În mai 1992 am fost chemat în armata a 14-a”

Vitalie Colț împreună cu Vladimir Beșleagă, ambii născuți în satul Mălăiești de pe malul stâng al Nistrului

 

Interviu cu Vitalie Colț, autorul cărții de poezie „Pacea din Transnistria”, apărută la editura Casa de Pariuri Literare, București

 Dragă Vitalie Colț, te-ai născut într-un sat cu Vladimir Beșleagă, Mălăiești, Grigoriopol. Ce ți-au spus părinții, învățătorii în copilărie, despre Vladimir Beșleagă? Ce scrieri ale domniei sale ai citit atunci?

Lângă pătucul meu, pe etajeră, alături de alte cărţi, era romanul „Acasă”. Mi-a însoțit copilăria și „Zbor frânt”, era și în programa şcolară. Citisem cu mare interes și plăcere povestirile „Cum am zburat pe lună” şi „La scăldat”.

– Ai avut vreodată ocazia să stai de vorbă cu dl Beșleagă?

Cu Vladimir Beşleagă comunicam în autobuzul Chişinău-Mălăieşti. Eram nespus de bucuros când vedeam că merge şi el acasă. Ştiam că voi afla multe. Acum, când îl întâlnesc pe la evenimente literare, încerc să nu-l deranjez. E înconjurat de multă lume. Dar am nişte poze făcute alături de maestru şi sunt mândru.

– Cât de departe e Nistrul de casa ta? Mergeai des la scăldat, la pescuit?

Nistrul e la 6 kilometri de casa mea. Mergeam cu părinţii la plajă, aproape în fiecare week-end. Noi, copiii, ne scăldam în bazinele pentru irigare din jurul satului. Iar pescuitul nu era ocupaţia mea preferată. Totuşi, am prins câţiva peştişori în pârăul care trece prin sat.

– Ai cules fructe, legume în colhoz?

În satul nostru era un colhoz bogat, milionar. Primele două luni de toamnă, elevii le petreceau la culesul roadei. Am cules tone de roşii. Dar şi vara, cu brigada şcolară, am prăşit zeci de hectare din jurul satului. Câştigam bani, se organizau şi excursii pentru elevi.

– Ce făceai în anul 1992, cum ai simțit războiul? Viața și mintea ta s-au schimbat după 1992?

Am fost chemat în armată pe 31 mai 1992. Am ajuns în armata a 14-a, mă aflam la 15 km de casă. Pe 19 iunie, au început luptele de la Tighina. Noi, tinerii, nu eram implicaţi. Dar am văzut că muniţiile, armamentul, logistica, blindatele, bucătăria şi mulți voluntari erau din toată Uniunea Sovietică. Era cam așa cum ce se întâmplă acum în Ucraina. Cătănia nu mi-a deformat mintea încă tânără. M-am străduit să uit armata, să o uit ca pe un vis urât.

– Felicitări pentru cartea de debut „Pacea din Transnistria”, proaspăt apărută la Editura Casa de Pariuri Literare din București! Ai visat dintotdeauna să scrii o carte? De când scrii versuri? Ce capitole conține cartea? Care sunt poemele de bază din fiecare capitol?

Mulţumesc pentru felicitări, mulțumesc editurii bucureștene Casa de Pariuri Literare, le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat să apară acest volum. Nu ştiu dacă am visat dintotdeauna. Cred că dorinţa de a face o carte a apărut anul trecut, când am găsit tema, când mi-am dat seama ce vreau să spun. Scriu poezii, mai ales, în ultimii doi ani, de când frecventez ateliere literare, cenacluri. Până la aceste ateliere, scriam texte pentru cântece. Cartea „Pacea din Transnistria” conţine trei capitole: 1. Fear and loathing in Chişinău, 2. Cavalerii ordinului cătuşelor, 3. Poate fi şi mai rău. Cartea e o poveste care poate fi înţeleasă dacă poeziile sunt citite una după alta.

– Ce lucruri importante ai învățat frecventând Atelierul de scriere creativă „Vlad Ioviță” din Chișinău?

Atelierul „Vlad Ioviţă” are un rol decisiv în viața mea. În cei doi ani de când îl frecventez, parcă am absolvit o facultate. E locul unde am învăţat formule şi metode de scris, care mă motivează să scriu în continuare, să învăț cum să transpun în text ceea ce am de spus.

– Unul din poemele mele preferate din volumul tău de debut este „Omida și acordeonul”. Stăteai sub copac când l-ai scris?

Poezia „Omida și acordeonul” a fost scrisă la o tabără de scriere creativă alături de mentorii Dumitru Crudu, Lucia Ţurcanu şi Simona Popescu. E despre stări ale omului când vede şi aude mai evidenţiat lucrurile.

– „Să facem un pod de iarbă peste Nistru” – ce semnificație are acest vers?

Podurile de iarbă unesc lumea nu doar pe Nistru. Podul despre care vorbesc eu în carte nu are nimic pitoresc, e doar satiric şi tragic.

– Cine e băiatul împușcat cu patru gloanțe în burtă? De ce l-ai făcut personaj central în unele din poeziile tale?

E un personaj real care a suferit şi continuă să sufere. Patru gloanţe sunt patru luni de detenţie, patru ani prin instanţe şi patru ani cu executare pentru că nimănui nu-i pasă de acest băiat.

– Volumul e adresat mai ales celor care pot citi printre rânduri. Care sunt cerințele tale față de cititori?

Volumul e adresat celor care vor să audă un mesaj. Nu e greu de citit printre rânduri. Sfătui lumea, înainte de a începe lectura, să citească sau să vadă filmul „Fear and loathing in Las Vegas” de Hunter Thompson. Atunci totul e clar.

– Cum a decurs lansarea cărții „Pacea din Transnistria”? Unde a avut loc, cine a venit, cine a vorbit, cine a cântat?

Lansarea a decurs cum nu se poate mai bine, într-un spațiu prietenos, ARTCOR. Publicul era din diferite domenii artistice şi nu doar. Sala devenise neîncăpătoare, unii spectatori au stat în picioare, nimeni nu a plecat pe tot parcursul show-lui. Am vorbit doar eu, am povestit, am citit poeme, iar unele versuri puse pe muzică le-am şi cântat.

– Mai vrei să-ți vinzi chitara, precum scrii într-o poezie a ta?

Se întâmplă că îmi trec prin cap astfel de gânduri, dar mă liniştesc. Am ce spune nu doar în textele scrise, dar şi cu ajutorul instrumentului, al muzicii.

– Scrisul și cântatul sunt îndeletnicirile tale de bază? Cum îți câștigi bucata de pâine?

Da, scrisul și muzica sunt acum activități de bază pentru mine, dar nu prea se câştigă din aceste îndeletniciri. Mă ajută să supravieţuiesc practicarea profesiei căpătate la Colegiul de Medicină.

– Care e mesajul tău pentru tinerii basarabeni? Dar pentru cei transnistreni? Cum să reziste în aceste vremuri tulburi? 

Să încercăm să facem cât mai repede schimbarea în arealul nostru. Nu e timp de așteptat. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât schimbarea se tot amână și nu mai vine.

– Mulțumesc pentru interviu și inspirație în continuare!

 

Interviu de Irina Nechit

 

Coperta volumului „Pacea din Transnistria” apărut la Editura Casa de Pariuri Literare, București

Secvență de la lansarea cărții „Pacea din Transnistria” pe scena Artcor, Chișinău

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.