„În Canada, am uitat de foame”

centra decupataInterviu cu Horia Hristov, poet, Chișinău, Montreal

– Dragă Horia Hristov, am aflat de curând că ai părăsit Republica Moldova. În ce zonă din Canada te-ai stabilit cu familia? Descrie, te rog, pe scurt peisajul pe care îl vezi zi de zi.

M-am stabilit în Montreal. Peisajul e superb. Deși iarna de la Montreal seamănă cu o iarnă moscovită, este, în schimb, foarte însorită, ceea ce îți creează o dispoziție bună.

Acum se arată și primele semne ale primăverii. Văd doar zâmbete pe chipuri, nu exagerez. Oamenii își cer scuze doar pentru faptul că trec pe lângă tine. Bunătatea se transmite de la om la om, sporește, se înmulțește.

În plus, Montrealul e un loc bun pentru artiști – aici sunt mulți pictori, muzicieni, scriitori. E o capitală culturală, cum ar veni.

Trebuie să adaug că oamenii trăiesc aici destul de mult. Media de vârstă pentru bărbați e de 85 de ani, iar pentru femei – 87 de ani. Am văzut azi o babă tare bătrână care a coborât de la volanul unui jeep, ajutată de două cârje.

– Cum vezi acum fenomenul migrației? Emigrarea este o salvare pentru tinerii intelectuali basarabeni?

Emigranții sunt ca sângele proaspăt pentru Canada. Ea îi primește cu brațele deschise. În Canada nu există rasism, deoarece foarte mulți sunt veniți. Dacă nu din prima generație, atunci din a doua.

Pot să vă mai spun că în Canada am uitat de foame. Aici toți  aruncă în jur de 40 la sută din produsele pe care le cumpăra.

– Sunt mulți moldoveni la Montreal?

Da, foarte mulți. Însă aici e o altă pătură de moldoveni: mai prietenoși și mai cu carte.

– Ai stabilit contacte cu poeți din regiunea unde locuiești?

Nu am reușit să mă înscriu în vreo gașcă literară. Am abia jumătate de an de când sunt aici și sunt prins în probleme de rutină (grădiniță și şcoală pentru copii, ridicarea nivelului de cunoaștere a limbii etc.)

– Care sunt preocupările tale în prezent?

Pe moment, fac franceza.

– Unde se țin cursuri de franceză? Sunt gratuite? Cât timp va trebui să înveți?

Cursurile sunt foarte mișto, e o plăcere să le frecventezi. Profesorii sunt haioși, cu cercei în buze, tatuați de sus până jos etc. Și sunt foarte interesanți și originali în predarea materialului. Cursurile sunt gratuite, ba chiar mai mult: ai și o bursă de 500 de dolari. Guvernul canadian oferă 1800 de ore de franceză fiecărui emigrant. Asta e foarte mult. E vorba de trei niveluri, a câte trei luni fiecare, după care (la dorință) înveți franceza scrisă, încă trei niveluri, apoi, dacă îți poftește inima, mai faci și franceză vorbită, după care, dacă mai încape în tine, mai înveți și termeni de specialitate în franceză, fiecare în domeniul său. La o adică, dacă ești chinez sau vrei să lungeşti plăcerea de a fi student, poți să repeți orice etapă. Aici nu este rușine să fii student nici la 70 de ani, și chiar sunt o grămadă din aceștia.

– Crezi că în Canada a început o nouă viață pentru tine?

Îmi pare rău că am venit încoace atât de târziu. Când am plecat din Chișinău, credeam că plec la capătul lumii. Acum însă îmi pare că Moldova e capătul lumii. Iar aici – buricul pământului. Glumesc, desigur. Tânjesc după cerul de acasă și după prieteni. Cam asta e. Vă cuprind cu dor pe toți!

– Mulțumesc pentru interviu!

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)