În memoria preoţilor din Mânzăteşti

dsc_3998manzatestiphoto-nadea-roscovanu

Teodora, strănepoata preotului Teodor Papuc, leagă de crucea din piatră albă o panglică tricolor, îndrumată de bunicul ei, Mihai Papuc. Foto: Nadea Roşcovanu

În vremuri de prigoană comunistă, biserica din satul Hârceşti, raionul Ungheni, unicul lăcaş sfânt deschis pe teritoriul câtorva sate, era frecventată de credincioşii mai multor localităţi: Bogheni, Boghenii Vechi, Sineşti, Poiana, Mânzătești, Corneşti, Năpădeni etc. Teodor Papuc, parohul bisericii în toată această perioadă ateistă, făcea naveta de la Mânzătești până la Hârceşti pe jos, pe frig, pe ploaie ori caniculă, ca să oficieze serviciul divin. Credincioşii, nevoiți să-și ascundă religiozitatea, primeau sfintele taine acasă la preot, în casa mare.

Nadea Roşcovanu

Pregătirile pentru inaugurarea și sfințirea monumentului închinat preoților ce au slujit de-a lungul istoriei satului în parohia din Mânzătești, sunt în toi. Teodora Demetra, strănepoata preotului Teodor Papuc, leagă de crucea din piatră albă o panglică tricolor, simt că suntem Acasă. Bătrânele satului se mocoşesc în jurul pomenilor pe care le-au aranjat la poala monumentului. Un grup de copii, îmbrăcați în straie naționale, urcă grăbiți dealul prin grădina lăcașului spre curte. Din deal, satul, care e numai deal și numai vale, tranșat în două de o râpă ce trece prin fața porții bisericeşti, se vede pustiu. Numai aceste bunicuţe şi copiii care s-au strâns în curtea bisericii sunt dovada că nu toţi mânzăteştenii au plecat peste hotare.

dsc_4073manzatestiphoto-nadea-roscovanu

Sfinţirea monumentului. Foto: Nadea Roşcovanu

Datorie împlinită

 

Trei preoți, în frunte cu parohul actual al bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, părintele Vasile, încep slujba de sfințire a monumentului înaintaşilor lor. Mihai Papuc, fiul celui din urmă preot plecat în lumea celor drepţi (care a slujit Domnului din 1933 până în 1990), cu emoții ascunse, urmărește să decurgă bine toate momentele ritualului. Este ctitorul acestei cruci, împreună cu fraţii şi copiii săi. Pe partea din față a monumentului, pe o placă din marmură neagră, este imprimat chipul „nașului Feodor”, cum îi spun enoriaşii preotului Teodor Papuc, care a botezat și cununat generaţii întregi din sat şi din satele vecine. Mai jos de acest chip, sunt cioplite numele preoților care au slujit în această parohie de-a lungul timpului. Pe cealaltă parte a monumentului, dinspre drum, scrie că aici îşi doarme somnul de veci preotul Manuil Toma Bejan, mort la 1868. Mormântul acestui preot, care se afla pe locul unde se înalţă acum monumentul, a fost distrus în perioada comunistă. La sfârşitul vieţii, preotul Teodor Papuc a lăsat rugăminte către fiul său Mihai, să restabilească mormântul distrus de către atei.

Legendele credinţei

La sfârșitul slujbei de sfinţire, Mihai Papuc le mulțumește preoților pentru săvârşirea serviciului divin și le povestește celor prezenţi despre căutările sale prin arhive, ale păstorilor din Mânzătești, cine au fost ei și care a fost contribuția lor la dezvoltarea satului şi școlii, despre bisericile din lut și bârne, dinaintea bisericii din piatră, despre legendele pe care le-a cules din bătrâni.

dsc_4003manzatestiphoto-nadea-roscovanu

„În 1938, un bătrân al satului, Constantin Borcan, care avea o sută de ani, îşi amintea că, atunci când era el copil, bunicul lui îi arăta locul unde se afla un tei, în scorbura căruia era o masă a preotului, unde acesta săvârşea serviciul divin, lângă tei. Toţi răposaţii erau înmormântaţi în jurul acestui copac”, povesteşte Mihai Papuc o legendă care circulă printre locuitorii satului. „Din şirul de preoţi care au fost aici în sat merită menţionat preotul Constantin Zaharia Prodan, fiu de răzeşi, originar de la Cojuşna, care a lucrat la Mânzăteşti 28 de ani. Chiar în primii ani de slujbă, a întemeiat o şcoală de două clase pentru copiii din sat şi, împreună cu dascălul, erau şi învăţători în această şcoală. Această tradiţie a fost respectată şi mai departe. În 1931, taică-meu absolvea şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Chişinău. Fusese repartizat în judeţul Hotin, în satul Mălineşti. A lucrat acolo doi ani de zile şi, pentru că avea părinţii bolnavi aici, la Mânzăteşti, a scris o cerere la episcopat şi a fost transferat în satul de baştină, în calitate de dascăl. Preot în această perioadă era Leon Radion Mustaţă, venit din Ardeal, care a slujit până la 28 iunie 1940. Taică-meu împreună cu acest preot au iniţiat, la sugestia autorităţilor, construcţia şcolii care este mai sus de şcoala veche”, le povesteşte Mihai Papuc consătenilor săi.

