În dragoste nu există happy end?

Hm…de obicei majoritatea poveştilor sunt cu happy end. De data asta happy-end-ul întârzie să apară… L-am cunoscut într-o dimineaţă pe un anumit site de jocuri online. Ne-am distrat câteva ore bune şi la un moment dat mi-a cerut id-ul de mess.

Nu ştiu ce m-a făcut să fac asta dar i l-am dat, şi deşi  mi-l ceruseră o grămadă de persoane, era singurul necunoscut care avea să-l ştie. Am conversat foarte puţin zilele următoare, apoi am început să vorbim din ce în ce mai mult…despre absolut orice. Tocmai ce ieşisem dintr-o relaţie de 6 ani şi am vorbit foarte mult cu el pe tema asta…Astfel am aflat că are o prietenă de vreo 3 ani de zile…locuieşte cu ea şi urmează să se căsătorească anul viitor. M-a chemat chiar şi la nuntă, am fost bucuroasă să accept.

Discuţiile noastre au continuat şi fără să vrem ne-am apropiat foarte mult unul de celălalt. A început să ne fie dor atunci când nu eram pe mess, astfel ne continuam discuţiile la telefon cu orele. Nu ştiu care a fost primul care şi-a dat seama că se întâmplă ceva cu noi dar el a fost primul care mi-a mărturisit că mă iubeşte. I-am spus că în situaţia noastră mi-e frică de cuvântul acesta – „iubire”….însă nu a durat decât câteva zile până nu i-am mărturisit la fel. Astfel a început povestea noastră de dragoste, mult spus poveste, pentru că ne vedeam doar la web şi vorbeam doar la telefon. Încerca mult să mă încurajeze că totul va fii bine şi deşi  îi aduceam mereu aminte că se căsătoreşte anul viitor, îmi zicea mereu că ar renunţa la orice pentru mine. Singurul lucru care îl opreşte este faptul că viitoarea lui soţie este o persoană foarte sensibilă şi îi e frică de cum va reacţiona.

Prietena mea cea mai bună m-a sfătuit să lupt pentru el, însă eu i-am spus lui că nu aş putea niciodată să îl despart de ea, nu mă lasă sufletul, iar dacă e să se despartă să nu fiu eu motivul. Nu ştiu, poate că greşesc, dar chiar nu mă lasă sufletul să-i fac ei aşa ceva. În momentul de faţă mă linişteşte chiar şi numai să-l ştiu pe el fericit şi liniştit, chiar dacă îl iubesc cum nu am iubit pe nimeni şi m-am îndrăgostit de el ca o puştoaică de 15 ani. Nu pot să lupt pentru el ştiind că e al alteia.

Dacă mi-ar fi zis cineva că o să ajung să iubesc o persoană pe care nu o cunosc decât  virtual, i-aş fi zis că e nebun, dar uite că tocmai mie mi s-a întâmplat. Poate nu voi ajunge să-l întâlnesc, sau poate voi avea curajul să mă duc la nunta lor, chiar dacă ştiu că aş suferi şi mai mult decât acum, dar aş da orice să-l pot vedea, să-l pot avea aproape, chiar şi pentru o clipă.
Alina.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)