„În acest an, lăsăm mieluțul nostru să trăiască”

Interviu emoţionant cu Georgeta Voinovan despre cum se sărbătoreşte Învierea Domnului în familia sa

Central

Duminică vom sărbători Învierea Domnului Isus, zi ce constituie un prilej pentru apropiere şi pentru a petrece momente unice alături de cei dragi. De Paşti, fiecare dintre noi ne reamintim de copilărie, de bunătate şi de speranţă, şi le transmitem tuturor gânduri frumoase. Solicitată de JURNAL de Chişinău, Georgeta Voinovan, ne-a vorbit despre cum se sărbătoreşte Învierea Domnului în familia sa, dar şi despre cele şase minuni din viaţa ei: Dana, Iancu, Bianca, Ilie, George şi Andrei.

– Povestiți-ne despre Paştele copilăriei dvs. Cum era?

Paștele copilăriei mele era una dintre cele mai așteptate şi dragi sărbători. Nu sunt sigură că înţelegeam foarte clar semnificaţia lui divină, dar pregătirile şi tradiţiile pascale ne făceau, pe mine şi pe sora mea mai mică, să aşteptăm cu nerăbdare noaptea Învierii Domnului.

– Prin ce se deosebeşte de cel al copiilor dvs?

Eu am copilărit în perioada sovietică, când sărbătorile religioase erau desconsiderate şi luate în derâdere de sistem. La şcoală, cel puţin, nimeni nu amintea despre Paşti. Şi nici vorbă să ne salutăm cu „Hristos a Înviat!” sau să venim cu ouă roşii şi pască la pachet! Dar în familie, acasă, nimeni nu se băga să ne interzică să sărbătorim, în rând cu toată lumea creştină. Era o alegere a fiecărei familii, până la urmă. Sărbătoream acasă, cu rudele şi vecinii, şi era chiar frumos! Prin urmare, Paştile copiilor mei în cadrul familiei nu se prea deosebeşte de cel al copilăriei mele. Pregătirile sunt aceleaşi: facem curăţenie, coacem cozonac, vopsim ouă roşii, cu participarea tuturor celor aflaţi acasă, mici şi mari. În rest, astăzi sărbătorile, inclusiv cele creştine, sunt foarte accesorizate, se găsesc în vânzare tot felul de atribute tematice de înfrumuseţare, iar pasca şi ouăle roşii se pot cumpăra de oriunde. Nu mai zic de acţiunile şi spoturile publicitare de sărbători, menite să sporească vânzările în această perioadă. Toate acestea nu existau în copilăria mea, poate de aceea pentru mine este important să facem totul cu mâinile noastre, acasă.

Şi îmi place la nebunie acest proces, în timpul căruia povestim istorioare spirituale, biblice sau cântăm împreună „Blândul Păstor” şi alte cântece pe care le ştiu de la mămica mea şi de la bunica.

– De ce vă este dor astăzi?

Îmi este foarte dor de atmosfera de atunci, de oamenii care ne călcau pragul, vecinii părinţilor care astăzi au plecat, fie din ţară, fie din viaţă. Mămica mea a copt dintotdeauna un cozonac deosebit, delicios şi pufos, după reţeta ei românească. Din ziua în care cocea, apartamentul nostru era invadat de aroma cozonacilor, iar de Paşti, oricine ne intra în casă, pleca cu cozonac la pachet. Şi veneau vecini, prieteni, fără să anunţe din timp, fără obligaţii, cu inima deschisă. Doamne, ce frumos era!..

Mai era un lucru pe care mămica ni l-a cultivat de mici: să-i ajutam pe cei care o duc mai greu. Erau familii şi persoane pentru care mămica făcea pachete cu bunătăţi de Paști, ca să aibă şi ei parte de sărbătoare. Sau îi chema la noi şi îi ospăta. Milostenia este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat de la mămica mea.

2

– Atunci o ajutați pe mama la bucătărie?

O ajutam noi, dar abia azi îmi dau seama cât de neînsemnate erau lucrurile pe care ni le încredinţa. Oricum, petreceam la bucătărie ore în şir, timp în care ea ne povestea despre copilăria ei săracă şi flămândă, sau cântam rugăciuni şi cântece duhovnicești vechi. Majoritatea din ele le cânt şi eu copiilor mei, astăzi.

– Care sunt bucatele tradiționale care se regăseau pe masa de sărbătoare?

Ouăle roşii, cozonacul, sărmăluţele în frunză de arţar, friptura de miel, drobul, pârjoalele în prapur, preferatele tăticului meu, salată de sfeclă cu hrean, verdeaţă multă – astea erau nelipsite. Dar mămica, care ţinea Postul Mare, îşi punea în faţă şi un pahar de lapte acru, de care îi era poftă. O să râdeţi, dar şi mie în perioada postului mi se face dor anume de lactate!

