În căutarea celei de-a doua surse

Republica Moldova este considerată în continuare o ţară cu presă parţial liberă situându-se pe locul 112 din 197 de ţări analizate, conform organizaţiei Freedom House

Încercările de intimidare a reporterilor, uneori chiar agresiunile, nu-i fac să renunţe la profesia pe care şi-au ales-o. Sunt riscurile meseriei, spun jurnaliştii. Astăzi, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, cât de liberă este presa în R. Moldova?

„Nimeni şi nimic nu mă va opri să fac ceea ce-mi place, să fiu în mijlocul evenimentelor şi să aduc oamenilor ştirile importante”, ne comunică Victoria Ocară, reporter Jurnal TV. Tânăra a fost lovită cu o piatră în cap de un individ în timpul Marşului Unirii de la Bălţi, care s-a dorit a fi o acţiune paşnică. „Ne aflam la intersecţia dintre străzile Ştefan cel Mare şi Puşkin, când am observat că dinspre primărie vine un grup de 35 de persoane, cu pietre. În acele momente aveam grijă de colegul meu care filma. Voiam să-l trag de cămaşă şi să-l dau într-o parte când am simţit că îmi amorţeşte jumătate de cap. M-am apucat de un poliţist şi i-am spus că sunt rănită. S-au adunat mai mulţi tineri din rândul unioniştilor, m-au luat pe braţe şi m-au dus la Urgenţă”, îşi aminteşte Victoria. Nu se consideră o eroină şi acest incident nu a făcut-o să renunţe la meseria pe care şi-a ales-o.

„Credeau că sunt spion român”

Jurnalistul de investigaţie Vitalie Călugăreanu spune că a învăţat din mers specificul acestei meserii riscante şi când trebuie să-i fie frică şi când, nu. Totuşi a trecut prin momente în care s-a simţit dezarmat. Este şi cazul când a fost reţinut de miliţieni separatişti, dus la izolator şi ţinut câteva ore cu mâinile şi picioarele legate. „Am fost înhăţat în timp ce filmam cum militarii separatişti săpau un şanţ, chipurile tranşee. Pe atunci lucram pentru un post românesc de televiziune. Credeau că sunt spion român”, menţionează Călugăreanu.

„După trei ore de arest, mi-au spus că sunt liberă”

„De ce Europa Liberă este interesată de alegerile din stânga Nistrului?”, a fost întrebarea pe care i-au adresat-o miliţienii separatişti jurnalistei de la postul de radio „Europa Liberă”, Valentina Ursu. În decembrie 2011, în timpul campaniei electorale din stânga Nistrului, reporterul a ajuns în izolatorul de miliţie din Tiraspol. „Din cele şase ore cât m-am aflat în regiunea separatistă, trei am fost închisă în izolator pentru că am făcut nişte fotografii în secţiile de votare. Exact la ora indicată de ei, mi-au spus că sunt liberă. Nu m-au anunţat ce am încălcat, au spus că dacă aş fi fost cetăţean al Transnistriei mi-ar fi răspuns la mai multe întrebări”, relatează Valentina Ursu. Jurnalista presupune că a nimerit în lista neagră a separatiştilor după ce a transmis reportaje în timpul conflictului armat din 1992.

„Mai grav a fost pe timpul comuniştilor”

Preşedinta Centrului de Investigaţii Jurnalistice constată că, spre deosebire de perioada de guvernare comunistă, astăzi jurnaliştii sunt mai liberi. „Mai grav a fost pe timpul comuniştilor, când am fost hărţuiţi de organele de drept. După verificările efectuate de CCEC şi Fisc care au năvălit cu diverse controale la centrul nostru, unii jurnalişti au înţeles că dacă vor continua cu investigaţiile pe marginea cazurilor de corupţie se vor confrunta cu probleme şi au decis să plece”, îşi aminteşte Cozonac.

„Presa nu prea are ce sărbători”

„Sunt la poliţie, dau explicaţii”, ne spune activistul Oleg Brega. Deşi nu se consideră jurnalist, este mereu cu camera video în mână, lucru care-i deranjează pe cei filmaţi. „Mă simt hărţuit. Într-o săptămână, am fost amendat cu 3200 de lei, de trei ori agresat de fel de fel de idioţi, inclusiv de purtători de epoleţi. Dar pentru cazul când am fost jefuit în 8 aprilie 2009 nici acum nimeni nu a fost tras la răspundere, nu se ştie unde se află camera JURNALULUI şi camera mea. În cazul universităţii slavone, procesul se tergiversează şi acuşi se fac doi ani de atunci. Deci, nu prea are ce sărbători presa la 3 mai”, conchide Brega.

Acum un an, reporterul Jurnal TV, Crina Balea, a fost pusă de procurori în faţa alegerii: ori îşi divulgă sursele, ori i se intentează un dosar penal. Este vorba de articolul despre acordarea gradului de general şefului Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”. „Iniţial, am fost chemată la sediul Brigăzii. A doua zi am, fost chemată la Procuratură. Am refuzat să-mi divulg sursele”, relevă jurnalista.

Cea mai efectivă armă

Corupţia din justiţie limitează libertatea de exprimare a jurnaliştilor. „Una dintre formele cele mai periculoase ale atacurilor asupra unui jurnalist sau a unui grup de presă, rămâne pentru mine un dosar în instanţă, împotriva unui ziar, ajuns pe mâna unui judecător corupt. Atunci impunerea plăţii unor prejudicii prea mari poate ruina o redacţie, poate mai rău decât un agresor care comite abuzuri fizice”, remarcă Alina Radu, directorul publicaţiei „Ziarul de gardă”.

Deci, felicitări. Azi e Ziua libertăţii Presei.

Svetlana Panţa  

 

 

 

 

The following two tabs change content below.