In memoriam Ion Vatamanu “Am studiat valenţele lumii”

(La aniversarea a 75-a de la naştere)

“Am studiat valenţele lumii: ceea ce se leagă/ şi ceea ce nu se leagă,/ Mărginirea şi nemărginirea/ Într-o legătură rotundă a gândirii” (Ion Vatamanu, “Cuvinte de cretă”) – aceste rânduri surprind o fuziune filozofică de Ars Poetica cu definiţia metodei ştiinţifice – căutarea continuă şi pasionată a adevărului ştiinţific poartă veşmânt de metaforă. Percepţia din exterior asupra cercetării ştiinţifice tinde însă să accentueze aspectul cotidian al acesteia, de muncă asiduă în laborator, oarecum în detrimentul zborului în înalturi al ideii-metafore. Prin simplitatea genială a versurilor de mai sus, Ion Vatamanu a capturat valenţele comune ale procesului creator, dezvăluind, totodată, şi propria sa esenţă de homo universalis în spiritul idealului renascentist.

Destinul lui Ion Vatamanu este marcat de o legătură inseparabilă cu istoria naţiunii şi a meleagului natal. Născut la 1 mai 1937 în comuna Costiceni, judeţul Hotin, Regatul României, copilăria sa e marcată de fractura traumatizantă a instituirii frontierelor postbelice prin “grădina aleasă” a Bucovinei. Căldura părintească o primeşte cu abundenţă de la Ion şi Maria Vatamanu. Rădăcinile arborelui genealogic al lui Ion Vatamanu îşi trag seva din vechile neamuri bucovinene Nicorici şi Captari. După absolvirea şcolii şi o scurtă perioadă de activitate pedagogică la baştină, tânărul Ion Vatamanu se înrolează la studii la Facultatea de Chimie a Universităţii de Stat din Chişinău, pe care o absolveşte în 1960. În acelaşi an, se căsătoreşte cu Elena Curicheru, care îi va ocroti şi susţine fiorul creator al inspiraţiei poetice pe parcursul întregii vieţi. Călătoria de acasă spre acasă, din Bucovina în Moldova, are efectul benefic al “Primilor fulgi” literari (“Primii fulgi”, volum de debut, 1962).

Activitatea de cercetare ştiinţifică în domeniul chimiei din anii postuniversitari se materializează la 1971 în teza de doctorat “Studierea oscilopolarografică a complecşilor de bismut, zinc şi stibiu cu liganzi adecvaţi şi aplicarea acestor complecşi în chimia analitică”, pe care Ion Vatamanu o susţine la Universitatea din Liov, Ucraina. În 1973, este ales şef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe din Moldova. În cursul carierei sale de chimist, Ion Vatamanu publică împreună cu colaboratorii săi peste 150 de lucrări ştiinţifice în domeniul chimiei analitice. Aspectele de valoare practică ale direcţiei sale de cercetare sunt documentate în cinci brevete de invenţie în domeniul oscilopolarografiei (1980-1989), iar procedeele metodologice respective sunt implementate la scară industrială. În 1978, publică, în colaborare cu colegii de laborator, lucrarea “Indice bibliografic al literaturii de polarografie (anii 1922-1977)”, iar la 1988 apare monografia “Termodinamica hidrolizei ionilor metalelor”, pe care o scrie în colaborare cu dr. Ilie Fiştic.

Chimia şi poezia se împletesc inseparabil în viaţa lui Ion Vatamanu, aidoma naturii duale undă-particulă a luminii. Cunoscut în cercurile ştiinţifice pentru realizările sale din domeniul cercetării în chimia analitică, Ion Vatamanu este în acelaşi timp o voce poetică distinctă. Din clipa naşterii versului vatamanian, poezia basarabeană nu a mai fost la fel, parcurgând o schimbare de paradigmă. Versurile sale transpun cititorul într-un spaţiu al emoţiei sofisticate, cu titluri inspirate care invită către meditaţie lirico-filozofică: “Pasăre Eu”, “Dimineaţa mărului”, “De ziua frunzei”, “Vara râurilor repezi”, “Secunde şi munţi”, “Nimic nu-i zero”, “Atât de mult al pământului” etc. Într-o elocventă analiză literară, academicianul Mihai Cimpoi scrie: “Ion Vatamanu este un inovator autentic, serios şi organic în metamorfozele sale, în schimbările la faţă, cerute de nevoi lăuntrice, de legile evoluţiei dialectice. Dialecticianul e spontan, sensibil, credincios în adâncimile sale, evitând noutatea senzaţională şi cultivând-o pe cea esenţială” (Din prefaţa la cartea “Altă iubire nu este”, Biodova, 2001). Multiplele culegeri de versuri şi eseuri pe care le publică de-a lungul anilor sunt parte din patrimoniul culturii naţionale. Dimensiunile lor estetice şi creatoare vor continua să reprezinte un subiect de interes pentru exegeţii literari.