Misterul din casa mare

„Sunt foarte bucuros că am reuşit să ridicăm această cruce, pentru a păstra memoria celor care au contribuit la dezvoltarea acestui sat, care au ajutat oamenii să iasă din încurcături foarte grele, în perioada comunistă. Chiar în familia noastră au fost câteva cazuri, deşi eram copii, le ţin foarte bine minte. Era un preşedinte de „selsovet” la Hârceşti, Melnic, mai târziu a devenit preşedintele „Moldavpotrebsoiuz”, care îl chema pe tata la sovietul sătesc şi îl ameninţa că „dacă ai să mai împărtăşeşti copiii, o să ai de furcă cu noi!”, povesteşte Mihai Papuc.   Credinţa părintelui Feodor, însă, a rezistat, din 1947, de când a fost hirotonit, până la apusul ateismului bolşevic. Nepoata sa, Mihaela, fiica lui Mihai Papuc şi mama Teodorei, care şi-a petrecut toate vacanţele copilăriei la bunici la ţară, îşi aduce aminte de casa mare şi misterul din jurul acestei odăi, de care bunica încerca s-o ţină la distanţă. Punea degetul la gură şi-i spunea să nu vorbească, atunci când o prindea că trage cu ochiul prin crăpătura uşii.

dsc_4166manzatestiphoto-nadea-roscovanu

În casa mare a părintelui, transformată într-o capelă, pe o măsuţă, se găseau mereu cele necesare botezurilor, cununiilor şi ridicărilor pentru decedaţi. Vasile Munteanu, conducătorul corului de copii din sat, „Codreanca” (invitaţi la acest eveniment ca să le demonstreze oaspeţilor de la Chişinău că la Mânzăteşti se cântă astăzi româneşte), e unul dintre finii preotului Feodor. În casa mare a fost botezat, cununat, acolo au primit tainele sfinte şi rudele sale. „Părintele Feodor ne-a fost ca un tată, am ţinut mult la el. A fost pe pământ cu oamenii şi dincolo tot cu ei a vrut să fie, de aceea a ales să fie îngropat în cimitir, şi nu în curtea bisericii”, mărturiseşte Vasile Munteanu.

Să păstrăm memoria părinţilor

Oaspeţii evenimentului sunt scriitorul Vladimir Beşleagă, istoricul Ion Negrei şi Vasile Malaneţchi, directorul Muzeului Naţional de Literatură, „Mihail Kogâlniceanu”, care, a descoperit Mihai Papuc, are şi dânsul o rudă printre preoţii care au slujit la Mânzăteşti.

„Îl cunosc pe Mihai Papuc de 40 de ani, cunosc şi despre strădaniile pe care le-a îndurat tatăl său. Mă bucur că a reuşit să pună în valoare memoria părintelui, pentru că este necesar să ne cunoaştem rădăcinile. Am venit astăzi aici şi pentru faptul că, mi-a spus Mihai, aici a slujit şi un preot din familia noastră, Gheorghe Malaneţchi”, spune Vasile Malaneţchi.

„Primul cuvânt care trebuie să îl rostim în momentele frumoase e să aducem laude Domnului. A doua mare datorie a omului e să aducă laude părinţilor, deşi în timpurile noastre lumea cam uită de această datorie sfântă. Mă bucur mult că Mihai a venit să cinstească memoria părintelui său, dar şi a altor părinţi. Peste neamul nostru a trecut un mare pârjol, noi încă nu ne-am revenit, dar, cu vremea, ne vom reveni, datorită acestor copii frumoşi, care, deşi se nasc tot mai puţini şi satele noastre, se răresc, o să trecem şi prin asta, că am trecut prin multe. O să răzbim iar la lumina mare, ajutaţi numai de credinţă!”, ne încurajează Vladimir Beşleagă.

„Cred că astăzi Mihai are o deosebită plăcere că îndeplineşte o rugăminte a tatălui său. Nu cred că este ceva mai nobil, mai luminos, mai satisfăcător, decât acest gest, când un fiu îndeplineşte o dorinţă a părintelui. Îţi mulţumim! Cred că Mihai nu l-a făcut doar din interes familial. A mers mult mai departe, a studiat, a găsit în cele din urmă preoţii, pe părintele său l-a aranjat în rândul tuturor ctitorilor, ori învăţătorilor şi, în acest sens, a deschis o pagină de istorie a întregii localităţi”, apreciază Ion Negrei contribuţia lui Mihai Papuc la istoria satului.

Din vârful dealului bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Mânzăteşti, răsună un cor de voci tinere, de copii. În straie naţionale, aşa cum le-au purtat cândva bunicuţele care îi ascultă acum cu lacrimi în ochi, ei cântă astăzi cântece româneşti de dor.

dsc_4195manzatestiphoto-nadea-roscovanu

dsc_4127manzatestiphoto-nadea-roscovanu

Mihai Papuc împarte cărţi copiilor din Mânzăteşti

dsc_4151manzatestiphoto-nadea-roscovanu

Vladimir Beşleagă şi Vasile Malaneţchi împart autografe

dsc_4185manzatestiphoto-nadea-roscovanu

dsc_4115manzatestiphoto-nadea-roscovanu

The following two tabs change content below.
Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Nadea Roşcovanu

Ultimele articole de Nadea Roşcovanu (vezi toate)