În 30 de ani a meşterit peste o mie de fluiere şi cavale

IMG_2722 Everestul lui Solomon // Un vis la care a aspirat timp de 12 ani

În două ore meştereşte un fluier, iar în cel mult o lună face un nai. Şi asta, chiar dacă nu a învăţat niciodată la o şcoală de muzică. Andrei Solomon din Sărata Galbenă are 76 de ani. Meştereşte fluiere, cavale şi naiuri deja de 30 de ani.

Cântă de când era mic. A moştenit pasiunea pentru muzică de la tatăl său, care obişnuia în zilele de sărbători, să se facă comod pe un scaun ori aşezat pe prispă şi să cânte câte o oră, două la fluier. Ai casei îl ascultau vrăjiţi. Erau cele mai frumoase momente din copilăria sa. Andrei a învăţat mai întâi să „drăngănească” la tobă, apoi, pe la vârsta de 15–16 ani, a fost invitat să cânte în orchestra satului. Acolo a deprins notele, iar mai târziu dirijorul l-a învăţat să cânte la trompetă.

A făcut serviciul militar în Germania, unde urma să cânte într-o orchestră militară. Ajuns acolo însă, i s-a spus că locul a fost ocupat de altul şi s-a făcut artilerist. Totuşi s-a întors acasă cu un acordeon şi un fluier, care reprezintă astăzi mascota meşterului. În 1965, în Sărata Galbenă a descins virtuozul instrumentist din ansamblului „Fluieraş”, Vasile Eşanu, şi vioristul Gheorghe Macaru, ce cântase în ansamblul folcloric „Lăutarii”.

IMG_2726Au fondat un ansamblu local, căruia i s-a dus faima în toată Moldova şi care activează şi azi cu denumirea „Arcuşul”. De altfel, despre locuitorii din Sărata Galbenă se spune că jumătate de sat sunt jucători de fotbal, altă jumătate sunt artişti. Andrei Solomon e din cea de-a doua tabără şi cântă de aproape jumătate de veac în orchestră. Acum, ca şi tatăl său, cântă la fluier.

„Încurajarea” soţiei

A meşterit primul instrument când s-a întors din armată. „M-am chinuit să fac un fluier, apoi şi un nai, dar deoarece nu ştiam să le acordez, o făceam la întâmplare. Nu am reuşit căci nu ştiam multe lucruri. Am chinuit mult lemn. Soţia mea mă vedea umblând într-o parte, în alta cu braţele de surcele şi îmi zicea: ‘Măi Andrei, n-ai să devii tu meşter niciodată. Vorbele ei erau ca sarea pe rană. Îi spuneam însă că dacă am zis că fac, să ştii că fac”, îşi aminteşte zâmbind astăzi meşterul.

S-a bucurat mult când a terminat primul nai, un instrument care, la exterior, nu se deosebea cu nimic de altele. Când a încercat să cânte însă, şi-a dat seama foarte repede că instrumentul este un rebut. Dezamăgit, n-a mai pus mâna pe daltă timp de zece ani.

Întâlnirea cu Liubomir Iorga

Lucra electrician, iar serile cânta pe la diferite sărbători. Într-o zi, fiind în turneu cu ansamblul din Sărata Galbenă, a făcut cunoştinţă şi apoi s-a împrietenit cu Liubomir Iorga, cunoscutul meşter de instrumente populare.

IMG_2707„I-am zis lui Iorga odată: ‘Domnule, vrei să-mi dai şi mie o povaţă din ce cauză fluierele mele distonează?’. Şi, până la urmă, m-a ajutat, depinde şi de şlefuirea care se face înăuntru, depinde de lacul cu care îl vopseşti şi multe altele. M-am apucat iar de meşterit fluiere. Mă trezeam pe la orele patru dimineaţa şi stricam iar câte 5–7 buturugi. Timp de doi ani, m-am chinuit până am reuşit să fac un instrument ca la carte”, ne spune meşterul, precizând că după 12 ani de căutări şi speranţe, când a ţinut pentru prima oară un nai în mână din care sunetele se revărsau curat şi armonios, s-a simţit de parcă ar fi cucerit Everestul. Soţia sa a recunoscut: „Măi Andrei, am zis eu ce-am zis, dar am greşit”.

Instrumentele sale au ajuns până în Extremul Orient

Cel mai bun lemn pentru meşterirea fluierelor şi a naiurilor, în viziunea lui Andrei Solomon, sunt salcâmul, lemnul de gârniţă şi slodun. „În România, meşterii populari se laudă mult cu fluierele din fag şi lemn din prun. La ei sunt mulţi pruni, că şi ţuica e din prune, pe când la noi, nu se prea întâlnesc. Cel mai bun lemn e baza copacului, tulpina de până la 1, 5 m de la sol”, mai spune meşterul.

În fiecare an, cumpără câte vreo zece cuburi de lemn. A meşterit de-a lungul timpului peste 1000 de fluiere, cavale şi câteva zeci de naiuri.

Instrumentele sale au fost expuse la diferite expoziţii din RM, România şi Rusia. „Am avut cumpărători din America, Africa, Letonia, Rusia, Germania”, se mai laudă nea Andrei.

Oamenii continuă să identifice aceste instrumente cu bogăţia sufletească deosebită a celui care ştie să cânte la ele. Andrei Solomon se bucură de o mare preţuire din partea comunităţii, fiind admirat pentru priceperea sa.

De mai mulţi ani este membru a Uniunii Meşterilor Populari şi a Uniunii Muzicienilor din RM. Deşi mai are multe planuri, spune meşterul, nu a mai avut un alt vis la fel de mare ca cel de a extrage un nai dintr-o bucată de lemn ori un fluier.

The following two tabs change content below.