Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

dimitriana zahariaÎn Japonia nu sunt pupeze. Poate din motivul că japonezii nu-l au pe Creangă sau poate că în lexicul uzual japonez nu se foloseşte noţiunea de „pup”, nici diminutivele ei. Şi, în general, la capitolul pupatului, japonezii au restanţe. Pentru prima dată, am întâlnit pupăza în amintirile lui Creangă. Ca mai apoi, să văd pupeze la noi acasă, exact în perioada când grijile se adunau una peste alta, colac peste pupăză.

Am emigrat concomitent, ele – în Africa, eu spre Japonia. Ani buni nu ne-am mai întâlnit. Până când, întoarsă acasă, după accidentul de la Fukushima, am ieşit afară, într-o dimineaţă de primăvară. Le-am văzut, mergând prin curte. Erau pline de importanţă. Când ne-am întâlnit, în loc să-şi ia zborul, fâl-fâl, şi-au desfăcut frumos evantaiul maro din vârful capului. M-au analizat minuţios parcă zicându-mi: „Ce, te-ai întors acasă? Uite, noi venim mai des ca tine!…”

Recent, am discutat cu verişoara mea, stabilită şi ea peste hotare. De Paşte a fost acasă. Îmi zice: „Ştii, la voi în gradină am văzut cântând pupeze”. M-a cuprins un dor nebun de casă, „Taci, vară, taci…Nu-mi răscoli amintirile…Căci dacă aş avea şi eu aripi…”

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)