În amintirea unui prieten

„E de datoria noastră să facem tot ce putem face ca morţii noştri dragi să se poată odihni împăcaţi în acest pământ pe care l-au iubit atât de mult”

Stau în mijlocul cimitirului din satul Racovăţ, fostul judeţ Soroca. Trec cu ochii peste mulţimea de morminte şi mă gândesc, sub fiecare cruce odihneşte o poveste de viaţă. Mormântul la care am venit cu o floare şi un mănunchi de busuioc e situat chiar în faţa bisericii noi, înălţată acum doi ani. Pe crucea din lemn stă scris: Vasile Mitrofan, 12/I/1945 – 13/X/2011.

A fost un om de o frumuseţe sufletească deosebită, soţ iubitor, prieten devotat, şofer neîntrecut. Din cei 46 de ani de muncă în calitate de şofer, 41 i-a consacrat Centrului de sănătate din această localitate. E unul dintre oamenii dragi cu care familia mea a împărţit şi bucata de pâine, şi necazuri, şi bucurii.

Cu aproape 30 de ani în urmă, când soarta ne-a adus la Racovăţ, el a fost cel care ne-a apropiat de inima lui, ne-a ajutat să ne integrăm în viaţa satului. El ne-a fost şi părinte, şi frate mai mare, ne-a sprijinit în momentele cele mai grele. De aveam nevoie de bani, mergeam la badea Vasile şi împrumutam, de avem nevoie de un sfat, mergeam la el, în casa lui găseam o sărbătoare de suflet.

barbate„Dacă nu munceşti, eşti un gunoi, dacă ai de lucru, eşti fericit”

S-a născut la zi însemnată, în ajunul Sfântului Vasile, când băteau clopotele la biserică. A fost mezinul în familia admirabilă a gospodarilor Maria şi Moisei Mitrofan. De la vârsta de şase ani, mergea cu tatăl său la muncile câmpului, iar duminica mergea cu mama la Sfânta Biserică. A făcut şcoala generală, mai târziu, în armată, şcoala de şoferi, şi a ajuns şofer în câteva parcuri auto din republică, apoi la spitalul de sector din satul de baştină. S-a căsătorit în octombrie 1970 cu cea mai frumoasă fată din sat, Anastasia. Dumnezeu nu le-a dat copii, care se zice că sporesc voia bună, bucuriile şi armonia unei familii.

Dar, slavă Domnului, au convieţuit în pace şi înţelegere 41 de ani, înmulţind mereu fapta bună cu jertfă pe la mănăstiri, cu tot felul de donaţii pe la casele de copii, cu ajutor pentru cei din preajmă. La locul de muncă, badea Vasile a fost un om de acţiune, însufleţit mereu de optimism.

Îi plăcea să repete: „Dacă nu munceşti, eşti un gunoi, dacă ai de lucru, eşti fericit”. Nu credea în banul nemuncit, în jocurile de noroc. Credea în Dumnezeu, spunea că nu şi-a propus niciodată să-şi imagineze cum arată Dumnezeu. Ştia că există şi punct! Lumea spirituală pentru el era tot atât de reală ca şi cea materială. Şi mai avea un fel al lui de a fi: găsea oricând o vorbă bună de încurajare şi de mângâiere pentru cel trist şi necăjit.

Casă caldă şi primitoare

Fiind mezinul, a rămas să locuiască în casa părintească. O casă nu mare, dar mereu primitoare, unde gospodarul chiar a ştiut să sfinţească locul. Întotdeauna bucuros de oaspeţi, a primit pe oricine i-a păşit pragul cu un pahar de vin şi bucate gustoase, tratându-l cu căldură ca pe un membru al familiei sale.

Plină de oaspeţi era casa în orice duminică, la hram, la Crăciun, la Paşti şi în zilele de lucru, când aduna lumea la clăci şi şezători, obicei frumos moştenit de la părinţi. Dar cea mai mare bucurie a lui era la Sfântul Vasile, când, în ajun, sub fereastră, nu-şi dădeau rând urătorii, iar dimineaţa veneau copiii cu semănatul.

Avea pentru fiecare colac şi parale, cuvinte frumoase de mulţumire. Sărbătoarea se încheia în jurul mesei cu neamurile şi prietenii adunaţi grămăjoară, cu colinzi, cântece şi veselie multă. Plină de oaspeţi era casa şi la hram. Avea prieteni şi cumetri prin toată republica: medici, profesori, şoferi cu care se întreţinea. Mergea la ei la hramuri, veneau şi ei la el. Avea autoritate şi acasă, şi la serviciu, şi printre prieteni, dar o autoritate asociată cu simpatia. Ştia să transmită încredere şi să atragă oamenii în jurul său.

Dăruit de Dumnezeu ca să dăruiască

Ataşat muncii de agricultor, badea Vasile a lăsat mai multe terenuri plantate cu viţă-de-vie, întreţinute în chip exemplar şi amintirea despre cel mai bun producător de vin din zonă, vin din care veneau să se „îndulcească” nu numai oamenii simpli din sat, ci şi oameni cu funcţii înalte din localităţile din jur.

Cu energia lui ieşită din comun şi ştiinţa de a o folosi acolo unde trebuie, el îşi rânduia gospodăreşte orice lucru. În bună ordine, întreţinea animalele şi păsările de pe lângă casă, toate anexele gospodăriei. Un ac de ai fi pierdut în curtea casei, îl găseai…

Mereu dornic de a ajuta ori de a susţine pe cineva, badea Vasile s-a risipit în fapte bune. A botezat şi a cununat pe oricine l-a rugat să o facă. A rămas în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut un model de muncă, prietenie, dăruire, o amintire frumoasă demnă de numele lui.

Acest bărbat frumos, dăruit de Dumnezeu ca să dăruiască, a murit la pragul casei. Se întorcea de la priveghi, îl priveghease pe cel mai iubit preot din timpurile noastre – părintele Mihail Ungureanu. Inima lui suferindă nu a putut opune morţii puterea vieţii de care mai voia să se bucure. A închis ochii la 66 de ani, după ce şi-a strâns roada de pe câmp, şi-a aşezat vinul în butoaie, şi-a pregătit lemne pentru iarnă.

A fost înmormântat în cimitirul satului, lângă părinţii Maria şi Moisei Mitrofan, plâns de rude, prieteni şi de satul care venise să-l petreacă pe ultimul drum. În predică, preotul a amintit despre credinţa, dragostea şi faptele bune ale celui care a fost omul de omenie Vasile Mitrofan.

P.S. A fost primul chip drag care mi-a răsărit în suflet acum în ajun de Paştele Blajinilor. De aceea am ales să scriu despre el. Dar gândurile mele se îndreaptă şi spre alte chipuri care ne privesc de pe icoana sfântă a morţii. Prin lumina lumânărilor, prin stropii de agheasmă de pe morminte vom relua legătura cu ei duminică şi luni, vom retrăi imaginar miracolul revederii. Or ceea ce ne leagă de ei, zicea un filozof, e mai presus de orice adevăr şi cunoaştere.

Dar e de datoria noastră să facem tot ce putem face ca morţii noştri dragi să se poată odihni împăcaţi în acest pământ pe care l-au iubit atât de mult. Hristos a înviat! şi pentru ei.

The following two tabs change content below.