoartiști care poluează scenele, sărăcesc ascultătorul, iar acesta din urmă nici nu bănuiește de complexitatea și frumusețea genurilor folclorice autentice.

Valeriu Hâncu a interpretat preponderent muzică populară, dar a știut pe care s-o aleagă și cum s-o interpreteze. Născut în or. Orhei, într-o familie de oameni simpli și generoși, el a studiat vioara mai întâi în localitatea de baștină, după care a intrat la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, avându-l profesor pe Alexei Amvrosov, unul din cei mai buni la acea vreme. La Conservator a continuat asimilarea creațiilor clasice violonistice cu profesorul de vioară și compozitorul Gheorghe Neaga, personalitate de marcă a muzicii moldovenești. Îmi amintesc și astăzi evoluarea sa strălucită la examenul de absolvire unde a avut în program și Concertul pentru vioară și orchestră de J. Brahms – lucrare emblematică din repertoriul violonistic internațional.

Paralel cu studiul clasic, Valeriu Hâncu învăța și interpreta piese din repertoriul de aur al lăutarilor noștri din trecut și din contemporaneitate, cânta în orchestra de muzică populară „Mărțișor” a Casei Tineretului din Chișinău, condusă de maestrul Serghei Ciuhrii, evoluând și cu alte formații similare, iar ulterior angajându-se în orchestra „Folclor” a Radioteleviziunii moldovenești, condusă de reputatul violonist și dirijor Dumitru Blajinu.

În asimilarea și reproducerea repertoriului Valeriu Hâncu a luat exemplul Mariei Tănase, care cânta piese folclorice din toate zonele României, păstrându-le autenticitatea și originalitatea. Astfel el studiază și interpretează cu aceeași forță de convingere piese din repertoriul violoniștilor consacrați din diverse zone folclorice, printre care Ion Drăgoi (Moldova), Florea Cioacă (Oltenia), Efta Botoca (Banat), piese lăutărești autentice de Aurel Gore, Ignat Bratu, Ilie Chirea, Ion Petre Stoican, Dona Dumitru Siminică, Ion Albeșteanu, precum și piese de tip Cafe-concert din repertoriul unor mari artiști ca Georges Boulanger-Pantazi, Grigoraș Dinicu sau Tudor Pană.

Înregistrările din Fondul Radio cu violonistul Valeriu Hâncu, din colecții particulare, cele întipărite în memoria ascultătorilor săi demonstrează din plin aceste calități. „Hora și studiul lăutăresc”, realizată cu Orchestra „Mărțișor”, dirijor Serghei Ciuhrii, „Ceasul” și „Doina și Hora lăutărească”, ambele realizate cu Orchestra „Folclor”, dirijor Ion Dascăl, toate trei fiind plasate pe rețeaua youtube, pot familiariza pe cei interesați cu arta interpretativă a lui Valeriu Hâncu care se distinge prin sunet de calitate, precizie intonațională, discernământ în utilizarea melismaticii, încărcătură emoțională, tehnică subordonată exprimării mesajului ideatic al lucrării.

Îmi amintesc de evoluările sale în vara anului 1978 cu orchestra „Mărțișor”, în calitate de solist, la Festivalurile internaționale din Gannat, Oloron-Sainte-Marie și Confolens (Franța), când admirația publicului atingea cote maxime, el fiind aplaudat și ovaționat îndelung.

Cu toate că a avut susținerea părinților, a surorii sale Galina, violonistului Valeriu Hâncu, ca și la multe talente native, i-a lipsit un manager, un impresar, care să-l protejeze, să-l țină la adăpost de problemele existențiale și să-i creeze condiții pentru creativitate și promovare a acesteia. Dar asta e la modul ideal, viața însă e mult mai dură, mai prozaică.

Experiența violonistului Valeriu Hâncu, lucrările înregistrate care ne-au rămas moștenire ne arată că există un repertoriu elevat, interpretat cu grijă și măiestrie, că se poate merge pe acest drum mai sinuos al promovării lucrărilor populare în variante de concert, chit că acest repertoriu nu prinde uşor la toată lumea. Dar în momentul în care societatea va deveni mai cultivată, mai receptivă la valori autentice, se va înțelege că Valeriu Hâncu a mers pe calea dificilă, mai puțin accesibilă publicului larg, a formării și interpretării unui repertoriu de calitate, în care a pus toată sensibilitatea, generozitatea și delicatețea sufletului său.

Ion Păcuraru

Rugaţi de JURNAL să evoce personalitatea violonistului Valeriu Hâncu, care ar fi împlinit la 10 februarie 60 de ani, artişti din domeniul muzicii noastre populare şi-au amintit despre colegul lor din cadrul mai multor formaţii folclorice din anii 70-90, iar violonistul Marin Bunea, unul din discipoli, şi-a adus omagiul faţă de profesorul său.

Sergiu Ciuhrii, prof. univ. (AMTAP), compozitor, aranjor: „I-au rămas foarte puţine înregistrări în Fondul Radio”

„A venit la Orchestra „Mărţişor” când era student la „Şt. Neaga”, odată cu Vladimir Serbuşcă. Valeriu avea o muzicalitate şi o libertate de interpretare foarte greu de atins. Tot timpul apărea cu ceva deosebit, urcând mereu în scara de creştere profesională. Dar i-au rămas foarte puţine înregistrări în Fondul Radio, de exemplu, „Scăldătoare de la Vălcăneşti”, „Horă şi Studiu de concert” de Constantin Rotaru, interpretate la un nivel foarte înalt. Sunt bucuros că am avut în viaţa mea un asemenea prieten. Din nefericire, nu a fost apreciat decât de un grup mic de muzicieni cu care a lucrat.”

Petre Neamţu, dirijor al Orchestrei de muzică populară „Folclor” a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici”: „A fost un virtuoz al viorii”

„A fost un violonist de excepţie – avea şi tehnică, şi caracter, era şi un foarte bun improvizator, iar ambiţia îl ajuta să realizeze neapărat ceea ce îşi propunea. Orice piesă pe care o interpreta o cânta exact ca în zona folclorică pe care o reprezenta. A cântat şi muzică lăutărească. În anii 80 exista la noi un concurs pentru cea mai bună prelucrare a unei piese folclorice, la ediţiile căruia Valeriu Hâncu era întotdeauna aşteptat să participe. Din păcate, a lăsat puţine înregistrări. Poate pentru că a cântat foarte multe concerte deschise. Un profesionist adevărat, care, ca profesor, a lăsat mulţi discipoli.”

Marin Bunea, violonist: „Avea un timbru foarte special al viorii”

„Valeriu Hâncu mi-a fost un profesor foarte minuţios. Cânta şi muzică clasică, şi muzică populară. Avea un timbru al viorii foarte special care se obţine prin studiu foarte intens. În acest sens, avea două modele: maeştrii viorii Efta Botoca şi Dumitru Blajinu. Acum, îmi aduc aminte foarte multe lucruri pe care mi le-a arătat şi apelez la sfaturile practice pe care mi le-a dat.”