„În 20 de localităţi au fost alese pentru a fi închise 58 de şcoli”

Interviu cu Tatiana Potâng, viceministru al Educaţiei

În 2000, erau 620 mii de elevi, în 2010, cifra a scăzut la 350 de mii

Se apropie 1 septembrie. La ce etapă sunt pregătirile pentru noul an şcolar?

Toate direcţiile de învăţământ au raportat 100% pregătire pentru şcoală pe dimensiunea reparaţii curente. Lucrurile stau un pic diferit dacă ne referim la reparaţiile capitale. Avem reţineri în şcoli din Chişinău, Criuleni, Cimişlia. Aşa sau altfel, noi am primit asigurări din partea tuturor directorilor că, în cazul în care vor continua reparaţiile şi în perioada de studii, acestea nu vor afecta procesul educaţional. De obicei, reparaţiile continuă în sălile de sport, cantine, spaţii care nu afectează nemijlocit procesul de învăţământ.

Reducerea numărului de elevi a dus la închiderea sau comasarea mai multor şcoli. Pe moment, câte instituţii de învăţământ au fost reorganizate?

Există instituţii care se închid cu totul şi instituţii care se reorganizează. De obicei, se reorganizează din gimnazii în şcoli primare sau din şcoli primare în grădiniţe, astfel încât copiii de vârstă mică să rămână în localitate. Până la 24 august curent, în 20 de localităţi au fost alese pentru a fi închise 58 de şcoli. Unele şcoli au un număr foarte mic de copii. De exemplu, la Brânzenii Noi, Teleneşti, s-a închis gimnaziul, iar copiii au fost transferaţi în liceul din Brânzenii Vechi. Există localităţi în care autorităţile locale nu au emis nicio decizie în acest sens. Cel mai interesant este că nu avem decizii în cazul satelor în care şcolile au un număr exagerat de mic de copii, precum: şcoala primară din Mărcăuţi, Soroca, cu doar patru copii. În unele localităţi există două instituţii de învăţământ, gimnaziu şi liceu. În prezent, avem 20 de decizii ale autorităţilor locale.

Scăderea drastică a numărului de elevi a afectat şi şcolile din Chişinău. Sunt reorganizate instituţiile de învăţământ din capitală?

Nici aici nu avem o decizie a Consiliului Municipal Chişinău. Pe alocuri, s-a făcut această reorganizare, ceea ce este bine. Pentru că de obicei au fost eliberate spaţiile pentru grădiniţe. Solicitarea pentru grădiniţe este foarte mare, spaţiile pentru grădiniţe erau folosite în alte scopuri.

– Care sunt raioanele mai reticente la proiectul optimizării sistemului de învăţământ?

Nu vreau să fac un top şi nu vreau să fac trimitere la culoarea politică a autorităţilor locale, dar nu este de neglijat nici acest factor. Procesul de reformă este în derulare, cifrele sunt în dinamică. Atitudinea se schimbă. În raionul Soroca, un an şi ceva în urmă, autorităţile locale au spus că nu vor închide nicio şcoală, chiar dacă sunt şcoli cu şase, nouă, zece, 12 elevi.

Şi dacă tot am vorbit de scăderea numărului de elevi, cum se reflectă aceasta în cifre?

Nu pot să dau o cifră exactă. Pot să spun că în 2000 aveam 620 mii de copii, în timp ce în 2010, cifra a scăzut până la 350 mii. Am realizat un recensământ în luna mai şi vom mai face altul în septembrie–octombrie, vom avea cifre actualizate.

– Se ştie că tinerii profesori nu vor să lucreze în localităţile rurale, cum vă propuneţi să-i atrageţi?

Controversata modificare în Codul Muncii care prevede încheierea contractului de muncă în momentul în care se iese la pensie a avut şi acest scop – să fortifice potenţialul uman cu cadre tinere. Rata şomajului în rândul absolvenţilor sistemului de învăţământ este mare. Anul acesta, ca niciodată, avem o dinamică în creştere. Din cele 700 de locuri anunţate vacante de către directorii de instituţii de învăţământ, au fost ocupate 570 de tineri specialişti, care şi-au ridicat certificatele şi s-au dus să lucreze în mediul rural. Mai rămân neacoperite, în special, obiectele ca matematica, informatica.

E posibilă o majorare a salariilor profesorilor în acest an?

Pentru anul acesta, nu se prevede o majorare salarială. Profesorii sunt singurii bugetari care, în ultimii ani, în perioadă de criză, au putut beneficia de o majorare de salariu. Din 2010 până în 2012, în trei tranşe s-a majorat salariul cu 50%.

Se vorbeşte din ce în ce mai mult de incluziunea şcolară a persoanelor cu deficienţe? E posibilă din punct de vedere financiar această reformă?

Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011–2020, aprobat de către Guvernul Republicii Moldova, plasează educaţia incluzivă printre priorităţile educaţionale. Acest document prevede asigurarea condiţiilor de incluziune a copiilor dezinstituţionalizaţi din învăţământul rezidenţial, precum şi şcolarizarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES) în instituţiile de învăţământ preuniversitar din republică.

În acest scop, sunt realizate diferite traininguri cu profesorii pentru a-i învăţa cum trebuie să lucreze cu aceşti copii. Pot spune că avem rezultate frumoase, inclusiv aici, în Chişinău, la liceu „Pro-Succes”, în care învaţă copii cu un grad avansat de dizabilitate, dar au reuşit să se integreze. Anul acesta, pentru prima dată au fost eliberate certificate pentru absolvirea gimnaziului şi pentru copiii cu CES. În paralel, se lucrează cu familiile care au renunţat la aceşti copii. Vorbim despre asistenţa parentală a acestor părinţi, sunt ajutaţi să participe la integrarea socială a copiilor. Ar fi o problemă cu copii cu dizabilităţi de auz şi văz. Pentru ei este mai complicat. Numărul este redus, de aceea sunt instruiţi în şcolile-internate.

The following two tabs change content below.