Impresii din Ţara Soarelui-Răsare

dimitriana zaharia

Plouă intens în această primăvară, ca niciodată. De-ţi pare că s-a spart cerul peste Japonia. Iar treburile fixate n-aşteaptă, viaţa continuă şi pe timp de ploaie. Când am ajuns în capitala niponă, soarele a ieşit din ascunziş, zâmbăreţ pe cer, prevestind că ziua va fi bună. Oraşul era dispus să mă întâlnească. Metropola s-a dovedit a fi aglomerată. Pulsul vieţii bate pretutindeni. Cel subteran se datorează faptului că, pentru a ajunge de la o destinaţie la alta, o bună parte din timp ţi-o ia metroul. În trenul din metrou o japoneză mi-a cedat locul pentru a putea sta lângă prietena care mă însoţea. Japoneza s-a aşezat pe scaunul opus, zâmbindu-mi amabil tot drumul, în ochi i se citea: „simte-te acasă!”. La o altă staţie de metrou, un japonez, văzând cum cercetam minuţios harta Tokyo-lui, s-a apropiat şi ne-a întrebat în engleză dacă nu ne poate fi de ajutor. În faţa unui ascensor încercam să ne descurcăm în labirintul destinaţiilor, când un bătrân a staţionat ascensorul şi ne-a întrebat dacă nu coborâm şi noi. Iar pentru ca ziua să fie şi mai frumoasă, un model cu suita sa de stilişti şi fotografi s-a aciuat lângă masa noastră pentru a ne prezenta o şedinţă foto frumoasă, intrând cu noi în discuţie cu o simplitate şi o naturaleţe mai puţin caracteristice vedetelor. Vrând să ne demonstreze că în Tokyo nu doar oamenii pot fi amabili, dar şi păsările, o vrăbiuţă a venit la masa de prânz să-mi cerşească nişte orez. În astfel de circumstanţe îţi trece şi dorul de casă, când, într-un oraş absolut străin, atitudinea faţă de tine este umană!!!

Dimitriana Zaharia

The following two tabs change content below.
Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Zaharia Dimitriana

Ultimele articole de Zaharia Dimitriana (vezi toate)