În fața unui tablou // Revolta paletei

Legenda tablou: Andrei Sârbu, „Paleta pictorului”

Legenda tablou: Andrei Sârbu, „Paleta pictorului”

Anul 1976. Chișinău, RSSM. În artele plastice realismul socialist e la fel de înfloritor ca peste tot în jur. Pe acest fundal pictorul Andrei Sârbu ia într-o mână paleta, în altă mână pensula și, după ce că mai și încleiase pe pânză niște decupări din ziare, se apucă să picteze ceea ce vedeți și dumneavoastră acum, aflându-vă în fața acestui tablou. E o abatere clară de la imperativele momentului. Pictorul o ia direct către realism, ocolind înflorirea. Pictează acest tablou cu niște decupări din ziarele centrale, centrul fiind Moscova, decupări în care se vorbește despre Paris, Stuttgart și New York. Mai mult decât atât. În partea din stânga-sus tabloul le sugerează contemporanilor că pe lume mai există și litere latine. Or, în RSSM nici denunțurile nu puteau fi scrise decât cu litere chirilice („A, nu poți? Te-nvățăm noi!”), iar în dreapta-jos e pusă în evidență marca comercială a unei firme occidentale de pe meleaguri nipone. Dar ce vedem sus pe dreapta? E un petic, aproape o zdreanță, dintr-o stofă foarte căutată pe atunci. Și nu e pictată, ci aplicată pe pânză. Ei bine, acest petic de blugi, cât de-o cârpeală, lasă impresia că ar fi fost rupt, în loc de autograf, direct din vestimentația „imperialiştilor” pletoși de la Beatles.

La fel de surprinzătoare e și imaginea paletei. Și e chiar paleta pictorului. Iar tehnica realizării acestei imagini este extrem de simplă. Pictorul a presat-o pur și simplu cu partea doldora de culori direct pe pânză. Dar să ne concentrăm și asupra zonei de centru a tabloului. Aici găsim un Andrei Sârbu potopit de nostalgia culorilor simple, de-acasă. Iar dacă ne mai uităm şi în cutia cu vopsea a maestrului, deducem că aceasta are aici rolul paharului plin sau gol, în funcție de cel care îl privește – optimistul sau pesimistul. Pentru primul cutia cu vopsea e aproape plină, pentru al doilea e aproape goală. Îndrăznim însă să precizăm că Andrei Sârbu a fost un optimist desăvârșit. Căci cum altfel am putea explica lipsa nuanțelor sumbre în tablourile sale? Ciudat, dar culorile lui Andrei Sârbu, cu blândețea lor cu tot, sunt suficient de expansioniste ca să ne străbată.

În aceste clipe rarisime, clipe în care stăm în fața unui tablou de Andrei Sârbu, tablou pictat cumva cu întreaga sa ființă, autorul ne apare ca cineva venit să-i facă dreptate unei palete. Adevărat, această paletă e chiar paleta din mâna sa, ceea ce n-ar trebui să-i creeze nimănui nici un pic de disconfort. S-ar fi putut să fi fost scris în stele să se întâmple exact ce s-a întâmplat: s-a revoltat o paletă, atunci, în 1976, când pictorul avea 26 de ani.

The following two tabs change content below.
Nicolae Popa

Nicolae Popa

Nicolae Popa

Ultimele articole de Nicolae Popa (vezi toate)