– Din toate rețetele mamei, care vă iese cel mai bine şi pe care o gătiți astăzi copiilor şi invitaţilor?

Aşa, ca la mămica, nu-mi iese nicio reţetă. Dar ea spune că unele îmi ies mie mai bine şi mă roagă să le fac eu. De obicei, ne înţelegem ce bucate gătesc eu şi ce găteşte ea pentru masa de sărbătoare. Anul acesta am decis să renunţăm la miel pentru că îmi provoacă prea multă milă ideea sacrificării. Deci lăsăm mieluţul nostru să trăiască!

– Apropo, care sunt bucatele dvs preferate?

Nu sunt o gurmandă, din fericire, de aceea îmi este relativ ușor să ţin postul, iar de Paști abia aştept să gust sărmăluţele în frunză de arțar, pe care nu le-am mai gustat nicăieri decât la mămica mea: fan-tas-ti-ce! În rest, ador fructele şi legumele, mai ales ale noastre, de sezon – abia le aștept!

– Vorbiţi-mi despre vopsitul ouălor. Cui îi revine aceasta misiune şi care sunt metodele la care apelați?

Dintotdeauna am vopsit ouăle cu mezinii familiei. De 2-3 ani o fac cu gemenii mei, George şi Andrei, care abia aşteaptă să mă ajute. Respectăm tradiţia şi nu facem ouă în toate culorile curcubeului, fiindcă sângele Domnului nu este multicolor. Iau vopsea roşie şi respect instrucţiunile, atât. Un lucru care îmi place şi îmi permite să evit chimicalele sunt imprimeurile pascale pentru ouă, pe care le folosesc pentru copii şi care sunt şi tare simpatice.

– Care sunt obiceiurile de Paști din familia Voinovan?

În noaptea Învierii, cineva din familie merge să ia Lumina de la biserică, pentru ca ai casei să înceapă dimineaţa gustând din „sfinţit”. Iar în prima zi de Paşti, copiii, trezindu-se, se dau pe obrăjori cu ouă roşii şi ultimul ia bănuţii de pe fundul vasului cu apă – o tradiţie drăguţă şi distractivă. Neapărat ne adunăm cu toţii la masa de sărbătoare, ciocnim ouă roşii, iar cel mai rezistent dintre ele se sparge de frunte. Pentru mine, cea mai mare bucurie este să-mi văd toţi copiii şi pe mămica împreună la masă, lucru care nu ne mai reuşeşte foarte des astăzi.

– Pasca şi cozonacul îl veți coace ori le veți cumpăra?

Sunt una dintre persoanele fericite, care anul acesta va avea parte de cozonacul copt împreună cu mama. Nici măcar renumitul panetone italian nu se poate compara cu cel al mamei mele.

– Ce se va regăsi în coşul de Paşti cu care veți merge la biserică?

Noi punem în coşul de Paşti doar tradiţionalele ouă roșii, pască şi ceva dulciuri. Să încarci coşul cu tot meniul mesei pascale mi se pare ceva exagerat.

– Cine va merge cu coşul la biserică şi să aducă Lumina Sfânta acasă?

Avem o bisericuță chiar lângă blocul în care locuim, de aceea am avut deja experienţa de a merge să luăm Lumină împreună cu gemenii, fiecare cu candeluţa lui. Dacă ajungem sănătoși (să scăpăm de viroză), mergem şi anul acesta împreună. Sau va merge cineva dintre copiii mai mari.

– Ce vă doriţi să vă aducă în acest an Iepurașul?

În copilărie, mămica ne lua de Paști pijamale noi. Nu Iepurașul, mămica! Şi eu păstrez tradiţia şi le iau alor mei ceva simbolic.

– De Paştele Blajinilor veți merge la cimitir?

Avem de îngrijit două morminte aici, în Moldova: duminică mergem la al bunicăi, iar luni la cel al tatălui meu. Mergem modest, cu flori, vin şi cu câteva pachete pregătite pentru a da de pomană. Le împărțim oamenilor nevoiași pe care îi întâlnim la cimitir.

– Mai este o lună până începe perioada estivală. Mergeți undeva în vacanţă?

Destinația mea preferată este muntele, cu tot respectul pentru cei care preferă marea. Şi printre prieteni aş putea aduna o gaşcă din cei nebuni după munte, spre fericirea mea. Vom merge, cel mai probabil, la rude, la Bicaz şi poate anul acesta reuşim să urcăm şi muntele Ceahlău cu familia. Eu l-am urcat o singură dată, pe când aveam 15 ani. Am o mare dorinţă să repet experienţa, dar neapărat împreună cu copiii mei.

Interviu realizat de Lena NEGRU

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)