IN MEMORIAM // Adio, Raia!

raisa popovici

Raisa (Popovici) Martînov
n. 05.03.1957 – dec. 13.11.2015

Am fost colege de facultate (în limbaj local: colege de grupă, noţiune înţeleasă doar în Basarabia), absolvind USM în 1981. Raia reuşise să se înscrie la Jurnalistică abia la a treia încercare, ţinea cu tot dinadinsul să fie ziaristă. Venea de la Dărcăuţi, Soroca, dintr-o familie de învăţători, era o fată romanţioasă, înnebunită după Bacovia, şi totodată cu picioarele pe pământ.

A început să colaboreze cu Radio Moldova, Redacţia Tineret, încă din facultate, unde s-a şi angajat la absolvire. Pe urmă a lucrat vreo douăzeci de ani în Redacţia Actualităţi Radio (rebotezată din Propagandă), deşi nu fusese niciodată membră pcus şi, poate de aceea, nu a reuşit să-şi facă o carieră în ideologie ca alţi colegi, mai venali, mai fără scrupule, mai vânduţi. Sper că nici nu şi-a dorit-o. Puteai vorbi cu ea despre orice fără a te teme că te va turna, aşa era Raia. Un singur reproş avusesem faţă de ea, greu, dar pe acela l-a şters Moartea.

Chiar a fost un om de radio (scuze, monitoare gender!, dar nu văd cum ar suna femeie de radio), aproape că nici nu ieşea de acolo – într-o perioadă, venea la radio cu dubiţa de serviciu, la ore foarte matinale şi pleca foarte târziu, acasă fiind mai mult oaspete. Domeniile sale predilecte – ştiinţa şi medicina. Era realmente acasă în mediul academic şi în cel medical, unde era cunoscută şi apreciată.

Boemă şi total nepractică în viaţa de toate zilele, Raia era de fapt foarte singură. Nu se deschidea oricui. Chiar dacă avea probleme de sănătate, le ascundea cu discreţie şi se închidea şi mai mult în propria găoace. După ce a plecat din Radio (nu mai eram acolo), s-a izolat şi mai mult, a făcut munci ocazionale, nelegate de profesiunea sa de credinţă, a dus o viaţă de lipsuri, nu s-a plâns, profund vexată, ceea ce i-a şubrezit şi mai mult sănătatea. O sunam foarte rar, o dată la câţiva ani, şi vorbeam mult, ea nu mă căuta însă. Vestea morţii ei m-a stupefiat. Sănătatea ei s-a înrăutăţit brusc după ce l-a găsit pe Slavic, soţul ei mort în casă. La 40 de zile de la dispariţia lui, l-a urmat şi Raia.

Raia a educat doi fii foarte buni, despre care îmi povestea mereu cu dragoste şi grijă maternă imensă. Cred că o vor pomeni în lumina copilăriei lor mirifice de la Dărcăuţi, acolo unde, alături de bunici, au învăţat lucruri adevărate.

La solstiţiul de iarnă, se vor împlini 40 de zile de la trecerea la cele veşnice a Raiei Popovici. Să ne amintim de ea. Dumnezeu să o odihnească cu drepţii!

Rodica Mahu

The following two tabs change content below.