In memoriam Albina Dumbrăveanu

Dragă Doamnă ALBINA…

Cu o lună în urmă, era printre noi și ne gândeam ce bucurie să-i aducem la 75 de ani, pe 20 septembrie…

Și azi cred că nu-i adevărat, că a confundat cărarea și a luat-o în altă direcție, dar că, uite, va reveni acasă și îi voi auzi din nou vocea blândă în receptor: „Puișor, ce mai faci? Am fost la Iași și ți-am adus ceva. Când vii pe la mine?”. Îmi aducea de la Iași câte o ciocolată, ca unui copil, și îmi plăcea acest răsfăț, și mă simțeam privilegiată și protejată de grija Doamnei Albina…

Cu cinci ani în urmă, am avut norocul să coordonez și să redactez, împreună cu colega și prietena noastră comună, Eugenia Chiosa,  monografia semnată de Albina Dumbrăveanu, „Crezul meu, Limba Română”. Atunci, scriam: „Onorată să coordonez și să redactez această lucrare, o cronică a luptei noastre pentru limbă, care mă reprezintă atât pe mine, cât și pe mulți alți confrați și colegi de-ai mei, unii dintre care azi nu mai sunt printre noi, alții nu mai pot scrie și citi, iar alții nu mai pot ieși din casă…”  „…Puțini au rămas și puțini au luptat consecvent. Consecvența doamnei Albina Dumbrăveanu și a familiei sale este una demnă de urmat. Este o minune când ambii părinți au aceleași idealuri și preocupări, și, mai ales, când se consacră împreună Limbii Române și lasă moștenire copiilor o bibliotecă adunată cu migală, o luptă onestă și o carte-argument a luptei lor pentru Limba Română. Asta au făcut, pentru copiii și nepoții lor, doamna Albina Dumbrăveanu și domnul Ion Dumbrăveanu. Sunt onorată că avem același crez – Partidul  Limbii Române.”

Dragă Doamnă Albina, astăzi aș scrie la fel…

Cu drag,

Valentina Butnaru

 

Un crez pentru toată viaţa

Într-o dimineață de august târziu, o ultimă stea care s-a retras în neant a luat-o dintre noi pentru totdeauna pe cea care a fost Albina Dumbrăveanu. S-a stins încet ca o lumânare, purtându-și durerea în liniște, cu multă demnitate și curaj.

Am cunoscut-o pe Albina Dumbrăveanu în ’93, când m-am angajat la Centrul Național de Terminologie. Pe atunci era șefă de sector. Pe cât de exigentă era în realizarea sarcinilor de serviciu, pe atât de colegială și generoasă era în relațiile cu subalternii. Probabil, și acest fapt a fost luat în calcul atunci când a fost numită director al instituției.

În cei 18 ani dedicaţi Centrului, Albina Dumbrăveanu a muncit cu dăruire şi perseverenţă, deschizând noi orizonturi în opera de repunere în drepturi a limbii române: editarea dicţionarelor de specialitate, elaborarea Bazei de Date Terminologice, organizarea conferinţelor ştiinţifice, seminarelor de formare, concursurilor de terminologie pentru studenţi, concursurilor de traducere specială etc. În cei circa 10 ani cât a fost director, a reușit să creeze o instituţie modernă și dotată conform celor mai înalte rigori.

Era receptivă la orice noutate și accepta cu multă îndrăzneală provocările. CNT în acei ani avea o colaborare rodnică cu mai multe organisme: Asociația de Terminologie „TermRom” (București), Institutul European din România, Uniunea Latină (birourile din Chișinău și Paris) etc.  Centrul Național de Terminologie participa la diverse proiecte la nivel național, municipal în ceea ce privește realizarea politicii lingvistice. Albina Dumbrăveanu a fost mulți ani membră a Comisiei pentru reglementarea onomasticii naționale, în cadrul căreia, alături de savanți de renume și oameni de cultură, a participat la reglementarea toponimiei și onomasticii naționale. A muncit mult asupra popularizării normelor limbii române, dar și asupra recunoașterii Centrului Național de Terminologie ca instituție ştiinţifico-metodică cu misiunea prioritară de asigurare a bazei lingvo-normative a funcţionării limbii de stat în toate sferele oficiale de comunicare în Republica Moldova.

Această misiune și-a asumat-o personal, pentru că, așa cum a scris și în lucrarea-testament „Crezul meu – limba română”, din anii 90 și până la sfârșit și-a dedicat viața limbii române și revenirii ei la drepturile firești ca limbă oficială. Pentru înalt profesionalism și merite deosebite, Albina Dumbrăveanu a fost decorată cu medalia Meritul civic (1996), iar Academia Română i-a acordat Premiul Bogdan Petriceicu Haşdeu (2003).

Albina Dumbrăveanu a lăsat o urmă frumoasă pe pământ pentru că a pus mult suflet în tot ceea ce a făcut – în familie, casă, în creșterea și educarea copiilor, nepoților și strănepoților, în grădina ei de flori, în broderiile și toate celelalte lucruri făcute de mâinile ei harnice și pricepute. Dar, principalul, a știut cum să cultive relațiile cu oamenii, întemeiate pe sinceritate, respect și omenie. Pentru mine a fost și rămâne un model de viață.

