„În 2010, militarii ruşi din Transnistria nu aveau bani nici pentru benzină, acum se antrenează în fiecare săptămână”

Interviu cu fostul reprezentant al Chişinăului în Comisia Unificată de Control, Ion Leahu

leahu, foto europa libera

Foto: europalibera.org

– Stimate Domnule Leahu, se discută mult în aceste zile despre condiţiile Tiraspolului, propuse la Berlin, şi mai puţin de cele ale Chişinăului. Cum comentaţi recomandările preşedintelui în exerciţiu al OSCE, Frank Walter Steinmeier, de recunoaştere a diplomelor de studii emise de Tiraspol şi a plăcuţelor de înmatriculare transnistrene?

Din păcate, nu ştiu care sunt condiţiile Chişinăului înaintate Tiraspolului. Vicepremierul pentru Reintegrare, Gheorghe Bălan, a promis că le va anunţa într-o conferinţă de presă, dar nu au fost anunţate nici înainte de plecare şi nici la întoarcere. Cert este faptul că Chişinăul a lăsat să se înţeleagă că nu poate îndeplini prevederile în varianta propusă de Tiraspol stipulate în protocolul de la Berlin. Mă întreb de ce au semnat atunci? Până la urmă, au decis să continue discuţiile privind recunoaşterea şi apostilarea diplomelor universitare emise de Tiraspol. Recunoaşterea acestora însă este inadmisibilă. R. Moldova ar recunoaşte astfel existenţa aşa-numitei legislaţii de la Tiraspol şi a programelor de studii de acolo. Mai mult, ei insistă ca în diplome să fie scris „Universitatea de Stat din Tiraspol”. Despre ce fel de stat vorbim?! Pe această cale se vrea recunoaşterea, pas cu pas, a acestui teritoriu. Cu atât mai mult cu cât Tiraspolul nu e dispus să facă concesii.

– Ce s-ar întâmpla dacă Chişinăul ar recunoaşte plăcuţele de înmatriculare transnistrene?

Am legifera încă un aspect al criminalităţii. Toate structurile lor de transport sunt utilizate nu atât pentru transportul legal al mărfurilor, cât pentru cel mărfurilor de contrabandă. Acest regim a supravieţuit datorită contrabandei. Pentru moment, Tiraspolul vrea recunoaşterea plăcuţelor de înmatriculare ca să circule liber în Europa şi Ucraina. Economia transnistreană a suferit pierderi enorme după ce Ucraina, cu acordul autorităţilor de la Chişinău, a securizat frontiera pe segmentul transnistrean. Contrabanda cu alcool, ţigări etc. s-a terminat! Din această cauză, pretinsul ministru de externe de la Tiraspol, Vitalie Ignatiev, pledează atât de aprig pentru reglementarea situaţiei pe calea ferată. Vor să utilizeze trenurile pentru a transporta marfa direct în Ucraina, şi nu pe teritoriul R. Moldova, în speranţa că în statul vecin vor găsi parteneri cu care se vor înţelege pentru a relua acţiunile de contrabandă.

– De ce Chişinăul ar trebui să discute cu Tiraspolul despre concesii, şi nu cu Federaţia Rusă?

Chişinăul nu are ce să discute cu Tiraspolul atâta timp cât lucrează acolo marionetele Moscovei, mai ales când e vorba de probleme serioase. Dacă admitem pentru o clipă că la Tiraspol ar avea loc alegeri libere, monitorizate de organismele internaţionale, în urma cărora ar veni la conducere o forţă democratică, poate că am putea să discutăm cu ei. Dar faptul că a avut loc un război soldat cu victime, s-a produs înstrăinarea bunurilor materiale ale R. Moldova şi alte probleme grave, cum ar fi datoria de peste cinci miliarde faţă de Gazprom, atribuită R. Moldova, din aceste considerente, regimul de la Tiraspol nu poate fi considerat partener de negocieri, ci Moscova, care stă în spatele acestui regim.

Până la urmă, au decis să continue discuţiile privind recunoaşterea şi apostilarea diplomelor universitare emise de Tiraspol. Recunoaşterea acestora însă este inadmisibilă. R. Moldova ar recunoaşte astfel existenţa aşa-numitei legislaţii de la Tiraspol şi a programelor de studii de acolo. Mai mult, ei insistă ca în diplome să fie scris „Universitatea de Stat din Tiraspol”. Despre ce fel de stat vorbim?! Pe această cale se vrea recunoaşterea, pas cu pas, a acestui teritoriu. Cu atât mai mult cu cât Tiraspolul nu e dispus să facă concesii.

– Protocolul de la Berlin are o prevedere referitoare la libera circulaţie a persoanelor cu cetăţenie rusă, despre ce categorie de persoane e vorba?

E vorba în primul rând de funcţionarii diferitor instituţii din Federaţia Rusă care s-au oploşit la Tiraspol, cum ar fi reprezentanţii serviciului de securitate, serviciul de propagandă, Institutul Rus de Cercetări Strategice , unii dintre colaboratorii cărora, cum ar fi Vasili Kaşirin, au fost expulzaţi de pe teritoriul R. Moldova. De asemenea, este vorba de militarii din Grupul operativ rus, fosta Armată 14, o structură nelegitimă, neacceptată de Chişinău, pe care Tiraspolul vrea să o legifereze prin acest punct stipulat în protocolul de la Berlin.
În ce priveşte pacificatorii ruşi, aceştia nu au restricţii. După rotaţie, ei pot pleca şi sosi liber, în baza listelor coordonate cu autorităţile de la Chişinău.

– În urma unei vizite în stânga Nistrului, mi s-a creat impresia că zona este mult mai militarizată decât acum cinci–şase ani, este adevărat acest lucru? Şi dacă da, cum se explică acest fapt?

Începând cu 2010, profitând de mandatul lui Victor Ianukovici în Ucraina, Moscova a fortificat mult grupul operativ. Dacă observaţi, în ultimii ani, militarii ruşi din Transnistria fac aplicaţii militare aproape în fiecare săptămână. Ultimele acţiuni au avut loc în Râbniţa. Comendatura din Râbniţa efectuează deja aplicaţii separat. Adică, toate genurile de trupe, de armament, sunt convocate pentru exerciţii regulate, ceea ce nu se întâmpla până în 2010.
În perioada în care eram membru al Comisiei Unificate de Control, au fost situaţii în care aceştia nu aveau nici benzină pentru a transporta mâncarea la posturi. Astăzi, în pofida crizei declarate, ei îşi permit să efectueze săptămânal exerciţii militare. Totodată, la Aeroportul de la Tiraspol, reparaţia este finalizată. Acum nu se efectuează zboruri, dar aeroportul este bine dotat şi, în orice clipă, ar putea deveni funcţional. Prin urmare, nu putem spera în timpul apropiat la schimbarea misiunii de pacificatori cu una civilă şi soluţionarea diferendului transnistrean.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu