Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

dimitriana lotusi

Apa din scăldătoare se făcuse una cu pământul. Şi bătrâna prevestise viitorul copilei, că va trăi unde se vor cutremura apele şi pământul, copacii şi cerul. Cum oare se face că bunicile noastre nu ştiau carte, dar erau atât de înţelepte, ştiau să descânte, să ticluiască poeme, să prezică viitorul? Viaţa unei ţări e ca şi viaţa omului, are o soartă! Îmi amintesc că, în timpul unui cutremur acasă, neica striga de pe prispă: e tare inima omului, măi frate, e tare! Şi nu dezghioci sensul profund al acestor vorbe până nu te prinde cutremurul în casă, de una singură, pe un tărâm străin. Iar ochii văd cum casa se deformează în figuri geometrice ca mai apoi, să-şi revină la loc, de parcă ar fi fost din plastilină. Lumina apune, celularele amuţesc, iar inima continuă să bată, luându-se la întrecere cu cutremurul! Arunci ochii pe geam şi vezi în ce dezmăţ s-a înlănţuit natura. Pământul se crapă, iar stâlpii telegrafici se încovoaie peste fisuri. Doi bătrâni, ţinându-se de gard ca să nu cadă, îşi aruncă ochii spre cer, implorându-l. De parcă n-ar fi fost de ajuns, cutremurul a trezit oceanul de nu se mai înţelegea unde se termină pământul şi începe apa. Şi s-a început potopul pentru câteva mii de suflete nevinovate pierdute în beznă. Şi acum plouă şi ploaia îneacă. Şi, de această dată, după potop şi ploaie vine cutremurul. Pământul şi apa trăiesc frăţeşte, în răfuiala cu lumea se ajută unul pe altul. Cu toate că-i dimineaţa, valurile seismice sunt lungi şi nervoase. În loc de deşteptător, aud copilul strigând: „Cutremur, mamă, cutremur!”. Aleargă să-şi ocupe locul sub masă. Ştiind că-i în siguranţă, mă prefac că dorm mai departe. E mai dulce somnul decât cutremurul. Va trece şi acesta, câte nu trec oare? E tare inima omului, măi frate, e tare!

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)