„În 2013, vom fi prezenți la Târgul de Carte de la Paris”

Interviu cu scriitorul Gheorghe Erizanu, director al Editurii „Cartier”

– Spune-mi, te rog, Gheorghe Erizanu, cum sărbătoreai Crăciunul și Anul Nou în copilărie? Tu împodobeai bradul? Îl cumpărați sau îl tăiați din pădure?

Eu am avut un Crăciun pe nou într-un sat din nordul Basarabiei, Pererâta, Lipcani, și altul pe vechi, într-un sat de lângă Chișinău, Cigârleni. Cam așa cum tot discută oficialitățile noastre de 20 de ani. La nord, în ajun de Crăciun, căutam funingine și haine ca să ne mascăm și să umblăm cu Malanca, Capra sau Ursul. Și era zăpadă. Lângă Chișinău, în imagine îmi rămâne un sat plin de glod în timpul Crăciunului, o nuia pe care duceam colacii și colacii plini de glod. Mai degrabă decât imaginea bradului am imaginea cuptorului cu colaci. Bradul îl cumpăra taică-meu de la Chișinău. Împodobitul nu era o mare plăcere pentru mine. Era mai degrabă o obligație. Pe care nu prea o înțelegeam. Copilăria era o sărbătoare cu 365 de zile de Crăciun pe an.

– Fiind elev, ai primit cărți de Crăciun? Ce fel de cărți? Le citeai?

Părinții mei aveau o bibliotecă imensă. Cărțile veneau și înainte, și de, și după Crăciun. Ceea ce mă irita în biblioteca părinților era numărul mare de cărți metodice. Aveam o ură fizică aproape față de numeroasele broșuri de o culoare de un albastru urât sau un alb murdar. E adevărat că am mâzgălit, când încă nu știam a citi, un dicționar bibliofil francez-rus, „Dicționarul limbii române moderne” și „Istoria limbii române” de Rosseti, cred. În memorie îmi rămân două cărți de atunci: „Acul și barosul”, cred, de Ion Creangă, cu desene de Igor Vieru și „Poezii” de Eminescu cu desene de Igor Vieru. Dar eu am început să prețuiesc cartea când la bunică-mea am găsit trei sau patru cărți românești din interbelic. Era o bibliotecă neprețuită. Unele din ele nici coperte măcar n-aveau. Dar pentru mine erau o comoară.

– În 2012 au apărut două volume ale tale („Miercuri când era joi” și „Ce spun cărțile”) aproape concomitent. Le-ai primit ca pe un dar sau era firesc să apară?

Nu e un dar. Și nu știu dacă e ceva firesc. Au fost două întâmplări. Prima: vara, caniculă, climatizatorul nu funcționa în birou, iar eu stăteam cu edițiile lui Druță din „Povara bunătății noastre”. Și aveam întrebări. Multe. Cu unele mă descurcam împreună cu Dorin Onofrei, redactorul cărții, cu altele îl chinuiam pe Eugen Lungu. Care, la un moment dat, îmi zice că e de ajuns, Gheorghe, să te chinui cu Druță. Nu vrei să scoți un volum din textele de pe blogul tău la „Arc”. Am avut niște dubii. Cum să scot la „Arc”, când am o editură la îndemână. E bine? E corect ontologic? Am fost convins de colegi și de Eugen Lungu că e bine să apar la „Arc”. Așa am apărut la Editura „Arc”. Asta a fost prima întâmplare.

A doua: Rubrica „Cartea zilei de la Publika TV” am făcut-o de mai bine de doi ani. A fost o întâmplare s-o fac. Elena Pahomova mi-a spus că un profesor de la Bălți transcria textele despre cărțile pe care le prezentam. Apoi am adus în librăriile Cartier „Cartea care ne-a făcut oameni” de Dan C. Mihăilescu. Mare mi-a fost mirarea când am aflat că e la al patrulea tiraj. Credeam că e o carte care aproape că nu se vinde. A fost un imbold ca să discut cu Dumitru Țâra, directorul Publika TV, pentru o subvenție parțială pentru „Ce spun cărțile. Bookiseli”. Așa am apărut la Editura „Cartier”. Asta a fost a doua întâmplare. Oricum, volumul de versuri încă nu l-am scos. Și nici romanul. Vedem. Poate la alte două întâmplări.