Această încercare de portret pentru Ion Vatamanu nu ar fi completă fără o menţiune a activităţii sale publicistice (în cursul anilor 1989-1991, conduce împreună cu poeta Leonida Lari ziarul “Glasul”, primul ziar în grafie latină din perioada postbelică în Republica Moldova, iar în 1991-1993 este director al revistei “Columna”) şi de traducător (lucrări din poezia ucraineană, rusă, lituaniană, letonă, elenă şi cea americană). În calitate de deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1993), unde deţine şi funcţia de preşedinte al Comisiei pentru Cultură şi Culte, participă la multe evenimente de anvergură istorică, inclusiv la semnarea Actului de Independenţă al Republicii Moldova. Discursurile pe care le ţine la Marea Adunare Naţională şi ulterior în Parlamentul Republicii Moldova au o vibrantă fibră patriotică şi un mesaj social lucid şi cutremurător. Trecerea subită în nefiinţă a lui Ion Vatamanu, la 9 august 1993, întrerupe prematur zborul creator al unei personalităţi cu talent multidimensional. O incursiune în spaţiul propriilor mele amintiri îmi reconstituie, detaliu cu detaliu, cum am ajuns să-l cunosc pe cel care a fost Ion Vatamanu, în multiplele sale ipostaze creatoare. Iniţial am “gustat” din poezia lui Ion Vatamanu în cursul anilor de şcoală, atât prin îngrijirea învăţătorilor de literatură, cât şi prin lecturile din cadrul familiei. Apoi, o altă amintire mă transpune în cursul anilor de studenţie la Facultatea de Chimie de la Universitatea din Chişinău şi retrăiesc experienţa intelectuală a participării la un dialog despre chimie, poezie şi filozofie – “De vorbă cu Ion Vatamanu”, împreună cu un grup de studenţi de la facultăţile de chimie şi filologie. Ulterior am avut plăcerea de a-l cunoaşte pe Ion Vatamanu în calitate de coleg de breaslă şi cercetător ştiinţific la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe al Republicii Moldova. I-am admirat spiritul creator, elocvenţa, onestitatea şi pasiunea de cunoaştere, iar interesele intelectuale comune ne-au apropiat în mod natural. Destinul a făcut ca Ion Vatamanu să-mi binecuvânteze şi nunta, tot printr-un vers inspirat.

Visător în singurătatea clipei de creaţie, corect în raport cu istoria şi contemporanii, energic şi hotărât în momentele de criză – aceste faţete sunt parte din imaginea celui care a fost Ion Vatamanu. Familia Vatamanu – doamna Elena şi fiicele Mihaela, Mariana, Leontina – păstrează în memorie imaginea acelui spaţiu magic unde bucuria de viaţă şi dragostea lui Ion Vatamanu transcend din poezie în cotidian şi din cotidian în poezie. Conexiunea sufletească instantanee şi adresarea “Oameni buni”, atât de creştină prin moralitatea ei şi atât de ancorată în simţirea basarabeană, cu care îşi începea invariabil discursurile, rămâne în inimile tuturor celor care l-au cunoscut. Cea mai copleşitoare şi vie amintire este însă cea capturată în cuvintele “Dor de Ion Vatamanu” (un film de Leontina Vatamanu, fiica poetului). E expresia sublimată a dragostei şi recunoştinţei pe care i-o vor purta pentru totdeauna toţi cei care au avut norocul şi privilegiul de a-l cunoaşte.

Dr. Sergiu Petru Palii

Universitatea Florida, SUA

15 aprilie 2012