O rugăm să ne ierte pentru cele ce am făcut sau nu am făcut, pentru cele ce am spus ori nu am spus, iar pe ea să o ierte Dumnezeu și să o primească în Împărăția Sa.

Eugenia Chiosa

Bunica Albina a fost iubitoare, pricepută și harnică

Simt mari emoții să răscolesc din memoriile mele plăcute în calitatea mea de nepoțică a bunicăi Albina.

Îmi amintesc cu drag de bunica mea, care putea să le facă pe toate. Era cea mai iscusită croitoreasă pe care o cunosc, alături de care am realizat primele împunsături de ac la frageda vârstă de cinci ani. Mi-a oferit încrederea și fericirea de a încerca să o ajut la o broderie foarte complicată, o lucrare specială, care ulterior a ajuns în impresionanta colecție de goblenuri de pe pereții casei bunicilor, aceasta bucurând și acum ochii tuturor celor care-i trec pragul.

Bunica mea avea multe pasiuni, printre care și florile. Petrecea ore și zile întregi la grădină, având grijă de mulțimea de bujori, trandafiri, lalele, ghiocei și lăcrimioare. Țin minte că, dintr-o perdea veche, mi-a confecționat o plasă pentru fluturi, cu ajutorul căreia am prins multe insecte, încercând să le capturez pe cele albastre, culoarea preferată a bunicii. Îmi amintesc cât de fericită eram alergând printre flori și copaci, în timp ce ea croșeta cu migală. Am făcut alături de bunicuța pălării din frunze de brusture, cercei din cireșe și multe alte minunății ce mi-au făcut copilăria mai colorată.

Mi-a fost mai mult decât o învățătoare, mereu gata să mă ghideze sau să îmi ofere o carte din vasta ei bibliotecă, la care ținea mult și ea, și bunelul Ion. Mi s-a întipărit cu câtă grijă erau aranjate toate cărțile pe rafturile ce acopereau în întregime pereții apartamentului.

Bunica Albina a fost iubitoare, pricepută și harnică. Datorită ei, am învățat să iubesc natura și toate meșteșugurile. Pentru mine, ea este încă acolo, în fotoliul ei, croșetând sau brodând cu pasiune, savurându-și cafeaua și ciocolata amară.

Felicia Dumbrăveanu, 12 ani

Omagiu pentru călăuza şi izvorul meu de demnitate

Îmi port durerea în suflet, iar astfel de durere mai greu o pot traduce în cuvinte.

Acest omagiu poate fi despre pierderea Albinei Dumbrăveanu, ilustru filolog și înverșunată apărătoare a românescului pe pământuri basarabene. O doamnă-soldat, în primele rânduri în lupta pentru promovarea limbii românești și pentru cultivarea ei.

Sau ar putea fi despre Albina Dumbrăveanu, doctor în filologie, cercetător, membru de onoare al Societății Limba Noastră cea Română, autoare de dicționare de specialitate, organizatoare de conferințe și concursuri terminologice și multe și mai câte.

La fel cum ar putea fi un omagiu despre Românca Albina Dumbrăveanu, care avea un mare vis – să trăiască ReUnirea. Care suferea și se bucura cu toată ființa sa de fiecare pas făcut de națiunea românească în acest context.

Dar durerea mea e mai egoistă decât atât.

Pentru că acest mesaj e despre bunicuța mea, iubita bunică Albina, a cărei pierdere mi-a zguduit universul. E despre ea, cea care a fost călăuza și izvorul meu de demnitate. Cea care, cu puține cuvinte, dar prin puterea propriului exemplu, m-a învățat să îmi aleg luptele.

Semințele iubirii de adevăr și omenesc vor dăinui prin noi și copiii noștri, pentru că au fost cultivate și crescute cu toată căldura și iubirea voastră, dragi bunici.

Iar ființa ta, bunicuțo, o simțim mereu alături – prin fiecare floare ce ne înconjoară, toate, atât de iubite de tine. Prin fiecare cântec românesc, îngânat de tine. Prin fiecare mângâiere a razelor de soare sau a ploii binecuvântătoare.

Te vom iubi la nesfârșit.

Nicuța

Precum o stea căzătoare

Albina Dumbrăveanu s-a stins din viață precum se stinge o stea căzătoare din înalturi, pe neașteptate, pământenii neînțelegând cauza  nefastă. A căzut și s-a stins. În sufletele noastre însă licărește flacăra cea vie, lumească, dătătoare de lumină, lumina cuvintelor înțelepte, lumina sentimentelor împărtășite cu cei apropiați și dragi, lumina gândurilor și ideilor expuse în numeroasele scrieri.

Monografii, dicționare, studii, articole științifice – toate rămân  moștenire celor care au pornit și au parcurs făgașul cercetării. ,,Crezul meu, Limba română” este cartea ce a încununat întreaga sa activitate ca lingvist profesionist.

Vom regreta mult lipsa numelui ei pe tărâmul științei. Luminoasă ne va fi amintirea despre colega și prietena noastră Albina Dumbrăveanu.

Anatol Eremia

The following two tabs change content below.