– Cum a fost anul 2012 pentru editura „Cartier”?

A fost un an foarte greu, ca pentru toți agenții economici care nu prea fac afaceri cu statul. Iar dacă vorbim de titlurile apărute la „Cartier”, a fost un an bun. Am scos ultimul roman al lui Aureliu Busuioc „Și a fost noapte…”. Suntem la ultimele exemplare din tiraj. Asta mă bucură. Am inițiat seria de autor Aureliu Busuioc. Recuperăm literatura română din Basarabia cu cele mai importante romane și încercăm să le scoatem în prim-plan. Vorbesc de Busuioc, Druță, Beșleagă și Vasilache.

A apărut „Noul Machiavelli” de Jonathan Powell. Am avut o lansare frumoasă la Chișinău în prezența autorului. Am scos „Aromânii: pretutindeni, nicăieri” de Nicolas Trifon. Cred că e cea mai importantă carte în domeniu. În rest, am continuat colecțiile noastre. Și am încercat să promovăm lectura.

– Premiul de Excelență, obținut de „Cartier” la Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus” de la București este cel mai important dintre premiile editurii pe care o conduci?

Nu este cel mai important. Dar este cel mai apropiat de sfârșit de an. E o onoare pentru „Cartier” să fie alături de ceilalți laureați ai Premiului de Excelență de la alte ediții: „Polirom”, „Curtea Veche”, „Art”, „Corint”, „Paralela 45”. În martie 2012, noi am obținut Premiul pentru cea mai bună carte la Târgul de la Leipzig, ceea ce e o premieră pe piața de carte românească. Acolo suntem în compania unor edituri din Slovenia, Cehia, Polonia. Dacă vorbim de laureații din alți ani. Premiul se acordă o dată la doi ani.

– La sfârșit de an „Cartier” a anunțat reduceri atractive. Vânzarea de carte s-a înviorat?

Noi am anunțat doar pentru o singură zi, în ajun de Moș Nicolae, reduceri de 50 la sută la cărțile „Cartier”. A fost foarte multă lume. Au fost foarte mulți tineri, ceea ce m-a bucurat. Altfel, vânzarea de carte nu s-a înviorat.

– Cine dintre politicieni cumpără frecvent cărți la librăriile „Cartier”-ului? Scriitorii cumpără cărți?

Politicienii și oficialitățile care cumpără cărți: Oleg Efrim, Dorin Recean, Loretta Handrabura, Alexandru Tănase, Iurie Ciocan, Vadim Pistrimciuc, Victor Bodiu, Ion Hadârcă, Victor Lutenco. Scriitorii care cumpără cărți: Vladimir Beșleagă, Ion Hadârcă, Vlad Pohilă, Maria Șleahtițchi, Nicolae Leahu, Grigore Chiperi, Dumitru Crudu. Restul, vreau să cred, se duc la alte librării.

– Serile poetice de la Librăria din Centru vor continua și la anul?

Sper că vor continua. Și sper foarte mult să reușim să revenim la a treia ediție a scriitorilor români la Chișinău. Asta chiar îmi doresc.

– Ce invitații la saloane internaționale de carte ați primit pentru 2013?

Noi primim invitații la majoritatea târgurilor. Contează la care vom participa şi cum vom participa. Vom fi prezenți la Târgul de Carte de la Paris, unde România este țară invitată. Cred că vom participa la „Bookfest” și „Gaudeamus”. Și din patriotism local, la Salonul din august de la Chișinău. Cărțile noastre sper că vor ajunge și la Târgul de carte de la Londra și Madrid. Nu știm dacă vom ajunge la Frankfurt. Vom vedea.

– Care a fost cel mai frumos cadou de Crăciun din viața ta?

O ilustrată cu primul scris a fiicei mele.

–                  Ce le dorești cititorilor din R. Moldova?

Cititorilor le doresc sănătate și să se bucure de cei dragi lor. Să poată face deosebire între o carte bună și una proastă.

– Mulțumesc și Crăciun fericit!

Interviu realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.